6,419 matches
-
cu natura („Eu noaptea nu dorm, ca roua să poată-nflori”), îngăduindu-și numai bucuriile simple, care precum în descântecul magic sporesc lumea, poeta vădește o anume pudoare, vrând parcă să disimuleze sentimentele care pot fragiliza legătura cu ritmurile și miracolul firii. Rostul i se precizează în versurile din Melancolia trandafirului albastru (1982), unde textul intitulat Roată în cuvânt născută spune despre devenirea ființei celei care scrie, actul poetic fiind calea de acces la lucrurile învăluite în mister: „Sunt olarul,/ Roată
SELENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
fabulele lui Nicolae Oțelea și ale lui Dimitrie Țichindeal (fie și doar prelucrate), adaptările a diferite scrieri de circulație continentală datorate lui Vasile Aaron și lui Ioan Barac. Prin Ion Budai-Deleanu, a dat literaturii române moderne o capodoperă, Țiganiada, adevărat miracol al creativității românești pentru acea perioadă. Încheiată, într-o primă versiune, în jurul anului 1800 (cea definitivă e datată 1812), dar publicată abia în 1876-1877, această primă epopee românească, singura finită și validată artistic, este, potrivit aprecierii lui D. Popovici, „cea
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
ordinea statală, instituții, personaje publice, toate caricate grotesc. Față de astfel de dominante ale pamfletelor, exegetul crede că o poetică a „copilăririi” auctoriale, aptă să insoliteze un spectacol „cvasipăpușăresc”, al „gesturilor și ritualurilor domestice” (precum în Cartea cu jucării), uimirea în raport cu „miracolul creației în general și al creației artistice în special” (Ce-ai cu mine, vântule?) definesc arta argheziană a poemului în proză, în vreme ce romanul poate avea ceva de „basm modern” (Ochii Maicii Domnului), alteori devenind receptare-interpretare a imaginii lumii „din unghiul
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
luptător pentru păstrarea identității etnice a aromânilor din Pind, cognomenul luându-și-l de la localitatea Samarina, unde se stabilise. Ideea independenței acestei localități și a zonei limitrofe o va plăti cu moartea soției sale, el însuși scăpînd doar printr-un miracol. Viitorul scriitor primise, probabil, la naștere prenumele Tache, cu care apare mai târziu în scriptele militare. După primele clase la Ianina, urmează școala comercială românească din Salonic. Acum publică, se pare, versuri în revista școlară ploieșteană „Curierul liceului”. Trece, după
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
Pelicier). Prin forța reacțiilor morale „pot apărea vindecări bruște sub influența unei emoții vii, care biciuiește puternic imaginația” (Y. Pelicier). Un rol major în această privință îl are sugestia. J.M. Charcot vorbea despre „supranatural în terapeutică” și despre credința în miracole, așa cum se manifestă ea în cazul cultului relicvelor sau al pelerinajelor de la Lourdes. Reacția apare, deci, cu o dublă polaritate: ca răspuns la o cauză cu acțiune agresivă; ca o acțiune de apărare a propriei vieți, cu caracter de proces
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
copilului are particularitățile ei, prin care se deosebește de lumea sufletească a adultului. Adulții se înșală adesea atunci când încearcă să transpună asupra copiilor propria lor mentalitate, în loc să facă efortul de a înțelege mentalitatea acestora. Copilul trăiește într-o lume de miracole, în care totul este însuflețit. El se obișnuiește treptat cu realitatea, pe care și-o însușește printr-un dublu proces de asimilare și acomodare (J. Piaget). În sensul acesta, educația este mijlocul de a conduce copilul din lumea viselor sale
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
