3,308 matches
-
seria ȘTIINȚELE COMUNICĂRII au mai apărut: Campanii și strategii de PR, Flaviu Călin Rus Comunicare culturală și comunicare lingvistică în spațiul european, Ioan Oprea Comunicare și acțiune, Laurențiu Șoitu Comunicarea, (ed. a II-a) Denis McQuail Comunicarea, Lucien Sfez Comunicarea mediatică, Henri Boyer, Guy Lochard Comunicarea politică, Jacques Gerstlé Comunicarea publică, Pierre Zémor Convinge fără să manipulezi. Învață să argumentezi, Philippe Breton Deontologia mijloacelor de comunicare, Jean-Claude Bertrand Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, Flaviu Călin Rus Manipularea cuvântului
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Evaluările făcute de către fabricanții de jocuri video nu corespund cu cele efectuate în alte contexte. Unele studii au surprins la indivizii pasionați de jocuri video violente declanșarea acelorași procese psihologice care apar în cazul comportamentelor agresive provocate de alte suporturi mediatice ale violenței (Anderson et al., 2001). O meta-analiză a 35 de studii efectuate pe 4 262 de subiecți (dintre care 46 % au mai puțin de 18 ani) vizând corelația dintre jocurile video și comportamentul agresiv arată că jocurile video practicate
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
fi expert în tot și în toate. Fluxul torențial de informații și de modele violente nu face decât să dezvolte o viziune negativă despre societatea umană, pregătindu-i pe oameni să se apere înainte de a fi atacați. Coincidența acestei expansiuni mediatice cu numărul din ce în ce mai ridicat de agresiuni în lumea reală i-a făcut pe cercetători să se întrebe dacă nu cumva violența mediatizată este un simplu efect al violenței pe care indivizii o trăiesc în viața de zi cu zi și
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
pe care o preferă și locul unde să o asculte. Numărul din ce în ce mai mare grupări aleatorii demonstrează că aleatorie poate deveni și alegerea pe care un tânăr o face. De ce mijloacele media au o putere atât de mare asupra indivizilor? Violența mediatică poate influența indivizii pe termen scurt, dar și pe termen lung. Efectul pe termen scurt poate fi explicat cu ajutorul proceselor de amorsare și de activare a cunoștințelor, pe când efectul pe termen lung depinde de procesele care stau la baza învățării
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
responsabilitatea revistei îi aparține”: Ion Cantacuzino, Petru Comarnescu, Henri H. Stahl, Alexandru Cristian Tell și Mircea Vulcănescu, „care o redactează”. Ca și asociația omonimă din care a descins, C., o revistă ambițioasă și consistentă, deși efemeră, a reprezentat un caz mediatic și a rămas în istoria spiritului public românesc sub o rumoare de aprecieri contradictorii, pornite chiar din stricta contemporaneitate. După 1944, a suportat câteva decenii de tabu total, apoi a fost evocată echivoc, în fond (cripto)reprobator, pentru orientarea precumpănitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
Atenei antice nu a venit din Ceruri și s-a născut din înfrângerea Politikului prin Cultură 17. Democrația reprezentativă modernă este o formă redundativă de exercitare a puterii și ea nu încurajează decât minoratul (în gândire) și pasivitatea civică, dogmatismele mediatice și politice. Ideea de civic moare pentru că este deposedată de puterea ei elementară prin desemnarea unor lideri, a căror preocupare nu este să educe, ci să-și sporească averile și puterile! Acest caz nu este doar "unul românesc"18. Regândirea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Intelectualii obedienți regimurilor politice ar putea să se mute în fabricile de conserve pentru că nu au decât acele funcții primare de a inventa și lipi etichete "pe produse culturale". Elitele de azi își pierd privilegiul cuvântului, dreptul sporit și hegemonizat mediatic de a le spune oamenilor cum e cu istoria și cu trecutul de pe pozițiile "înalte" ale unor de interese partinice, printr-o instrumentalizare a evidențelor de către un abil aparat de propagandă, cu efecte de îndoctrinare prin intermediul Cuvântului. În zilele noastre
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a unor puteri ale unor intelectuali și politicieni per se și fără nicio logică cu vreo dezvoltare socială sau de rezolvare a unor multiple probleme sociale. Politica reprezentării per se este religiozitatea modernă în simbolistica ei socială, în virtualul ei mediatic și anticivic. Sinele politicienilor strivește dreptul la educație de sine al civililor moderni printr-un învățământ ținut în mediocritate, printr-un sistem public reverbativ și autosuficient, prin dreptul diferențiat și redus la cultură și la egalități bazale de șanse. Sinele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și restructurează subiectul cunoașterii. Totuși anumite reguli și menținerea spiritului de fair play care lipsește profund dreptei românești, aflată la o distanța seculară de cea occidentală! sunt condiții sine qua non. Oricum băieții "de dreapta" români atacă pervers și instrumentalizat mediatic, politic. Cum spunea, odată, Nietzsche, nu