KorAP: Find »[drukola/base=micuț & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...130 131 132 ...194 >

4,850 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302

plăcerea să te urci Înapoi În mașina tatălui dumitale. — Pe drum, uneori Îi semnalam apropierea unui camion de mare tonaj, alteori Îi citeam o pagină din Pascal. Nu plecam niciodată În călătorie fără ediția mea din Meditații și opuscule În micuța colecție cartonată de Clasici francezi scoasă de Hachette. Îi spuneam: atenție, două semi-remorci vin una după alta, apoi, obstacolul fiind depășit, declamam În gura mare ca să acopăr zgomotul motorului de 2 CP: „Smerește-te, gîndire neputincioasă! Amuțește, natură stupidă, Învață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

Cine are fi crezut că putea să scape de necazuri doar afundându-se și mai adânc în necazuri? Zoia simțea pământul scufundându-se. Privirea îi era fixată pe pământ înaintea ei în căutare de lemne de foc. O lăsase pe micuță dormind și era nerăbdătoare să se întoarcă. Nu suporta gândul ca fetița să se trezească singură. Ah, dar micuța Vera putea dormi ore întregi pe frigul ăsta. Câteodată Zoia credea că ea nu avea să se mai trezească. Își spunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
secret strălucitor. Crucită, capul îi apărea extreme de voluminos. Era așezat pe o parte. Ochiul lui stâng o dojenea. Ea își făcu semnul crucii pentru a doua oară. Îi evită ochiul căutător și îi inspectă restul făpturii. Oh, dar ce micuț este!, își dădu ea seama. Mâini micuțe și picioare micuțe, cum de încăpeau toate de care avea nevoie - o inimă, plămâni, rinichi, ficat - în acel corp mititel? Unde mai pui că era vorba de un bărbat și nu de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
de voluminos. Era așezat pe o parte. Ochiul lui stâng o dojenea. Ea își făcu semnul crucii pentru a doua oară. Îi evită ochiul căutător și îi inspectă restul făpturii. Oh, dar ce micuț este!, își dădu ea seama. Mâini micuțe și picioare micuțe, cum de încăpeau toate de care avea nevoie - o inimă, plămâni, rinichi, ficat - în acel corp mititel? Unde mai pui că era vorba de un bărbat și nu de un copil. O barbă neagră era tăiată până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
așezat pe o parte. Ochiul lui stâng o dojenea. Ea își făcu semnul crucii pentru a doua oară. Îi evită ochiul căutător și îi inspectă restul făpturii. Oh, dar ce micuț este!, își dădu ea seama. Mâini micuțe și picioare micuțe, cum de încăpeau toate de care avea nevoie - o inimă, plămâni, rinichi, ficat - în acel corp mititel? Unde mai pui că era vorba de un bărbat și nu de un copil. O barbă neagră era tăiată până sub bărbie. Purta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

acum Îi zâmbea. Ca și prietenul ei, Spencer Magic, administrator de fonduri mutuale, Înnebunit după bungee jumping, parapantă și femei est-europene ca ea, fără Îndoială unul dintre campionii Manhattanului la aventuri de-o noapte. Și mai era și femeia aceea micuță, plinuță, cu părul negru, care Îi spiona toate mișcările. Se ridicase pe vârfuri, ca și când ar fi vrut să numere admiratorii lui Kitty. — ... dacă aveți prieteni sau rude În D.C., vă rog să Îi Îndemnați să mă voteze peste două săptămâni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
mă iau mai puțin În serios, cu atât vând mai ușor. Pe vremuri voiam ca tablourile mele să fie frumoase, să Însemne ceva, dar nimeni nu era interesat. — Și ce faci acum? Întrebă Kitty curioasă. Desert Rose scoase un catalog micuț din geantă și i-l Întinse lui Kitty. — Mă ocup cu arta vizuală. Fac filme artistice despre drepturile omului și despre libertatea de exprimare. Motiv pentru care mi-au plăcut enorm Întrebările tale. — O, nu mă prea omor după politicieni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
poate că va apărea vreun mare colecționar care-i va cumpăra posterele, ajutând-o astfel să scape de datorii. Sau un critic de la L.A. Times se va Împiedica de rulotă, va descoperi filmele lui Desert Rose rulând pe DVD-urile micuțe și va scrie a doua zi despre ea un articol pe mai multe coloane. Rulota era goală. După o oră lungă de așteptare nu apăruse nici un vizitator. Nu erau decât ea și lucrările. Kitty stătea atât de liniștită și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
nimica toată pentru el, vrea doar să mă scoată din minți. Chiar Înainte de UCLA, taxiul Întoarse și intră În Bel Air, prin Bellagio Drive, apoi se Îndreptă spre coama dealului, pe niște străduțe abrupte superbe, cu vile imense și ferme micuțe, care Îi aminteau lui Kitty de Sinaia, orașul natal al părinților ei, din Munții Carpați. — Bel Air e tot o parte a Beverly Hills-ului, Îi explică el, și toate străzile au nume italienești. A fost fondat de un italian, Alphonso