complexului de inferioritate al medicului și al medicinei în fața morții. Actele de terapeutică medicală au adesea în centrul lor și fantasma salvării prin „depășirea miraculoasă” a bolii și a morții. Ele sunt acte prin care este convertită acțiunea medicală în miracolul salvării, fiind, din acest motiv, forme sublimate ale terapeuticii. Aceste „acte terapeutice salutare” au fost posibile o dată cu evoluția „tehnologiilor medicale”, care s-au impus rapid în medicină, înlocuind treptat clinia: investigații diagnostice complexe, produse terapeutice moderne, metode de terapie intensivă
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
la cunoștințe, rolul profesorului ca bază de cunoștințe se reduce dramatic, el devenind o călăuză, un ghid care spune ce e relevant, valoros și ce nu din oceanul de informații. Profesorul va oferi experiențe de învățare, trăiri emoționale intense despre miracolul descoperirilor. Se reconsideră astfel rolul profesorului, acesta devenind „antrenor”. Astfel, de exemplu, metoda cubului este o modalitate de lucru care poate fi aplicată individual, în perechi sau în grupuri pentru o abordare a unei situații problematice, prin solicitare gândirii elevului
PREDAREA ŞI ÎNVĂŢAREA DISCIPLINELOR TEHNICE DIN PERSPECTIVA PSIHO-PEDAGOGICĂ MODERNĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Moruzi, Doinita Isac () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_888]
-
argint, cu salul asemenea cireșelor galbene și buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea roșii creau parcă o viață mai puin umană în acest triup înfășurat și totuși transparent, care trăia, s-ar fi spus prin miracol nu prin biologie." "Priveam fără să știu de unde vine farmecul acela, liniștea aceea nemaiîntâlnita în Calcutta. Și deodată aud un râs nestăvilit contagios, un râs de femeie și de copil în același timp, care trecea de-a dreptul în inima
PROIECT DIDACTIC. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Popinciuc Flaviana, Avădănii Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_914]
-
nu numai publicistică social-politică (Aurel Socol, Constantin Oarcea, E. Nicoară ș.a.), ci și articole care aparțin lui Șerban Cioculescu (Un mare nedreptățit: I. Codru Drăgușanu), Mircea Eliade (Lucruri de taină), Victor Eftimiu (Poezia turcă), Ovidiu Papadima (Folklorul - neobosit laborator de miracole), Mihai Beniuc (Poezia), I. M. Sadoveanu, Miron Radu Paraschivescu (Ce este poezia?), Al. Lupeanu-Melin, Gheorghe Dăncuș (care asigură frecvent rubrica „Grai și suflet românesc”), Victor Iancu, Ion Cherejan, Victor Ilieșiu, Vasile Vartolomei, Grigore Popa, Gavril Scridon ș.a. Sunt inserate și
TRIBUNA ARDEALULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290247_a_291576]
-
mecanismul” imaginației poetice, care funcționează ca mod al transgresării limitelor materiei. Imaginația poetică are un rol fundamental nu doar pentru a sparge limitele, dar și pentru a uni contrariile. Iar poemele anului 1945 reușesc, cât se poate de firesc, acest miracol: îmbină jocul lingvistic și ritualul orfic, senzualitatea sălbatică și puritatea tragismului, o extremă concretețe, mai ales a percepției vizuale, cu cea mai esențializată viziune: „Nimeni nu va putea șterge spațiul veneric al gurii tale/ În care limba e un tunel
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
pătrunsă de o gravitate maximă a angajării existențiale, de un extraordinar tragism, în cele din urmă umbrită de aprehensiunea morții. Rareori „s-a dat glas atât de «omenesc» acestui paradox, acestui «scandal» rezultând din întâlnirea și din confruntarea vieții ca miracol și vieții ca suferință, sfâșiere și lamentare, vieții ca sărbătoare a sensului și sărbătoare sieși suficientă, și vieții ca «noroc» absolut și vieții ca lipsă de «noroc»” (Lucian Raicu). Anecdotica celor patru romane este bogată și simplă, puternică și pulverulentă
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