e treaba noastră să fim "alungă muște". Muștele vor fi și vor înțepa. Impotență a exercitării puterii, impotență a unei perspective asupra puterii. Puterea nu e scop, ci funcție! E dinamică, e mod de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o încorporare a umanului în diverse obiective, scopuri, interese social-politice, astfel încât acest uman să fie îndeajuns de docil și de transformat în structura sa mentală încât să răspundă ordinelor venite din partea factorului politic. Prin instituții și prin norme, prin manipulări mediatice și prin ritualizări intelectuale (ale celor care primesc dreptul la cuvânt), avem o cunoaștere oficializată, impusă și recunoscută de majoritatea societății sau de către un anume regim social-politic. Toată această rebeliune a tinerilor sau reacție adversă față de o cunoaștere-putere este efectul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
civile, avem societăți politice cu o civilitate minoră ca formă de emancipare în gândire și, permanent, însoțită de o cultură "umanistă", doctrinar elaborată, astfel încât să spele destule creiere prin sistemul educațional, iar de câteva decenii și printr-un pustiitor sistem mediatic. Distincția între stat politic și societate civilă era clară pentru anumiți cărturari germani de la începutul secolului al XIX-lea. În concepția lui von Humboldt, statul era o concentrare de putere și de măsuri coercitive, iar societatea civilă era formată dintr-
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
putere și cu drepturi într-o societate a reprezentării. O civilizație care-l inventează pe om... altfel. Un altfel devenit celălalt. Un celălălt devenit alt-fel. Alterități profunde, disimetrii cotidiene. A-l căuta pe omul contemporan în imaginile sale (sociale, politice, mediatice) este o iluzie. Cele trei forme de imagini și de reprezentări sociale pot fi considerate "documente contrafăcute". Ele denotă alterități în structura sa funcțional-politică. Omul inventat al procesului capitalist de civilizație este un celălalt al văzului. Omul de azi, marele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
personale și social-politice, creează reprezentarea ca originalitate și ca posibilitate multiplă de a spune/ arăta. Reprezentările și orice posibile reprezentări se află în actul de a spune, de a face. Numai într-o societate de sorginte latină Vorbele (din vânturile mediatice) devin "importante" în raport cu faptele concrete și umane. Decalajul de gândire, de practică social-politică între societățile gintei latine și cele nordice sunt evidente. Multe vorbe, puține fapte... Sărăcii enunțiative, acte hermeneutice par excellence, dar și imobilitate social-politică. Foucault a fost o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
concepte, noi idei, noi sensuri și semnificații, noi discursuri și noi posibilități de gândire). Cel puțin erau concentrate pe acestea până la Foucault, intelectualul care a rupt-o atât cu Linguistic Turn, cât și cu empirismul istoriografic atât de comun hoardei mediatice de istorici. În privința tratării cunoașterii, în toate cărțile pe care le-a scris, Foucault a fost preocupat de raporturile dintre discursuri, societate, control public și producere de adevăr. Discursurile din societate sunt în avangarda puterii-cunoaștere, dar pot fi și o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
reguli și caracterul decisiv pe care acestea îl dobândesc față de ceea ce este de reglat, apariția normei deasupra oscilațiilor funcționale"192. Normele de cunoaștere produc atât anumite standarde, cât mai ales dogme intelectuale, care sunt livrate societății de "autorități". Aceste simboluri mediatice... Foucault este singurul gânditor ce a reușit pe baza unui discurs subiectiv, ideosincratic despre științe și practici să deschidă posibilitatea unor discursuri obiective și/sau obiectivizante, în sfera socio-umanelor. Deconstrucția sa, clar-obscură, "structuralistă", "funcționalistă", realizată printr-o analitică a reprezentărilor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
transformată în așa ceva nici de Hitler, nici de Stalin, nici de Pol Pot sau de alții. Ceea ce trăiesc modernii este marea iluzie că societatea, în ansamblul relațiilor ei, poate fi transformată conform unor tehnici perverse și subtile de îndoctrinare culturală, mediatică și intelectuală, devenind "ceva obedient" regimurilor mai marilor zilei, lăsând un imens potențial de putere civică unui dresaj cotidian al îndoctrinării intelectuale. Dresura cotidiană este exersată de serviciile media și de politicieni vestiți ai discursului. Îndoctrinarea prin media, servicii, intelectuali
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
stare de incertitudine a cunoașterii. Astfel avem memorii publice îndoctrinate, predispuse la clișee, stigmate, denaturări de informații, de idei și de termeni. Ceea ce se instrumentalizează prin discursul public al istoriei e chiar memoria societăților, printr-un abil aparat instituțional și mediatic. Acest "aparat", deși poate ne duce cu gândul la un "obiect", nu este deloc așa ceva, fiind o dinamică socio-profesională, compusă din lobby-uri, control arbitrar al informației și al discursurilor, intoxicări și denigrări publice, intelectuali-funcție, care compun și susțin "un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
