15,064 matches
-
romane istorice de aventuri. Knickerbockeri - descendenții Întemeietorilor olandezi ai orașului New York (prin extensie, newyorkezi). Descendent al Stuarților, pretendent la tronul Angliei. 22 februarie, sărbătoare legală În majoritatea statelor americane. „O, tu, minunată fată, Ce fată minunată ești...“ „Toate cuvintele tale minunate Mă Înfioară...“ Poem de John Milton. Booth Tarkington (1869 - 1946), remancier și dramaturg american. David Graham Phillips (18671911), romancier minor american. Stephen Phillips (1868 - 1915), poet și dramaturg englez. Scoțianul James Boswell (1740 - 1795) a fost biograful și Însoțitorul fidel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
spermă și căcat, Nexus”. * PASAJ RETRAS Dragă Roxănica, A fost o dată o țară mare și bogată care se chema America. Numai că zmeul cel rău a aruncat halterele peste nouă mări și nouă țări și a făcut praf împărăția cea minunată... FINAL PASAJ RETRAS Popa nu mai putu să scrie. Lăsă pixul jos și se scărpină între degetele de la picior. „Omagiu Contesei”, încercă el să scrie altceva, dar amintirile erau prea dureroase. Cel puțin murise fericită, bucurându-se de venirea tramvaiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și României la un loc. Așa ceva merită totul. Roxănica, înțelegând parcă ce gândește tatăl ei, îi zâmbi știrb. Domnului Popa i se păru că Roxănica vrea să-i spună ceva. Își aplecă urechea la gurița dulce și curată: un copil minunat, curat ca moaștele unui sfânt, întrupat din cea mai înaltă dragoste ar putea, la urma urmei, să și vorbească de la două luni. Domnul Popa simți băluțe pe ureche, apoi un miros dulce de lapte și cereale cu miere, și auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mai pot nici ei, nu mai au entuziasmul de altădată, sunt ca niște epave în bătaia vântului, pe care nu știu dacă le voi mai putea aduce la țărm, să le repar și apoi să mergem mai departe în cruciada minunată în care am pornit în 24 mai 1990, data înființării Teatrului Masca. Și aici soarta mi-a jucat un renghi, căci nu am știut să-mi apropii oamenii merituoși, am avut darul de a mă înconjura, adesea, de inși care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
nu am știut să-mi apropii oamenii merituoși, am avut darul de a mă înconjura, adesea, de inși care, dincolo de lipsa de talent, aveau și darul de a nu avea caracter, lucru de altfel absolut necesar pentru a reuși în minunatele vremuri în care avem norocul să trăim. Despre toate astea într-o altă carte, căci nu le pot spune pe toate dintr-o suflare. Acum voi povesti numai despre oamenii care au luminat mai tare sau doar fugar cerul printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
nu știi vorba aia că dacă ai ghinion la sport, ai noroc la examen? E ca în dragoste. Am mâncat, am băut și pe la patru dimineața am plecat și noi spre cămin. Superbele nopți albe ale vieții mele de artist, minunatele nopți câștigate pentru artă pe care n-am să le uit nicicând... Ce aer era, ce singurătate, ce splendoare în jur, ce bucurie în suflet, ce minune de vreme, ce minune de viață! Munca pe care o făcea Zoe era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
personale, în caietul dumneavoastră personal. Mai mult ca sigur, aveți câte un eșec pe săptămână. Vă miroase gura, aveți un ten urât, cenușiu și glezne prea groase, doamnă profesoară. (Anna). Stifter trage binevoitor cu ochiul la strălucirea văzduhului luminos, la minunații norișori de aprilie pătrunși de privirile soarelui și la frumoasele brazde verzi rămase de la semănatul de toamnă. Ăstuia i‑ar fi prins mai bine o frumoasă sculă verde, spune Rainer, o privește pe Sophie dintr‑o parte și pufnește într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în pădure. Se aud păsări țipând strident. Frunze se preling ușor la pământ. Trenurile fluieră în depărtare. E duminică. Anna vorbește despre Noapte transfigurată de Schönberg. Într‑un loc nepotrivit, la un moment nepotrivit. În plină zi, pe lumina asta minunată, tu vorbești despre noapte și nici măcar despre una reală, ci despre o noapte prelucrată muzical, zâmbește Sophie mirată. Hans boxează tot timpul cu niște umbre, poartă lupte imaginare și joacă fotbal, nu vede mai departe de vârful nasului sau, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
