5,997 matches
-
stă bine. Neîncadrat. Nu crede că rama e importantă, ci senzațiile-culori pe care le transmite. Nu-i place să stea închis în sertarul lui cu proiecte. Joacă zaruri și cărți. Pe o parte din ele le are așezate strategic în mânecă. De obicei așii. De la mansardă în sertar. Din sertar în mânecă. Din mânecă spre suflete. Face „clonc!“ din degete când te salută, atent să nu elibereze aripile așilor decât la momentul potrivit. Mai potrivit, Florin e omul care știe să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
pe care le transmite. Nu-i place să stea închis în sertarul lui cu proiecte. Joacă zaruri și cărți. Pe o parte din ele le are așezate strategic în mânecă. De obicei așii. De la mansardă în sertar. Din sertar în mânecă. Din mânecă spre suflete. Face „clonc!“ din degete când te salută, atent să nu elibereze aripile așilor decât la momentul potrivit. Mai potrivit, Florin e omul care știe să stârnească o flacără vie folosind chibrituri mici. Europa noastră? (I) Bogdan-Alexandru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
le transmite. Nu-i place să stea închis în sertarul lui cu proiecte. Joacă zaruri și cărți. Pe o parte din ele le are așezate strategic în mânecă. De obicei așii. De la mansardă în sertar. Din sertar în mânecă. Din mânecă spre suflete. Face „clonc!“ din degete când te salută, atent să nu elibereze aripile așilor decât la momentul potrivit. Mai potrivit, Florin e omul care știe să stârnească o flacără vie folosind chibrituri mici. Europa noastră? (I) Bogdan-Alexandru Stănescu „Această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
și, îndeosebi în Sicilia, pe care au ocupat-o mai mult timp, dar și spre est în centrul continentului, unde au fondat Rusia Kieveană. La începutul secolului al IX-lea, vikingii au făcut incursiuni numeroase pe coastele franceze ale Mării Mînecii, înaintînd uneori pe continent pînă în zona Parisului. De aceea, la începutul secolului următor, regele Franței a cedat nordicilor o zonă de litoral, în care s-a organizat ducatul Normandiei. Vikingii au venit aici însă fără femei și, din căsătoriile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ăștia, acești... acești... Furia o sufocă. Fiul ei i se adresează tânărului bărbat care vrea să treacă drept medic: Ce i-ați pus în perfuzie?" "Apă, pur și simplu apă", răspunde el cu seninătate. Ea îl trage pe Georges de mânecă: "Vezi, vezi? Tratează bolnavii cu apă chioară! Și o să ne coste ochii din cap rahatul ăsta de clinică!" Dar s-a întunecat deja. Negru profund. Camera și-a schimbat înfățișarea sau nu mai e aceeași. În dreapta patului, se află acum
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
picături de ceară topită. Imaginea se estompează. Pierde orice reper de timp și spațiu. Ce țară e asta, fără ferestre? Prăpăd de ninsoare. Ferestrele sunt astupate de troiene. Un necunoscut doarme ghemuit pe masa din sufragerie, cu mâinile vârâte în mânecile hainei jerpelite. În bucătărioară, un copil s-a cuibărit pe blatul de lucru, cu capul pe o caserolă. Într-un colț stă tupilată Clementina, țigăncușa care cerșește la intrarea supermarketului din Genevilliers. Are unsprezece ani și e româncă. Din când
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nou pe scenă ca să-și execute numărul. Azvârle cuțite în jurul unei tinere femei îmbrăcate în latex, creație a unui hiperrealist american. Noapte târzie, coridorul s-a scufundat în semiîntuneric. Se pare că i-au schimbat cămașa, și asta nouă, cu mâneci lungi, are niște manșete care o strâng îngrozitor la încheieturi. Încearcă să se elibereze. Cu neputință. E întinsă pe spate și brațele îi atârnă grele, de o parte și de alta a patului, căci, pe lângă manșetele prea strâmte, de fiecare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Dumnezeu știe ce, poate apele dulci ale fluviului care, după ce traversaseră estuarul, înaintau în mare fără să se amestece cu valurile sărate. Era gata să se întoarcă, când a zărit, nu foarte departe și oarecum retrași, câțiva pescari, care, cu mânecile și pantalonii suflecați, își făceau de mâncare. Destul de tineri, dar părând mai în vârstă din cauza bărbilor zbârlite. Mulțumit că-și dezmorțea limba, intră în vorbă cu ei. "Fiți bine venit, domnule, răspunse barba cea mai în vârstă, dacă vreți să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îi luă umbrela, pe care nu mai izbutea s-o închidă din cauza unei vergele rupte, și reuși să domesticească mecanismul recalcitrant. "Uf! Mulțumesc, Grig. Locotenentul a cerut ceva?" "O țuică." " Atunci o să iau și eu una", spuse învățătorul, scuturându-și mânecile de apă și lăsându-și jos gulerul hainei. În fine, veni să se așeze lângă locotenent: Când e vorba să repare ceva stricat, Grigore n-are pereche." Patronul aduse numaidecât țuicile și, din proprie inițiativă, un castron cu icre negre
