10,420 matches
-
umezeală caldă la intrarea în cuptorul gata pregătit să coacă pâinea rodului pământesc. Mugurelul tare era nerăbdător să profite de joaca erotică, în plină desfășurare. Priveam cu plăcere cum se deschide poarta raiului, dornică de noi nebunii. Cu pistonașul am mângâiat intrarea porții, iar tresăririle repetate și încordarea corpului îmi transmiteau că este gata de primirea oaspetului drag. Nu puteam să refuz o asemenea invitație... Am lăsat să alunece doritul oaspete pe poarta larg deschisă, printr-o mișcare ușoară și prelungită
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350717_a_352046]
-
ritm mai alert. Iubita mea părea înnebunită... gura i se înfipse în umerii mei și mă mușcă destul de tare... De plăcere, nu am simțit durerea și m-am pierdut de tot. Ea gemea la fiecare zvâcnet. Cu o mână îi mângâiam sânii și cu cealaltă o ridicam de funduleț, împingând tot mai apăsat. Se descărcă, din nou, în același timp cu mine... Câteva clipe, am rămas ca morți amândoi... Când ne-am revenit, era rușinată de intensitatea dăruirii sale. - Îmi vine
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350717_a_352046]
-
s-a uitat în oglindă aproape că nu se recunoștea. Arăta ca scos din pozele din pereții croitoriei. Era foarte surprins, dar o bucurie lăuntrică îl cuprinsese și i-au dat lacrimile. Șeful croitoriei a fost impresionat și l-a mângâiat pe cap zicându-i că va arăta ca un prinț. A venit sâmbăta și ora ședinței. Curtea gostatului era plină de lume de la cele 12 brigăzi. Dintr-un autoturism Volga negru, a apărut și ministrul adjunct, care a dat mâna
PREMIEREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350760_a_352089]
-
erau toți în așteptare, iar când le-a povestit cum au decurs lucrurile toți au fost bucuroși. Cocuța i-a admirat costumul lui Suman remarcând că arată destul de bine. Discret i-a tras o palmă peste spate ca și cum ar fi mângâiat costumul. Grăjdarul șef chemat de nea Ilie i-a adus hainele obișnuite lui Suman, Costumul avea să rămână în custodia la nea Ilie, căci la dormitorul brigăzii nu avea unde să-l păstreze. Suman avea să doarmă în acea noapte
PREMIEREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350760_a_352089]
-
întâi pe sine, și apoi oglindește lumea. Or materia, materia în sine oglindindu-se pe ea este clar că oglindește materia, adică Totul. Da, așa este. (după un timp de gândire, timp în care privirea îi rămâne în gol. Își mângâie încet barba, înfiorat ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Doamne, asta mă sperie ! Să nu poți să zici că totul are un sens. Ființa umană a fost învățată, și asta i-a intrat adânc în suflet, că tot ce face ea are un sens
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
război, luptându-se cu bătăliile. ( trage aer adânc în piept, ca și cum s-ar sufoca) Bătălia mea era fără asemănare și nu puteam să lovesc de zece ori cu sabia, apoi să mă întorc și să-mi sărut nevasta, să-mi mângâi copii, să-mi pun capul în poala mamei : (jeluindu-se) eu nu am avut răgaz în truda mea, Doamne, de aceea a trebuit cu tot dorul, care m-a mistuit și durerea care m-a ars, să rabd totul, ca să
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
gândește un timp) De fapt, dacă stau și mă gândesc bine eu mereu am trudit de parcă aș fi fost vinovat de ceva, și aș fi vrut prin munca mea să mă eliberez de această vină. (ia o piatră și o mângâie. Se așează pe un scăunel în fața unui tors. Afară, ca și cum ar veni zorile, se aude cântecul unei privighetori) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Să pun asta în piatră. (după câteva lovituri de daltă se oprește) Am atâtea de spus că nu pot să
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
așteaptă - așteaptă nuntirea de vis fermecat ning cireșii - în Paradis! *** HRISTOS ȘI MAREA jelitul pescărușilor din spume săgeți - apoi - spre unde nu se vede - și toată fierberea din marea fără nume urmează - toate - -o frază-n care crede palma-I mângâie vanități de valuri dar și ațâță beznele barbare: să nu mai fie spectatori în staluri ci doar actori - arzând în foc de sare! Hristos e pace - Hrist e și război cu tot acest gigantic mușuroi - El e neliniștea de-a
CURĂŢENIE DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350794_a_352123]
-
în care ni se împărtășește chiar Trupul și Sângele Mântuitorului, ca o împlinire a împărtășirii cu Hristos - căci „Cuvântul Trup s-a făcut” - cum se spune la începutul Evangheliei după Ioan. Cu cuvântul poți să zidești sau să dărâmi, să mângâi sau să lovești, să binecuvintezi ori să blestemi, să hrănești duhovnicește sau să otrăvești. Haideți să vă dau un exemplu cum, prin cuvânt, care este darul lui Dumnezeu, poți să otrăvești: așa, ca o paranteză, voi remarca faptul că de
