3,801 matches
-
de ani, avea o familie frumoasă și fericită, dar și o mare problemă. Una capitală. Și cum era dimineață, iar Mircea avea obiceiul ca dimineața după trezire să petreacă un pic de timp în fața oglinzii, tocmai asta făcea și acum, meditând la gravele implicații ale veștii pe care o aflase de pe prima pagină a tuturor gazetelor cumpărate de inimoasa lui soție cu numai câteva minute în urmă. Fapta, lucrul sau blestemul, căci putea fi interpretat foarte bine și așa, era într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
el, să nu înnebunească definitiv sau, dimpotrivă, să viețuiască în pace până în vecii vecilor? Neexistând vreun alt adevăr decât acesta - ultimul și singurul -, nimeni nu poate spune că a înțeles însemnătatea fie și celui mai mărunt lucru până nu a meditat suficient, o viață adică, asupra acestuia dintâi. Fiind singura realitate demnă de luat în seamă și totodată la fel de cumplită precum însăși unicitatea ei, această poartă cosmică prin care ne întoarcem acolo de unde venim este principalul reper după care ne putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a noastră din partea lui Dumnezeu. Oricum ar fi, lichidele trebuiesc”mâncate”, adică băute câte o gură odată și plimbat prin gură lichidul bine, iar alimentele „băute” adică mestecate până devin aproape lichide, ca o pastă (subțire). Păstrați tăcerea în timp ce mâncați. Meditați la aspectul sacru al actului de nutriție. Bunicii noștri ne spuneau doar: „închină-te, așează-te, taci și mănâncă căci masa este sfântă”. Bârfa sau vorbitul despre terțe persoane la masă (poate) DUCE LA ÎNGRĂȘARE! Cantitatea medie (care diferă totuși
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
o să suporte el, Spunk, înțepăturile din bulele alea. Acum trebuia să-mi amintesc că el era un tânăr complicat. Nu mânca. Nu juca. Nu înjura. Nu se regula. Nici măcar nu și-o lua la labă. Stătea în mâini. Făcea flotări. Medita și făcea exerciții de hipnoză. Renăscut, un credincios adevărat, se angajase în activități caritabile: se îngrijea de săraci și de nenorociți... Da, în cazul lui aveau nevoie de toate talentele mele în relațiile cu oamenii. I-am privit figura încordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
este cea care ne studiază pe noi. Mi-ar place să pot inversa rolurile. Și, scutură el cutiuța lăsând să se audă din nou zgomotul înfundat, oricum sunt puțini aceia care reușesc să arunce o privire înăuntru. Angir păru să mediteze la cele spuse de căpitan vru să spună ceva dar se răzgândi. Acum o detestă iar după câteva momente îi ia apărarea. Planeta asta devine, cu cât ne apropiem din ce în ce mai ciudată. După câteva minute se opriră în fața unei uși care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
când este stricat de pofte fără de Dumnezeu. Cel prigonit nu poate scăpa deoarece poartă pretutindeni dușmanul cu el. Căci războiul din afară se termină ușor, dar războiul din suflet ține până la moarte. Deci se cuvine la acest moment trist să medităm mai mult la viețuirea noastră, să ne folosim duhovnicește de smerenia și discreția, de răbdarea și suferințele celor ce și-au trecut inima prin baia durerii în acele vremuri vitrege. Să ne gândim cum am fi trecut noi prin ele
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
avea să devină pentru toată viața un anonim inginer într-un orășel de provincie. În acea noapte, însă, el mi-a des chis, fără să știe, o zonă la care, con topit cum eram cu lucrurile și fețele înconjurătoare, nu meditasem încă. Aveau să mai treacă doi ani până când, într-un alt sat, de la Dunăre, aveam să am deodată revelația că exist, că eul meu în fine s-a născut. Cei mai mulți dintre noi trăim în lumea exte rioară și ne iden
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe care Îl răspândeau În jur vorbele lui. Și-a dat seama că vorbea cu o voce de copil, pe un ton grav, poate că muzica râului Îi dădea halucinațiile secrete ale lucidității. Poate că aidoma șezuse și Heraclit și meditase, În noapte, ca să Înțeleagă zădărnicia. Fericit a fost acel Heraclit când a pătruns lipsa de Înțeles a lucrurilor și a ignorat zeii. S-a ridicat și nu a simțit efortul, exact ca În clipa când a alunecat În leșin, ușor
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
oameni, destine, numai norocul lor nu se va rupe niciodată, nici după ce tovarășul Nicolae Ceaușescu va fi Împușcat Împreună cu tovarășa lui de viață și de luptă revoluționară. În noapte Însă, cu ochii deschiși, cuprins de panică, pedepsit de insomnie, Parolică medita la mărețul plan pe care Îl alcătuiseră la masă. Mârșăviile pe care le făcuse de-a lungul anilor Îi dădeau certitudinea că e un tip puternic. Iar Ghenadie ăla să-l lase În pace cu omenia lui, că omul e