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
altminteri un aer cam buimac, femeia o citi subliniind cuvintele cu degetul: doar rudele apropiate sunt autorizate să facă vizite elevelor. Palidă, Nel întrebă pe un ton puternic și limpede: "Și prietenele?" Călugărița își încrucișă brațele, ascunzându-și mâinile în mânecile hainei, discuția se încheiase. Silvia o luă pe Nel pe după umeri și ieșiră fără o vorbă. Al doilea calculator, un PC care nu pune probleme de transformare, îi livrează un text definitivat, bazat pe o amintire din ultimii ani de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fasolea și să plivești roșiile. În loc să te preocupe soarta mea, pregătește-te, vine curând sezonul recoltei!" Nu-și dă seama că a pălmuit-o decât atunci când fata scoate un urlet, iar soacră-sa, tot încercând să-și vâre mâna pe mâneca rochiei de casă, lansează pe un ton ascuțit: Ce mai casă de nebuni!" Manuscrisul se oprește aici. După câte își aduce aminte, telefonul avea să se lase așteptat mult și bine. De unde, agitația lui Bejan. Cine a stopat, în ultima
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
aplicare planul conceput de generalul von Manstein care consistă în atragerea grosului trupelor aliate către Nord, după ce s-a pătruns prin dispozitivul francez din Ardeni (pe care experții francezi îl considerau imposibil de distrus cu tancurile), înaintarea rapidă către Marea Mînecii și deci încercuirea forțelor franco-britanice de pe teritoriul belgian. Acest plan reușește pe deplin, în timp ce Olanda este cucerită în cinci zile, iar Aliații, așa cum se prevăzuse, sar în ajutorul belgienilor, pe 13 mai blindatele germane forțează linia Maginot, trec Ardenii și
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
de primii beneficiari ai "concediilor plătite", ca și sloganul fascist despre "trenurile care sosesc la fix" în Italia mussolinistă. Războiul a favorizat formidabilul salt înainte în domeniul aviației. Numai după optsprezece ani de la premiera lui Blériot care a traversat Canalul Mînecii, Atlanticul este "învins" de americanul Lindbergh care face prima dată zborul New York Paris, pe 20 mai 1927. La această dată, Mermoz, Guillaumet Saint-Exupery etc., împreună cu mentorul lor Didier Daurat scriseseră deja cîteva pagini din epopeea pioneratului Poștei aeriene, ducînd corespondența
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
libertăți ("mai bine roșu decît mort"). La început, acest val pacifist a părut să se circumscrie în zona unde a luat naștere, adică în Europa de Nord. S-a vorbit chiar, la acea dată, de o linie de demarcare pornind de la Marea Mînecii și pînă la Triest, în nordul căreia se întindea domeniul pacifismului de masă. S-a căutat explicația fenomenului în trăsăturile specifice, politice și religioase din această parte a Europei în majoritate protestantă, avînd puternice partide so-cial-democrate, foarte receptive la idealurile
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Poluarea cursurilor de apă, consecință a tratării exagerate a terenurilor cu îngrășăminte chimice, dar și a deversărilor de produse industriale toxice, duce uneori la dispariția totală a faunei acvatice. Același lucru se întîmplă în spațiile maritime închise ca Marea Mediterană, Marea Mînecii, Marea Nordului, Marea Baltică, unde fac ravagii efectele poluării cu hidrocarburi, în urma naufragiilor petrolierelor gigantice (Torrey-Canyon, în 1967, Amoco-Cadiz, în 1978), a eliminărilor de gaze de hidrocarburi efectuate în apropierea coastelor, sau a accidentelor de pe platformele de foraj marin. Rezultă de aici
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
asemănător cu cel purtat de Sorry Bird de la Boston Celtics, în timp ce un tînăr negru poartă un bluzon ca cel al lui Magic Johnson de la S.A. Sokers. Hispanicii poartă tricouri colorate, în timp ce bărbații negri mai în vîrstă poartă tricouri albe fără mîneci, cămăși convenționale într-o singură culoare sau rămîn cu bustul dezgolit. Majoritatea femeilor tinere poartă bluze mulate, iar sora lui Mookie poartă haine create de designeri. Hainele descriu stilurile și identitățile diferite ale personajelor Buggin'Out, un tînăr furios negru
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
generație de fianciari nemți și nu părea a fi nazist. De statură înaltă, era îmbrăcat după moda veche, în negru, cu guler alb scrobit tare și cu manșetele de la cămașă, la fel, scrobite ca și gulerul și ieșite mult în afara mânecii de la haină. Mi-a declarat că apreciază mult inițiativa de a încuraja turismul și mi-a acordat avantaje financiare importante pentru cumpărarea materialului necesar studioului cinematografic. Fiul kronprinzului german ne-a făcut o demonstrație, ca aviator, zburînd deasupra Berlinului și
