3,495 matches
-
în podea și opintindu-se din călcâie. Apoi se apropiară : — Acum ai să taci... ai să taci... Bătrânul se târa, înspăimântat. Se simți, deodată, săltat de subțiori și proptit pe picioare. Vocile se adunau iarăși într-una singură, care îl mâna din spate. — Mergi... ești liber... dezleagă-te... Bătrânul împletici câțiva pași, se lovi de perete, își duse mâna la obraz și degetele i se încleiară în sudoarea amestecată cu sânge. Bâjbâi până dădu de pragul ușii. Ieși, împins din urmă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
primăvara, când mulțimea era o aruncătură de corbi, stătea să ningă, iar atunci când se făcea toamnă târzie și totuși sturzii nu plecau, urma o iarnă ușoară. Altă dată era defilarea oamenilor-animale. Cele mai multe erau din cele domestice, gata să se lase mânate într-o parte și în alta. Dar erau și oameni-vulpi, oameni-lupi ori dintre cei cu fețele alungite ca de viezure sau iuți, ca niște nevăstuici. Se vedeau și gazele, săltând pe tocuri subțiri, hipopotami fălcoși și greoi, tapiri cu nasurile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Popa ne-a dat nume frumoase, creștinești. Care o fi fost popa ăla țâcnit să te boteze Coltuc ? Costică Ologu aruncă întrebarea în jur, c-un aer mulțumit. Trecătorii nu-i împărtășeau însă frământările ; se lăsase frigul, se grăbeau, ca mânați din spate. Chipuri domestice, lânoase și cu ochi blânzi, din zilele cu animale. — Pe mine nu m-a botezat niciun popă... spuse băiatul. Cred și eu, încuviință Ologu. Cu un nume ca ăsta... pe vremuri se dădea pe cartelă. — Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
predica de pe munte. Iar Coltuc își inventă mai departe lumile lui. Astăzi treceau oamenii-flori. Era un fel de lan de floareasoarelui. Două lanuri, mai exact, două lumi încrucișate. Unii cu fața într-o direcție, alții în partea cealaltă. Grăbiți, încolonați, mânați de la spate, privind unii în sus, spre Universitate, alții în jos, spre Piața Unirii. Oamenii grăbiți sau speriați seamănă între ei. Când tac, iau poziția ghiocelului, când sunt nedumeriți, par niște flori de toamnă. Cărându-și rădăcinile în spate, ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu sunt greu de înțeles. Toate documentele se referă la ceea ce toată lumea vorbește de când am intrat în Orașul Interzis. Nu-mi amintesc când a început împăratul Hsien Feng să îmi ceară cu regularitate să-i citesc documentele. Sunt atât de mânată de dorința de a-l ajuta, încât ignor regula potrivit căreia unei concubine îi este interzis să afle despre treburile Curții. Împăratul e mult prea obosit și bolnav ca să-mi pese de restricții. Tocmai am ordonat decapitarea a doisprezece eunuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Din fericire, An-te-hai a prins-o bine. Nu sunt sigură dacă am auzit într-adevăr cuvântul „însărcinată“. Am tot suferit de grețuri matinale în ultimele săptămâni, însă tot nu-mi vine să-mi cred urechilor. — An-te-hai! îl strig. Adu-mi mâna înapoi! După ceva agitație de celaltă parte a perdelei, umbra doctorului revine. Mai mulți eunuci îl conduc la scaun, și mâna îi este împinsă dincoace de perdea, în mod evident nemulțumită. Stă pe marginea patului meu cu degetele încovoiate înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
De aceea, codificarea legilor acestei existențe exterioare, aflarea expresiei ei filosofice, constatarea neorânduielilor dintr-însa era o lucrare de cea mai mare însemnătate. Starea societății ne transformă nevoile, trebuințele, preferințele în răni, în boli prin excesele la care ne dedăm, mânați de dezvoltarea pe care le-o imprimă gândirea. De aici și titlul, preluat din știința medicală: unde nu există boală fizică, există boală morală. Patologia vieții sociale este o Antropologie completă, de care lumea științifică, elegantă, literară și familială duce
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
într-un an până în Dacia. Ambrosius, istoric bisericesc, prezintă modul în care invazia hunică peste Don s-a întins până în centrul Europei: "hunii au năvălit peste alani, alanii peste goți, iar goții peste taifali și sarmați". 17 Într-adevăr, așezând (mânând) pe alanii supuși înaintea lor și înglobându-i în confederația lor războinică, hunii au zdrobit formațiunea politică și militară statală ostrogotă, iar bătrânul rege Ermanaric, în vârstă de 110 ani, este ucis. În urma acestei victorii, în 376, hunii își fac
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acopereau, fără să aibă interesul de a o distruge și posibilitatea de a o "desnaționaliza", adică de a o asimila. Aceasta, în privința slavilor, pe de o parte, dar, pe de altă parte, slavii apar la Dunăre ca supuși ai avarilor, "mânați de dânșii" (Iorga), precum anterior germanii (goții) sub huni. Avarii reușeau să atragă de partea lor acele căpetenii slave pe care le pot folosi mai mult. Astfel, încă pe la 560, o căpetenie slavă Mezamir merge la avari-el merge din partea anților