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
dată m-au entuziasmat liniștea și tihna pe care i le oferă grădina mare, inundată de pomi, arbuști și fel de fel de plante care cresc în voie, de-a valma, alcătuind laolaltă un colț de rai în care poetul meditează și își scrie cărțile. Gândurile îi sunt acompaniate de cântecele sutelor de păsărele care și-au găsit loc pentru concert în desișul de verdeață. Și pentru ca activitatea creativă să-i fie stimulată și susținută, prietenul meu a avut ingenioasa idee
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
un oraș cu turnuri, apărat de maimuțe.” Despre această plăcere păcătoasă a privirii vorbește și Jauss, pomenind de mustrarea călugărului Bernard de Clairnaux către frații săi care își risipesc zilele în admirarea diversității extraordinare a viețuitoarelor și “lighioanelor fabuloase” în loc să mediteze la textul biblic. Plăcerea de a admira figurile grotești reprezentându-l în ultimă instanță pe diavol este explicată prin uimirea admirativă în fața bogăției și diversității de forme expuse. De aici derivă o altă funcție a mirabilului, aceea a contestării ideologiei
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
mare întotdeauna furtunoasă, cu vânt înghețat. Dar asupra celuilalt mal legiunile nu se înstăpâniseră. Iar decurionul decretă, cu înțelepciunea multelor războaie pe care le purtase: — Zeii au trasat granița pe malul ăsta. Limes Germanicus e aici. Se sprijini de parapet, meditând: — În fluviul acela se ascunde spiritul unui zeu. Era însă zeul popoarelor de nestăpânit care trăiau pe malul celălalt, spuse. Niciodată n-am înfruntat luptători atât de puternici. Nu seamănă deloc cu grecii sau cu sirienii, care după primul asalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nici de aceasta nu-și dădea nimeni seama. Chipul lui era blând, zâmbetul dezarmant, tăcerile păreau melancolice. De fapt, principalul lui gând era să individualizeze chipurile și numele tuturor protagoniștilor. Și în vreme ce-și petrecea zilele căutând, cercetând, ascultând, meditând, descoperi în cele din urmă că fratele său Drusus scria în taină un commentarius, un fel de jurnal. — Ce povestești în scrierile acelea? îl întrebă. Tot ce mi s-a întâmplat în ziua dinainte, îi răspunse fratele său, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întâmplat în ziua dinainte, îi răspunse fratele său, dintr-odată ironic. Luă codexul și-l închise într-un scrin. Gajus începu să-l observe și văzu că în fiecare dimineață Drusus petrecea o jumătate de oră singur, scriind. Scria încet, meditând între două fraze, însă fără să se răzgândească - nu ștergea niciodată nimic. Într-o zi însă plecă în grabă și uită codexul deschis pe masă, cu cerneala ultimelor rânduri încă proaspătă. Gajus se aplecă deasupra codexului și, în liniștea bibliotecii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
observa pe ascuns. Ca și în casa Liviei, scena aceea plină de cruzime fusese regizată, pentru a scoate la iveală trăirile lui tainice. Într-o clipă, redeveni lucid și stăpân pe sine. Puse cartea jos, privi marea cu aerul că meditează la noutatea pe care o aflase, apoi clătină din cap, ca și cum acea întrerupere l-ar fi deranjat, și luă cartea în mână. Își trecu degetul pe deasupra rândurilor, de parcă n-ar mai fi știut unde rămăsese. Își opri degetul într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Ea, ce ar putea să facă, alceva, decât, să îndure și să sufere,în continuare, cât va mai putea, această pacoste de viață. Ar putea, totuși, să facă ceva. S-a gândit; ar putea, de pildă, să blesteme; dar, a meditat, și a conchis: blestemul, pentru mine, e ceva sfânt. Or, la ce să-mi spurc blestemul meu sfânt, alăturându-l unor asemenea? Nu, niciodată, n-am să spurc, sfântul meu blestem, pentru ăia, care, cum văd, ne ucid,încet dar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
visat când eram mai mică! Și, hotărâtă, adăugă precipitat. Nu mai mergem în oraș, ne este suficient parcul! Lui nu îi venea să creadă când o auzi destăinuindu- se. Bucuros de această mărturisire neașteptată, pășind înlănțuiți în lateral, începu să mediteze. Parcul misterios îi aștepta, trebuiau doar să străbată de-a curmezișul bulevardului Tomis. Aici a făcut școala timp de 7 ani, din clasa VI-a până în clasa a XII-a, îi pare că a trecut o veșnicie și este