DESPRE VALOAREA CUVÂNTULUI, A GÂNDIRII ŞI A FĂPTUIRII ÎN ICONOMIA MÂNTUIRII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350744_a_352073]
-
-s pictate-n dalbe flori de gheață, focul încălzește căminul și lumina difuză creează magie... Împodobit cu globulețe și ghirlande din beteală bradul cu cetină de jad strălucește-n întuneric. Asemeni unui covor mătăsos, întinsă pe podele, blana ursului polar mângâie trupurile fremătânde, cuplate-n dansul frenetic al dragostei... Privirea ta mă țintuiește licărind în noapte, gura-ți însetată-mi soarbe roua vieții, atingerea buzelor fierbinți mă înfioară... Brațele avide mă caută, mă cuprind, șoaptele dragostei îmi încântă auzul, mâinile-ți
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
de mama focului, nu înțelegea cum niște ființe atât de mici se distrează-acum pe seama lui. - Eu, cel mai viteaz dintre animale, am ajuns de râsul lor! se-ntrista ursul, stând cu botul între labe. - Nu te necăji, stăpânul meu, îl mângâie cu vorba, din pragul ușii, iepurașul. - Cum să nu fiu supărat când un animal cum e ariciul îndrăznește să-și încerce puterea cu mine! Nu s-a mai văzut așa ceva! - Ei, ba bine că nu! îl contrazise iepurașul. - Și tu
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
vei apăra de vânătorul cel fără minte. - Măi, măi, nu știu ce te-ai face fără mine, se mândrea ursul. - Așa este, încuviință iepurele, de aceea te-am și ales de stăpân. Ursul râse, măgulit: - Dar știu că te pricepi să-mi mângâi orgoliul, iepuraș șmecher ce ești! - Acum, că sunt stăpân la rându-mi peste ținutul albinelor, am a-ți zice și eu câteva vorbe. Ursul deveni curios: - Și, mă rog, ce ai să-mi spui? - Îți ordon să mergi cu mine
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
limpeziri de cleștar, ei lăsându-i moștenire cuvântul, dulcea lui povară „); • Florica Puia Rebreanu, din corespondență, în manuscris, („Ochii mei au picurat lacrimi citind N-am să-ți vorbesc. Cât i-ar fi plăcut Părintelui meu, să le asculte, să mângâie aceste mărgăritare!...“ În - Ion Rotaru, în manuscris (... „el cuvânta genuin, firesc, cum cântă pasărea, nu este un profesionist, un industriaș, face parte din familia de spirite asemănătoare, păstrând proporțiile care se impun, lui Goethe și Eminescu, lui Coșbuc, lui Goga
LA MULTI ANI POETULUI NICOLAE NICOARA-HORIA ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350786_a_352115]
-
pierzi nemurirea? Silvia constată cu uimire că băbuța avea totuși o figură de copilă, deși era îmbrăcată ca o vrăjitoare din filmele americane și pe sub rochie se cunoștea că este gravidă. O privi cu oarecare tristețe și dădu să o mângâie pe umăr, fiindcă pe cap nu se putea, deoarece era acoperită cu un fel de turn conic. Incerta ființă se feri destul de înspăimântată și-i opri impulsul: - Nu, nu mă atinge, eu nu am puterea bunului duce și îmi pierd
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
era aproape goală. Totuși, înainte de noi doi nu plecase nimeni de aici! Înăuntru rămăsese doar ceva fum parfumat de la Havana scriitorului. Fata aia, într-adevăr drăguță, strângea liniștită de pe masa la care șezurăm. Soarele primăvăratec din amiaza asta de martie, mângâia delicat strada Disengoff. Iar eu, deși îmi luasem „la revedere” de la Marele Mirodan, nu vroiam să cred că imaginația mea continuă să mă mențină alături de el. Singur, spre stația de autobuz, sunt totuși împreună cu maestrul. Și continui să vorbesc cu
AL MIRODAN – UN MONUMENT de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350799_a_352128]
-
Sorcova Sorcova, vesela, Să trăiți să-mbătrâniți, Ca un măr,ca un păr, Ca un fir de trandafir . Prichi, prichi revărsat, Nici cocoșii n-au cântat, Nici noi n-am întârziat, Sus în poarta Raiului, Șade Maica Domnului Și-l mângâie pe Hristos, Ca pe-un trandafir frumos. Raiule, grădină dulce, Nu te-ndura de te duce, De mirosul florilor, De dulceața pomilor. Să trăiți, să înfloriți Ca merii, ca perii, În mijlocul primăverii! Tare ca piatra, iute ca săgeata, Tare ca
TRADIŢII ŞI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350831_a_352160]
-
dintre ani? Îi zări privirea, știa că soarta ei era pecetluită! Amestec de pericol, dulci promisiuni de încântare ... Înțelese, că forța lui consta în personalitate, caracter și limbajul mișcărilor. Îl strânse în brațe, se lăsa condusa de cel care îi mângâia abia simțit spatele dezgolit de croiala rochiei dar și sufletul. Fața lui era atât de aproape de a ei, îi simțea răsuflarea caldă. Dansa dumnezeiește. Nici un gest de-al lui nu era de prisos. Dacă cineva ar fi luat temperatura camerei