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
și Încerca din toate puterile să-și Înăbușe lacrimile. Hai să-ți arăt niște poze, zise el vesel. Își șterse lacrimile și Îl urmă zâmbind, fericită că era părtașă, În acest fel, la viața lui. Se Îndreptară spre o cameră micuță, iar el aduse câteva albume foto. Ea dădea pagină după pagină, căutându-l În fiecare poză, curioasă să-l vadă copil, adolescent, tânăr. În pozele mai vechi, Matthew avea părul mult mai Închis la culoare și arăta extrem de rău În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
O eternitate de când plecase de la Matthew și de când taxiul o adusese Înapoi, o eternitate de când Îi adresase cineva un cuvânt. Atât de multe i se Întâmplaseră În noaptea și În ziua aceea, departe de rulotă, dar când se Întorsese În micuța colonie a artelor părea că timpul se oprise-n loc. La Început, Kitty se repezise spre Desert Rose strălucind de fericire. Simțea că explodează dacă nu-i povestește prietenei sale cât de neașteptat se Îndrăgostise, cum fusese cu Matthew, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
noroc că ai prins așa o zi, e perfectă. Perfectă, doar că Matthew nu sunase. Era sâmbătă, iar el Îi promisese că se vor vedea la sfârșitul săptămânii. Se opriră pe Mulholland Drive, aproape de vârful canionului, intrară Într-o cafenea micuță și Kitty Îl sună pe Matthew de la un telefon public. El Îi spuse că era ocupat și că nu știa dacă se vor putea vedea mai târziu. O rugă să-l sune din nou Într-o oră. Când Îl sună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
cuvânt. Stătea liniștită la soare, ascunsă sub ochelari, gândindu-se că visul ei de-a se plimba cu Desert Rose pe dealuri, de-a se bucura Împreună de frumusețile Bel Air-ului se dusese. — Dar de ce nu zici nimic? o Întrebă micuța brunetă. Voia să i se dea dreptate, voia confirmări, simțea nevoia să audă din gura lui Kitty că da, Charlie o iubea, da, era nebun după ea. — Ce-aș putea spune? — Mi-ai răspuns ca dracu’ la Întrebările despre Matthew

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
cu Spencer, Kitty puse succesul poveștii de dragoste dintre Olga și Sașa pe seama faptului că erau amândoi europeni. — Cum sunt bărbații din Rusia? Întrebă Kitty curioasă, după primul cocteil cu votcă de zmeură și sifon. Olga scoase un album foto micuț din geantă și-i arătă lui Kitty prietenii ei din Rusia. Îți place vreunul din ei? o Întrebă. Te-ai culca cu vreunul din ei? Kitty se uită la fotografii, zâmbind misterios. — Nu, răspunse. Nu m-aș culca cu nici unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
și lumile noastre sunt complet diferite. Nu-mi pasă... și eu sunt un tip temperamental din Brooklyn... mi-ar plăcea măcar să vin să văd unde stai. Nu se poate. Am o colegă de apartament și nu am decât un dormitor micuț. În comparație cu casele tale imense din Malibu și Beverly Hills, apartamentul meu e penibil. Și nici măcar nu voia să se gândească că ar putea-o Întreba unde doarme - pe canapea? Pe canapeaua aia? — Nu-mi pasă. Ar fi grozav să văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436

lor, ei ar fi În stare să facă să sară În aer suprafața planetei. (Ferdinand Ossendowski, Beasts, Men and Gods, 1924, V) Am rămas alături de Lia și când a ieșit din clinică, pentru că, abia ajunsă acasă, În timp ce-i schimba scutecele micuțului, izbucni În plâns și spuse că n-o să se descurce niciodată. Cineva ne-a explicat apoi că era normal: după exaltarea datorată victoriei nașterii survine sentimentul neputinței În fața imensității noilor Îndatoriri. În zilele acelea, În care Îmi făceam de lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
a crezut că o va avea și pe țarină, și harta. Călugăr murdar și desfrânat, Îl voiai pe Anticrist? Îl ai dinainte-ți, dar nu-l cunoști. Și Îl conduc, ca pe un orb, cu mii de farafastâcuri mistice, la micuța trapă infamă care-l așteaptă. Luciano Îi despică pieptul cu o rană În formă de cruce, iar el se scufundă În somnul veșnic. Trebuie să Înfrâng strămoșeasca neîncredere a celui din urmă, Înțeleptul din Sion, care se pretinde Ahasverus, Evreul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
spre pământ. Geo se trânti cu fața-n jos În băltoaca vâscoasă pe care continua s-o vomite, apoi Înțepeni fără viață. „Oprește-te, nebunule“, striga Madame Olcott, apucându-l pe Agliè. Și apoi către ceilalți doi frați: „Mai rezistați, micuților, aceștia trebuie să mai vorbească. Khunrath, Khunrath, spune-i că sunteți adevărați!“ Leo Fox, ca să supraviețuiască, Încerca să reabsoarbă bufnița. Madame Olcott i se așezase la spate și-i strângea tâmplele, pentru a-l plia voinței ei. Bufnița Își dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