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
mare din lume; o întemeiată mîndrie pentru o țară mică cum este Olanda. La 6 decembrie, am plecat cu vaporul "Nordam" spre New York. Luna decembrie era o lună puțin indicată pentru traversarea Atlanticului. Într-adevăr, de cum am intrat în Marea Mînecii, vaporul devenise jucăria valurilor. 81 În dimineața zilei de 12 decembrie, priveam de pe puntea lui "Nordam" intrarea în portul New York. Nu voi uita niciodată măreția spectacolului din fața ochilor mei. Mulțimea clădirilor uriașe acei așa-ziși zgîrie-nori mi se părea o
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
picioare, pe care se pun căldarea, ceaunul sau oala la foc, crăcană). Mai erau niște polițe, o masă, câteva taburele și multe plase pentru scurgerea cașului. Ciobanii, feciori din sat, aveau cămăși înnegrite de funingine și împodobite la poale și mâneci cu fluturi strălucitori. Ei scoteau oile la păscut pe tarlale (toloci) cu iarbă, arvonite de la gospodarii avuți sau de la primărie. La prânz, veneau cu oile la stână, la muls. Toți le mulgeau în donițe de lemn și de prelucrarea laptelui
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
locală, cu caractere specifice. La Frătăuți și Costișa, gama cromatică este formată din nuanțe deschise. Cojocari: Covașă Vasile și Pascari Constantin. În portul popular actual, cea mai mare răspândire o cunosc pieptarele femeiești și bărbătești "bundițele" răscroite foarte mult la mâneci, cu blană neagră de miel sau de dihor. Pielea de oaie este supusă unui întreg șir de operații care o pregătesc în vederea croitului și a împodobirii cu diverse elemente decorative: săratul, uscatul la umbră, dubitul, trasul la cârlig, curățatul. După
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
prim" din lână sau din mătase. Pentru brodat motivele ornamentale se folosesc: lâna, lânica, bumbac (colorat), mătase, fir metalic și mărgele. Nelipsit înainte era și "bundușca" (pieptarul înfundat), încheiat pe umărul stâng. La Costișa o purtau doar bătrânii. Cojocul cu mâneci (mintean) decorat cu holiță cu flori cusute; cheptar cu brâu și poale (evazate) cu broderie pe piepți și talie; cojocul cu brâu și poale, cu mâneci (din șapte piei de oaie), foarte costisitor. Este o piesă de podoabă, fiind purtat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pieptarul înfundat), încheiat pe umărul stâng. La Costișa o purtau doar bătrânii. Cojocul cu mâneci (mintean) decorat cu holiță cu flori cusute; cheptar cu brâu și poale (evazate) cu broderie pe piepți și talie; cojocul cu brâu și poale, cu mâneci (din șapte piei de oaie), foarte costisitor. Este o piesă de podoabă, fiind purtat în toate momentele de seamă ale colectivității sătești (avea mătușa Măriuța). Aceste cojoace cum se exprimă scriitorul Iordan Chimet în "Balade pentru vechiul drum" "Nu erau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de bun...“ Ca de obicei, cioplitorul visa cu ochii deschiși. Bunăoară acum Îl vedea aievea pe sfințitul Gebhard, cu fața lui slabă și plină de noblețe. Urca pe schele, gâfâind sub povara anilor și-și ștergea sudoarea de pe frunte cu mâneca rasei simple, de stofă aspră și ieftină. „Banii sunt pentru altceva“, spunea el. „Banii sunt pentru săraci și pentru meșterii mei.“ Se bucura de fiecare statuie, de fiecare arabesc, de fiecare coloană cu o bucurie luminoasă de copil. Își cunoștea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Acolo, sub bradul cel mare, stăteau de vorbă doi oameni. Unul din ei era un bărbat foarte Înalt, destul de tânăr, În veșmintele nobililor din partea locului: o haină scurtă, până la genunchi, dintr un postav italienesc fin, cu tiv brodat și fără mâneci. Culoarea neagră sublinia statura vânjoasă, dar nu lipsită de eleganță a cavalerului. De sub el apărea o cămașă de zale care, Împreună cu Încălțările și pintenii argintii, Îi dădea o Înfățișare războinică, mult prea războini că pentru nevinovata vânătoare la care avea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mică. Degetele lui amorțite dăduseră de o piatră ascuțită ca o lamă de cuțit. O ridică cu grijă ca să nu fie văzut și, În timp ce du cea la gură o bucată de pâine, o strecură cu grijă În tivul descusut al mânecii. Lăsară focul să pâlpâie și se pregătiră de culcare. Lui Simeon Îi legară din nou brațele și picioarele, cercetând cu grijă legăturile. Apoi Hugo rândui un om de pază și spuse căscând: — Mai avem timp să tragem un somn de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]