falselor diferențe (naționalitatea, grupul, clasa, minoritatea sexuală etc.). În ziua de azi, perpetuarea spiritului totalitar și de masă a revenit televiziunilor, care au preluat locul de altădată al efectelor de discurs totalitar prezente la Stalin și Hitler. Televiziunile și fenomenul mediatic pe care îl dezvoltă sunt un loc potrivit pentru blazare mentală, uniformizare, manipulare, îndoctrinare și intoleranță. În loc de informare a oamenilor avem mai mult un efect de mimesis în "formarea oamenilor". Omul media, înregimentat în "stânga"-"dreapta", pe modelul elitelor sale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
1989. Imaginea că televiziunea a produs o revoluție politică, că această instituție anticivică este creatoare de istorie și de un nou discurs social-politic și istoric o întâlnim și la rafinatul filosof Giorgio Agamben, atunci când a analizat funcția televiziunii în sistemul mediatic global și în raport cu societatea spectacolului, formată în epoca modernă, unde limbajul însuși a devenit o formă de spectacular. În lumea contemporană, show-ul cuvintelor se intersectează cu cel al imaginilor într-o suverană reprezentare, de tip virtual. În acest mod
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Agamben afirma că "pentru prima dată în istoria omenirii revoluționarii uciși și arși au fost exhumați și torturați pentru a simula în fața camerelor video genocidul ce legitima noul regim"220, în ciuda faptului că mulți și-au dat seama de falsificarea mediatică, însă nu și de cea politică. Totuși imaginile prezentate, în sistemul mediatic global, au acreditat ideea unui adevăr inexistent: lupta noului regim cu cel vechi prin faptul că acei oameni uciși ar fi fost victimele fostului regim comunist. S-a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
arși au fost exhumați și torturați pentru a simula în fața camerelor video genocidul ce legitima noul regim"220, în ciuda faptului că mulți și-au dat seama de falsificarea mediatică, însă nu și de cea politică. Totuși imaginile prezentate, în sistemul mediatic global, au acreditat ideea unui adevăr inexistent: lupta noului regim cu cel vechi prin faptul că acei oameni uciși ar fi fost victimele fostului regim comunist. S-a mers pe principiul ticălos că o minciună, bine orchestrată de către toți cei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sistem, au fost mână în mână în ambele variante (comunism/postcomunism). Atunci când unele voci marcante ale "dreptei" românești neagă "trădarea", ele știu exact ce spun: nicio trădare, doar continuitate. Iluzia este că prin tortură și carbonizare acei oameni, deveniți imagini mediatice controversate, nu mai pot fi identificați de către rudele lor și, în felul acesta, legitimează triumful adevărului asupra minciunii. Pe de altă parte, au fost aduse în fața camerelor din 1990 o serie de cadavre dintr-un cimitir "al săracilor" de pe lângă Calea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sunt afiliați vreunui politician, vreunui partid sau regim politic sunt plasați într-un spațiu al marginalității social-politice, eventual atacați într-un mod pervers-stalinist. Acestor oameni li se pun tot felul de etichete și stigmate; sunt "pictați" prin intervenții publice și mediatice cu tot felul de etichete la care ei nu au aderat și de la care nu s-au revendicat niciodată. Elementul lingvistic și o pseudo-argumentare, orchestrată imagistic și ruptă din contextul enunțiativ al "dușmanilor ideologici", sunt "arsenalul" slab și denigrator al
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
puternic la nivelul "elitelor" românești, iar prin faptele și practica lor, regimul social-politic dezvoltat nu e altceva decât an open dictatorship. O dictatură deschisă, evident cu libertăți restricționate de exprimare și cu granițele deschise, unde societatea e controlată instituțional și mediatic de către slugile regimului politic. Un subtil aparat de propagandă, compus din grupuri media, intelectuali corupți, edituri vestite etc., face jocurile apariției și dispariției în spațiul public, atacă și exercită presiune asupra "potențialilor inamici". Printre victimele acestei "spălări de creiere" în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
civice similar cu cea din Franța, din Anglia sau din SUA, atunci aș susține-o necondiționat drept o contrapondere binevenită la partizanatul nedemocratic, de gașcă și fără scrupule al unei "drepte" monopoliste, care își exercită presiunea la nivel instituțional și mediatic asupra vieții intelectuale românești. Unele dintre motivele pentru care spațiul mioritico-intelectual românesc nu are o stângă intelectuală sunt: 1) dificultatea condițiilor social-politice din instituții; 2) faptul că majoritatea editurilor sunt "de dreapta"; 3) monopolul agresiv pe discursul public; 4) imposibilitatea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]