toată lumea ține deodată În mînă cîte o lanternă, o lumînare sau un felinar și Maggie Îl Împinge În față, să li se alăture, ei și balerinei. În culise, o ușă scîrțîind medieval se deschide și procesiunea pornește către o Încăpere micuță. Lumina lumînărilor, felinarelor și lanternelor luminează ceea ce pare a fi un scaun electric de modă veche: balerina se așează pe scaun și Își face singură o poză cu un Polaroid orbitor. Maggie Îi pune balerinei pe cap o alcătuire ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
un bărbat asiatic cu capul ras. Wakefield este prezentat adunării și strînge o mînă Îngrijit manicurată aparținînd unei femei pe nume Neva. Cealaltă femeie este Sherrill, care arată ca o veveriță inteligentă și poartă ochelari cu ochi-de-pisică bătuți cu strasuri micuțe. Asiaticul Îi strivește mîna lui Wakefield cu o strîngere puternică. Numele sună ceva de genul „Patogen“, dar poate că Wakefield nu a auzit prea bine. Este pe cale să-și ascundă oboseala În spatele meniului cînd Sherrill, care l-a studiat intens

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Niciundeville către Niciundeville În căutare de terapie și dorință! O voce de femeie, puternică și dătătoare de fiori se ridică din Întuneric: „Wakefield, terapia ta de abia acum Începe!“ Capetele se Întorc, În căutarea sursei acestei provocări și o femeie micuță și Îmbrăcată cum se cade se ridică. — Tu mi-ai ruinat dorințele! Wakefield Își dă seama că femeia este fosta sa soție, care Își pune În practică amenințarea. Mariana, care cînd a văzut pentru prima oară New Yorkul, de la fereastra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
un scaun, Îl Întoarce invers și se așează călare pe el, privindu-l fix pe Wakefield. — Cred că ar trebui să vorbim despre Margot, spune Wakefield șovăielnic. După o tăcere dureroasă, Mariana grăiește: — Da, despre ea și despre miile de micuțe Margot care zac plîngînd În propria scîrnă În leagăne duhnitoare. Ce mii de mici Margo? Nu e de ajuns una, dacă ținem cont că a fugit de acasă la șaisprezece ani, a trăit cu un muzician În ghetou și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
timp de o lună, Însă Wakefield nu fusese Încă blagoslovit cu o vizită. Dar În ceea ce-l privește, Margot este, În mare, okay și tocmai vrea să-i spună asta Marianei dar ea Începe dintr-odată să vorbească: — Mii de micuțe pre-Margot, micuțe Margot care nu vor avea niciodată oportunitățile pe care le-a avut ea. Vorbesc despre orfani, Wakefield. Orfanii din România. Mariana Își deschide geanta cu un gest repezit și scoate un prospect mototolit pe care Îl desface brutal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
o lună, Însă Wakefield nu fusese Încă blagoslovit cu o vizită. Dar În ceea ce-l privește, Margot este, În mare, okay și tocmai vrea să-i spună asta Marianei dar ea Începe dintr-odată să vorbească: — Mii de micuțe pre-Margot, micuțe Margot care nu vor avea niciodată oportunitățile pe care le-a avut ea. Vorbesc despre orfani, Wakefield. Orfanii din România. Mariana Își deschide geanta cu un gest repezit și scoate un prospect mototolit pe care Îl desface brutal În fața ochilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Întîmpla! Este ora aceea din seară cînd Wakefield merge de obicei la bar, dar trece de el și nimeni din cei de la fereastră nu Îl strigă. Aude pe fluviu sirenele de ceață; cartierul este Înfășurat În pîclă. Este o cafenea micuță pe o alee În spatele catedralei, un loc misterios, cu cîteva mese afară și un interior Întunecat și ispititor. Două femei stau la bar flecărind În franceză cu barmanul. El le spune că astă seară ar trebui să stea În casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]