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
la vânătoare împreună cu soldații palatului, fiind un viteaz destoinic și neînfricat, ce cunoaște meșteșugul armelor, pe când fratele său era foarte liniștit și calm, delicat și emotiv. Fire timidă și retrasă, își petrecea majoritatea timpului prin grădină, admirând florile gingașe și meditând la cărțile de filozofie cu cititul cărora se îndeletnicea cât era ziua de lungă, iar fratele său colinda munții înalți, pădurile stufoase și întunecoase alergând cu patimă în spinarea calului său neînfricat împreună cu care colinda de-a lungul și de-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aveam ore. Tot drumul spre clasă am stat cu capul în pământ, aveam două beneficii: primul era că reușeam să scap de scenele de perversiuni din holul liceului sau de victimele-tocilari ai echipei de fotbal și al doilea: reușeam să meditez la cele întâmplate. Ca de obicei, scaunul meu era gol, așezat ușor înclinat spre fereastră, în spatele clasei, izolat. Banca era scrijelită, astfel lăsând-o, însă parcă ceva nu era la locul său, însă nu percepeam nimic diferit, străin. M-am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe care ți-o propun este la fel de bună ca oricare alta, în măsura în care presupune mișcare, analiză și acțiune din partea ta. Important este să nu stai, să nu te complaci, să nu asiști neputincioasă la propriul tău declin. Trebuie să lupți, să meditezi asupra ta, să te înțelegi, să-ți dai seama că inițiativa de autodistrugere a fost greșită; uneori lucrurile se așază natural, de la sine. A-ți da în cărți e un fel de a spune, e de fapt o modalitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un soare interior, scufundat în adâncuri, apa uimitor de transparentă și pură, păstrată așa de rechinii războinici cu ochii albaștri. Albatroșii "Danzantes" Santiago. "Bătrânul și Marea" Tânăra olandeză stătea pe șezlong pe cea mai de sus punte a bărcii și medita la numele de Santiago. Când era la școală și citise "Bătrânul și Marea" a asociat numele de "Santiago" cu marea. Da, Santiago trebuia să fie un om al mării, iar acum i se confirma ceea ce crezuse dintotdeauna. Santiago era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pacienții părăsesc camerele de energie cu câte o rețetă de ierburi în mână, ce conține numai semnătura indescifrabilă a lui Joao pe o pagină albă. Urmează douăzeci și patru de ore de repaus total, în care vor trebui să doarmă sau să mediteze. Desigur, cei mai mulți ar dori să știe care din pomelnicul lor de probleme a fost abordat la operație, ce anume entități au intervenit pentru el, sau măcar dacă așa-zisa operație a avut loc. Desigur, nimic din toate acestea nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dintre ele. Rugăciunea este o construcție formală sau informală, prin care se apelează la grația divină; meditația presupune în plus reflecție la propria ta rugă, pentru că ruga, în fapt, își conține răspunsul, mesajul divin. Meditația urmează cronologic rugăciunii, pentru că a medita înseamnă a ști să-ți asculți răspunsul la propria rugă. Meditația presupune identificarea cu divinitatea, în timp ce ruga presupune tocmai dihotomia, distanța între "cel ce se roagă" și "cel rugat", înseamnă punerea într-o poziție inferioară în raport cu divinitatea. Ruga dublată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Iar cei ce spun n-am fost fericit niciodată, sunt cei pentru care durata clipei este insignifiantă ca să poată fi luată în discuție. Ei speră la o stare de grație de durată, în care să se așeze și să poată medita. Ei scapă deliberat momentul fericirii, îl anulează, sperând la o consistență a sentimentului. Aceștia pierd tocmai esența fericirii, sublimarea ei într-o clipă. De multe ori, prins într-o stare de grație, deținătorul temporar al fericirii caută s-o prelungească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
încotro, în căutare de pămînturi roditoare. Ei singuri au rămas aici, împreună cu micuțul, puiul lor. Acum sînt plecați după hrană, și, ca întotdeauna, l-au lăsat în grija mea. Nu se vor întoarce înainte de apusul soarelui. Doi Oameni, spui? Arus medită îndelung. Doi Oameni nu pot plăti pentru răul pe care toată haita lor ni l-a făcut, mormăi mai mult pentru sine. Doi Oameni pot trăi aici, la marginea pădurii noastre, fără să ne deranjeze prea mult, adăugă. Apoi, cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]