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la un refugiu mai sigur, deci la părăsirea țării. Or, nu recurgi la un act de trădare pentru a părăsi țara în care domnești „pe viață”. Comparând situația celor doi domnitori, un contemporan muntean nota: „iar lui Cantemir îi da mâna a-și descoperi a sa credință către împăratul Petru cel Mare și a împlini făgăduielile, căci că de grabă l-a năpădit ajutorul oștilor rusești și curînd după aceasta și însuși porusia (prezența) împăratului...”. Deși „om de curte”, sau poate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ceasurile șapte seara, în luna lui gustar, de la cursele de la Challans [...]. În cale întâlnește vorba cântecului pe toate cărările, pe marginea taluzurilor, imense umbrele violet", cu mânerul înfipt în pământ. Închipuiți-vă așadar "că în trecere, aflat în trăsură și mânând calul la galop, aproape de tot de marginea drumului, răstoarnă cu un șfichi iute și iscusit cortelul o plăcere nevinovată a burghezilor de prin partea locului. Va zări negreșit o pereche de tineri în straie de sărbătoare", sărutându-se aprig pe
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
viață al adolescenților și banalizarea flirtului. Toți băieții și fetele de vârsta mea Se plimbă pe străzi doi câte doi se lamentează Françoise Hardy, cu vocea sa melancolică și domoală. Și privind ochi în ochi adânciți Și ținându-se strâns mână-n mână Mergând îi vezi cu pas de îndrăgostiți Unul lângă altul hotărâți să rămână [...] Însă mie singură dat mi-e să fiu Căci nimeni nu mă iubește. Sentimentul pe care îl exprimă Françoise Hardy în cântecul acesta celebru este
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
rezolvat") este una din expresiile favorite cînd cei doi se hotărăsc să vadă ceva sau să meargă undeva și nu e niciodată nevoie să ceară permisiunea părinților (absenți). Pe de altă parte, cei doi reprezintă produsul comportamentului adolescentului total nesocializat, mînat de agresivitate 25. Se poate afirma fără putință de a greși că "utopia" lor are un pronunțat caracter solipsist și narcisist și e lipsită de orice "norme comunitare care să-i unească și lipsită de orice grijă pentru celălalt". Această
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
citim atîtea cărți și reviste de proastă calitate, în fiecare zi, în fiecare an. Se poate presupune că societatea viitorului va privi spre epoca noastră, cea a culturii media, ca spre o epocă de barbarie culturală, în care industriile culturale mînate de interese comerciale își propuneau să stimuleze zonele cele mai obscure ale spiritului uman, producînd în cascadă filme, emisiuni TV, romane și alte tipuri de texte care prezentau violența drept soluția tuturor problemelor, care puneau într-o lumină nefavorabilă femeile
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
una singură, cea din Rusia. Toate celelalte au fost înăbușite în sînge. Cît despre Freud, el are o imensă decepție. Universul lui s-a clătinat din temelii. Războaiele și revoluțiile îi demonstrau cu o orbitoare limpezime forța invincibilă a mulțimilor mînate de ură. Abia au tăcut tunurile și s-a instalat pacea, că au izbucnit alte mișcări ale maselor oprimate iar acesta este al doilea motiv. Ele nu au izbutit să aducă poporul la guvernare, iar societatea democratică visată a cedat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
se năruiau în fața acestor urlete sălbatice. Zgomotul și furia hoardelor acestora i-au deșteptat lui Freud și celor asemenea lui temeri ancestrale. Chiar dacă astfel de temeri sînt un sfetnic prost, ele sînt de rău augur. Ele ațîță amintirile mulțimilor excitate, mînate din pogrom în pogrom. Freud era evreu. Iar naziștii antisemiți. El a supt temerile de la pieptul mamei, o dată cu laptele. Nu avea decît să își consulte arhivele propriei memorii, va afla acolo una dintre repetițiile generale ale masacrului. Ceea ce îi interzicea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de origine; un Romulus, un Robespierre, un Lenin, un de Gaulle. Te poți îndepărta de el, poți fugi de el, dar mai devreme sau mai tîrziu trebuie să te întorci iar la el. Mai cu seamă cînd, ca evreii, ești mînat de un sentiment de vinovăție și vrei să îndrepți crima făptuită. De-a lungul secolelor, figura lui Moise devine din ce în ce mai copleșitoare în memoria lor, tot mai prezentă în imaginația lor. Iar remușcarea că l-au dat uitării este tot mai