viitorii colegi de serviciu cu pregătire intelectuală. Hans e un om al faptei. Pleacă de‑aici, spune Sophie. A dat chix. Hans se face că se încheie la prohab. Câțiva elevi afirmă sus și tare că petrecerea de astăzi e minunată. Se schimbă numere de telefon. Cuvântul‑cheie „tu” își face timid apariția și este un prim „tu” timid. Se plănuiesc o excursie și o vizită, la vară, în vilegiatură. Se fac sandvișuri. Se împart felii uriașe de tort pe farfurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ușa s-a deschis ușor și prin crăpătura ivită am zărit un chip pe care cred că nu-l voi putea uita niciodată. De fapt, până să zăresc acel chip, Încercasem tot felul de sentimente. După ce-i ascultasem acea voce minunată, nu știam dacă, descoperind un chip comun, aveam să mă simt ușurat sau decepționat. Probabil că aș fi simțit oricum o ușoară strângere În coșul pieptului. Femeia era slabă, purta pantofi cu toc nu prea Înalt și era puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
capul În semn de negație. Îmi venea să-i spun că mă simțeam fericit să fiu În aceeași cameră cu ea, dar m-am abținut. Mi-au revenit foarte clar În minte cuvintele lui Porcușor: „Este o persoană atât de minunată cum nici nu-ți poți imagina. În comparație cu ea, chiar și persoane faimoase, ca Yamaguchi Momoe sau Hibari Misora, nu sunt decât niște figuri insignifiante“. La drept vorbind, eu nu o Întâlnisem nici pe Yamaguchi Momoe, nici pe Hibari Misora, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de la extremitățile corpului și dacă Încerci să-ți mângâi părul cu degetele, ai impresia că nu mai e părul tău sau nu mai sunt degetele tale. Asta detestam cel mai mult și, din dorința de a nu părăsi acel paradis minunat, Înghițeam Încă o pastilă, și Încă o pastilă. E la fel ca senzația aceea minunată pe care o ai când, pentru prima dată În viață, intri cu picioarele În apa mării și te lași mângâiată de atingerea valurilor. Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu mai e părul tău sau nu mai sunt degetele tale. Asta detestam cel mai mult și, din dorința de a nu părăsi acel paradis minunat, Înghițeam Încă o pastilă, și Încă o pastilă. E la fel ca senzația aceea minunată pe care o ai când, pentru prima dată În viață, intri cu picioarele În apa mării și te lași mângâiată de atingerea valurilor. Nu-ți vine să renunți la ea. Cel mai mult mi s-a Întâmplat să iau odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
viața am fost nimfomană, Încă de când mergeam la grădiniță, dar nici acum nu-mi vine să cred că am putut sta patru ore cu limba În vulva lui Reiko, oricât ar fi fost ea de frumoasă. De neimaginat! Era ceva minunat, dar totuși al naibii de ciudat. Chiar după ce mi-am retras limba, Reiko rămase alungită pe canapea, nemișcată, cu sexul Încă scuturat de spasme. Lângă noi, bărbatul o penetra animalic pe Mie. Încântător! Felul acela bestial În care o penetra era cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Keiko a râs și a spus: „Într-o țară cum e Italia n-ai cum să faci rost de așa ceva, nu crezi? N-ai să găsești morfină sau cocaină Într-o țară În care orașele și peisajele sunt atât de minunate, În care oamenii, vinurile și mâncărurile sunt atât de senzuale. Am metodele mele prin care am preparat o substanță asemănătoare morfinei“. Am zâmbit cu toții. „E cumplit să nu poți dormi atunci când ești obosit“, spuse Maestrul, „mai ales În cazul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mai bine de cinci minute când tuciuria veni înapoi și-mi zise că Frau Lange vrea să mă vadă. Am mers pe un hol lung și întunecat, care găzduia o puzderie de pești împăiați, dintre care pe unul, un somon minunat, m-am oprit ca să-l admir. — Frumos pește, am remarcat. Cine e pescarul? Ea se întoarse enervată spre mine: — Nu-i nici un pescar. Numai pești. Ce mai casă e și asta pentru pești, pisici și câini. Numa’ că mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care i se balansau sânii când se mișca, am privit-o cum trage draperiile pentru a dezvălui o zi însorită și mi-am dorit să-și fi dezvăluit la fel de ușor și corpul dezbrăcat. — Ei, cum te simți în această zi minunată? am întrebat-o. — Groaznic, răspunse ea cu o grimasă pe chip. — Marianne, știi prea bine