O NOAPTE DE VIS... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350852_a_352181]
-
de donație este așezată alături. Pe insulă nu există ghid. Vă mulțumim! Să fii fericit în trup și suflet! După ce am aflat toate informațiile intrăm în verdele pădurii. Dinspre ocean răzbăt printre ramurile copacilor murmurul valurilor care la această oră mângâie insula. Parcă îi povestesc visul din noaptea care a trecut. Prin pădure este croită o alee din pietre netede. Mă opresc aproape pe fiecare treaptă, privirea îmi este atrasă ba de o floare ce nu o mai văzusem, ba de
2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350858_a_352187]
-
dureri Când schimonosește chipuri în trecerea spre nicăieri, Anii poartă vise risipite pe a uitării cale, iar dorințele neîmplinite se îmbracă-n zale. Atâta durere împrăștie dorul când revine de se-mbracă pământul cu nevăzute suspine, nici măcar o rază nu mângâie zarea îndurerată și acoperită de lacrimi plânge întinderea toată. Referință Bibliografică: Dureri... / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 335, Anul I, 01 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mariana Ciurezu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DURERI... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350932_a_352261]
-
timp, fără să uite a sublinia puterea dragostei: "Se-amestecă seve de gând/ și frământările tale/ se contopesc cu frământările mele/ te privesc cu ochiul lăcrimat/ de fericirea de-a te avea/ și-ți ascult respirația.../ pe fruntea gândului/ îți mângâi trupul/ cu seve de dor/ și-ți dăruiesc/ dragostea mea.”/ De dragoste Iată, cititorule, vei asista, citind acest volum de versuri, la un veritabil concert, pe care l-aș numi simplu: concert de muzici divine. Marian Malciu Membru al Ligii
UN VERITABIL CONCERT DE MUZICI DIVINE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350927_a_352256]
-
altfel s-a și întâmplat !. Spetindu-se și zi și noapte, strângând cureaua (cea lată ?!), a reușit să înceapă și este pe cale de a termina o casă undeva spre munte, în țară, la Breaza și unde speră să-și mai mângâie dorul de casă și să-i aducă și pe americanii lui din familie să trăiască un astfel de sentiment buimăcitor, până la urmă irepresibil și inefabil, nu prea sau deloc întâlnit la concetățenii cărora li s-a alăturat nu de prea
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA (15) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 357 din 23 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350952_a_352281]
-
Lupul Sur, simbolul strămoșilor noștri daci? Pe fața blândă și oacheșă a bunicului, s-a prelins atunci, o lacrimă, mare cât o boabă de mărgăritar. Îl iubeam tare mult și m-am mâhnit când l-am văzut trist; i-am mângâiat fața, mustața și părul nins de ani. Bunicul m-a luat pe după umeri și mi-a explicat cum s-au petrecut lucrurile: - În vestiții Codrii ai Vlăsiei locuia Lupul Sur împreună cu clanul său pe care îl proteja și-l conducea
LUPUL SUR (PARTEA A-II-A) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351559_a_352888]
-
Doar la noi nu e niciunul . Ar fi vestea cea mai bună, E pus lacătul la poartă . Cum că El vă are-n pază . Casa e înstrăinată Nu am cum pătrunde-n criptă, De flămânzi pe trei parale . Să vă mângâi trupul rece , De-ar fi fost o Lege dată, Dar te rog, mamă iubită , N-ar mai fi atâta jale . Nu lăsa fiii să-ți plece ! Am rămas singur în luptă . Nici scrisori nu-ți pot trimite, Relele s-au
MAMĂ, MÂINE E CRĂCIUNUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351577_a_352906]
-
pe alei, / Ce plini îți sunt sânii sub hainele goale - / Și cum li se-nchină smeriți dumnezei - // Și coapsele tale sunt dealuri, luminii, / Pe care te caut cu ochii închiși - / E iarna în care-nfloriți sunt și crinii, / Așa cum te mângâi, cu ei, pe iriși - // Și totul e verde, cum n-a fost vreodată, / În iarna în care n-a nins nicăieri - / Sau poate cu palmele noastre de vată, / Ne-atingem pe buze, prin ziua de ieri ... 29 ianuarie 2009“. Pilda
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
De la mal nu părea foarte întins lacul Techirghiol. Stăteau unul lângă altul și măsurau apa din priviri. -Nu-i așa de mare distanța, zicea Raul și și-a încolăcit brațul în jurul mijlocului ei. Mișcarea a îmbujorat-o și simțea cum o mângâie soarele cu o miere dulce de salcâm. Poezia cânta în piept o melodie de dragoste, în care erau tineri și frumoși. Mai mult, erau liberi să facă ce doreau ... și doreau să treacă în doi lacul din Techirghiol. Să mai
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]