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și a țăranilor, a meșteșugarilor analfabeți și a altor oameni sărmani. Dar dacă era cu neputință să deposedezi Spania de puterea ei, atunci care erau intențiile lui? Există în creierul tău un șarpe, fra' Tommaso, ce te-mboldește și te mână mereu spre genunea perversiunii. Dar de data asta ai făcut-o prea groasă, ai sfidat totul și pe toți, tu, un biet vierme, un călugăraș tâmp și păcătos. Șarpele în vechime era un simbol al fecundității. Istoria, Dumnezeu n-a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
riguroase cercetări de teren pe tema adaptării țăranului mexican la viața metropolitană a capitalei din anii ’60, antropologul american folosește în lucrare, ca o construcție narativă, tocmai biografiile celor cinci copii ai personajului central, Sanchez, un gen de Moromete dezrădăcinat, mânat de vicisitudinile vieții într-un spațiu străin, iar în strădania de a-l confrunta cu demnitate, dezvoltă o gamă întinsă de reacții, de la apăsare și deznădejde sufletească până la sublimă detașare, prin refugii în cele mai prozaice comportamente. (În filmul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
din unele ținuturi, mai ales în urma bolilor aduse de coloniștii europeni: restrângerea dramatică a numărului de familii, descompletarea lor și căutarea firească de sprijin material și afectiv au determinat stabilirea soților la părinții (rudele) unora sau altora dintre ei. Sau, mânați de împrejurări, mutarea dintr-o parte în alta. În societățile moderne, complexe, inclusiv în țara noastră, la cerințele ajutorării intergeneraționale din cadrul familiei ca factor ce conduce la bilocalism se mai adaugă unul foarte drastic și frecvent: dificultatea ca noul cuplu
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de gândire de cel puțin un an. În consens cu asemenea intervenții, mulți alți autori adaugă propuneri mai specifice, cum ar fi (Waite, Gallagher, 2000): a) o atitudine mai realist-societală a experților și terapeuților familiali, în particular a avocaților care, mânați de interese pecuniare, se înghesuie să sfătuiască partenerii cum să divorțeze, iar consilierii și terapeuții, mizând excesiv pe confortul psihologic individual, consideră că imediat ce acesta este amenințat, singura soluție este divorțul. Desigur, nu toți procedează în acest spirit, dar simptomatică
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
glob. Aș sugera să mergem mai departe și să abandonăm orice referire la istorie și la antropologia comparativă. Hobbes, în această lectură, identifică o logică a interacțiunii, un model ideal-tipic de presiuni și tendințe. Când actori egali interacționează în anarhie, mânați de competiție, neîncredere și dorință de glorie, un conflict caracterizat de violență generalizată poate fi prezis. Teoria necesită o simplificare radicală. Precum o caricatură reușită care selectează, exagerează și distorsionează cu bună știință pentru a capta trăsăturile definitorii ale subiectului
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
din perspectivă psihologică, dar care nu va putea neglija și dimensiunea morală și educativă a existenței noastre, reprezintă, de fapt, o incursiune În istoria zbuciumată a evoluției psihice și morale a oamenilor, care, de milenii, trăiesc, acționează, suferă și speră, mânați fiind de jocul etern al ambițiilor și pasiunilor proprii. Existența umană este dominată de dragoste și ură, de orgolii și aspirații materiale și mercantile, dar și de demonul cunoașterii și al creației. Drama existențială a omului derivă tocmai din acest
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Îndeosebi bărbații capabili să le domine, să le Înfrunte capriciile și Înfumurarea date de frumusețea lor.) Cu un singur fir din părul său, femeia poate să lege și un elefant. (Prin frumusețe și grație, femeia poate - mai ales când este mânată de orgoliu și ambiție - să fascineze și chiar să subjuge caractere bărbătești dintre cele mai puternice. Este cunoscută, În acest sens, isprava din Antichitate a Dalilei, care, plătită de filisteni să-l prindă pe puternicul lor rival Samson, l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lui Don Quijote). Μ „Tipul psihologic”, ca expresie a unei generalizări de trăsături și atitudini comportamentale, nu este o invenție a psihologilor, ci o creație a vieții Înseși: putem astfel observa cu relativă ușurință faptul că oamenii care se aseamănă sunt mânați de o atracție instinctivă, uneori irezistibilă, de a se căuta unii pe alții (numai așa inimile vor deveni penetrabile unele pentru altele; semnele pasiunii altora nu le putem interpreta decât prin analogie cu ceea ce am trăit sau trăim noi Înșine
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]