că ar trebui să fie invers, nu? Eu ar trebui să fiu cel care să se simtă groaznic și tu să fii cea care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o cărămidă pentru a ține deschis geamul de la baie. Ea râse. — Oricum, cred că aveți dreptate. Ea vru să vorbească, dar am ridicat mâna: — Știu, știu, dumneavoastră nu ați spus nimic. Dumneavoastră doar mi-ați spus ce stă scris în minunata carte a Führer-ului. Nu mi-ați oferit o analiză psihoterapeutică a lui din perspectiva scrierilor sale. — Exact. M-am așezat la birou în fața ei: — Dar chestia asta este posibilă? — O, da. I-am dat pagina din Der Stürmer: — Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
inventez, spuse ea cu un glas în care se simțea un fel de amuzament. Pe cuvânt, asta a zis. — Te cred, Sarah. Ce altceva a mai spus? — A vorbit cu șoferul și l-a întrebat dacă nu eram un exemplu minunat de feciorie germană, sau o prostie de genul ăsta. Râse: A fost foarte amuzant. Prinse privirea tatălui ei, pe care eu n-am văzut-o, și se potoli din nou: — Oricum, a fost ceva de genu’ ăsta. Nu-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Tocmai mă așezam jos, când se auzi un ciocănit în ușă: — Pot să intru? zise ea, zăbovind goală în cadrul ușii. Pentru câteva clipe stătu pur și simplu acolo, înconjurată ca într-o ramă de lumina de pe hol precum o madonă minunată, aproape ca și cum îmi oferea posibilitatea să-i determin proporțiile. Cu pieptul și scrotul încordate, am privit-o cum pășește cu grație spre mine. În timp ce capul și spatele îi erau mici, picioarele îi erau atât de lungi încât ea părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
suflecându-și mâneca pentru a scoate la iveală un antebraț care avea atât de multe vânătăi și urme de înțepături încât părea tatuat. Nu voi fi în stare să trec prin asta fără cocaină. Găsesc că limpezește mintea în mod minunat. Și voi avea nevoie să fiu atât de stimulat transcendental încât SS Reichsführer-ul să considere ceea ce am de spus ca fiind total irezistibil. — Știi, pentru o clipă, am crezut atunci că erai cu adevărat pe cale să faci revelația în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai mult decât ceea ce face un copil cu o lupă când concentrează cu ea lumina soarelui asupra unei bucăți de hârtie și o face să se aprindă. Noi doar folosim o putere care deja există. Justiția ar fi un lucru minunat dacă n-ar fi oamenii. Herr...? Ia ascultă, cum te cheamă? — Mă cheamă Gunther și poți să mă scutești de propaganda de Partid. — Astea sunt fapte, Gunther, nu propagandă. Ești un anacronism, știai asta? Nu ești în rând cu vremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
n-a mai avut ce face: aici a murit, ca sculer-matrițer. — Să zicem că nu putem pleca, făcu tot mai palid comandantul. Dar viața cum e aici, cum se trăiește? — Din partea asta, să n-aveți probleme, spuse tractoristul. Viața e minunată, trăim foarte corect. Dacă o să vă faceți treaba bine, n-o să vă-ntrebe nimeni de ce nu sunteți mediocri. Episodul 7 La cantină În clipa aceea, peste întregul lan, plutind în forță, se auzi apelul: „Toată lumea la masă!”. Cei doi pământeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
zvârlind pe gârlă te asmute: "Ad-o, Miss". Tânără, ca altădată, coapsa ta în coardă vine: Laba scormone mormântul vreunei cârtițe de soi; După coada retezată dai târcoale, roate pline; Bați prundișul, spinteci unda, intri toată în noroi! Și ce lucruri minunate!... Sălcii, slujnice netoate, Au pitit prin scorburi multe pâini de iască și lipii. Tu te-agăți, întins, pe trunchi, scotocești în sân la toate, Mlădioasă: șoldul fraged încă n-a purtat copii. Zbârnâit de piatră, însă, vâjâia... Nici gând să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și Pan au locuri de cinste. Urarea mea, dar numai urarea, vă însoțește. Dacă, la vârsta mea, aș mai putea cânta, m-aș alătura bucuros, dar și cu un oarecare scepticism. Aș considera exercițiul poetic (și poetic naturist), ca o minunată himeră, mai mult pentru a slobozi din scorburile inimii poporul de joimărițe ori mumi ale pădurii, în chip de inofensive și strălucite baloane de săpun. Dar, m-aș pregăti pe această cale, de alt cântec mai vrednic, închinat lucrurilor care
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]