București, 1977; Epistole vieneze (50 de poeme de dragoste), București, 1979; Poeme de dragoste, ură și speranță, pref. Eugen Barbu, București, 1981; Idealuri, București, 1983; Istorie și civilizație, București, 1983; Saturnalii, București 1983; Mândria de a fi români, București, 1986; Miracole, pref. Eugen Barbu, București, 1986; Carte românească de învățătură, pref. Edgar Papu, București, 1990; Jurnal de vacanță, București, 1996; Jurnalul Revoluției, de la Crăciun la Paște, București, 1999; Pamflete cu sifon albastru, București, 2000; Aforisme, București, 2002; Cartea de aur, București
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
mută la Liceul „Matei Basarab”, de unde se întoarce la „Mihai Viteazul”, absolvind în 1954. Respins în 1955 la Facultatea de Medicină, urmează trei ani Facultatea de Drept a Universității bucureștene. Participă la manifestațiile studențești din 1956 și scapă ca prin miracol de arestare. În 1958 lucrează câteva luni într-o mină de lângă Târgu Ocna. Frecventează Institutul Pedagogic, secția română-franceză (1959-1962), ulterior fiind un an profesor la Radovanu (sat lângă Oltenița), unde predă româna și istoria. În perioada 1957-1963 scrie, pentru sertar
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
și urmarea, F, 1993, 2; Florin Manolescu, La o reeditare, LCF, 1993, 10; Dan Cristea, Realism fantastic, LCF, 1993, 24; Constantin Cubleșan, „Nunțile necesare”, ST, 1993, 7; Florin Sicoie, Un joc strălucit de-a „normalitatea”, CNT, 1993, 40; Octavian Soviany, Miracolul textului, CNT, 1993, 40; Ioana Pârvulescu, Misterele Parisului și misterele Bucureștiului, RL, 1993, 42; Andreea Deciu, Scenariul și regia, RL, 1993, 47; Simion, Mercuțio, 309-311; Spiridon, Cuprinderi, 137-141; Eugen Simion, Exhibiționist și sartrian, L, 1994, 6; Octavian Soviany, Onirici și
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
Gheorghiță, „Firul de iarbă”, O, 1985, 6; Iorgulescu, Prezent, 173-174; Ruja, Parte, I, 131-134; Gheorghe Mocuța, La răspântia scriiturii, Arad, 1996, 142-144; Gheorghe Mocuța, Horia Ungureanu: o proză cu explozie întârziată, „Arca” (Arad), 1999, 10-12; Cornel Marandiuc, Enclava Ridișului și miracolul fântânii, „Arca”, 2000, 10-12; Micu, Ist. lit., 491; Popa, Ist. lit., II, 889; Gheorghe Mocuța, Pe aceeași arcă, Arad, 2001, 126-128. A. St.
UNGUREANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290346_a_291675]
-
ale confesiunii: A. E. Baconsky, Ion Horea, Alexandru Andrițoiu, Aurel Rău, Petre Stoica ș.a. Noutatea acestei voci constă în solidarizarea gestului hieratic cu cel grațios și suav, a concreteței materiale cu inefabilul, a obișnuitului existenței cu partea ei, ascunsă, de miracol. Pe măsură ce se maturizează, lirismul lui U. câștigă în substanță și se decantează. Acest fenomen se produce chiar și în poezia patriotică sau în aceea care tematizează revoluția, militantismul (există, în acești primi ani ai „dezghețului ideologic”, o încercare mai generală
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
aceea el și evită să le gloseze, limitându-se la momentul prim, de luare la cunoștință și de încântare. E o poezie exclamativă, nu și retorică, ci discretă: o lirică a confesiunii șoptite. Poetul e cel ce comunică semenilor apariția miracolului, epifania: „Auziți, se desfac / frunzele merilor, prunilor, / caisul își aprinde florile. / Oameni, e ceasul minunilor” sau: „Ascultați: își scoate colțul un mugur dintr-o ghindă”. Deși nu are mari afinități cu simboliștii, U. cultivă uneori estompa, încețoșarea contururilor, umbratilul: „În
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
toată / lumea de câlți sau de vată”. După definiția lui Eugen Simion, poetul, „bolnav de suavități” și aflat în perpetuă transă, descoperă minunea mai ales acolo unde semenii săi nepoeți nu văd nimic ieșit din comun. De altfel, a revela miracolul cotidianului și al obișnuitului, a „insolita” banalul este o veche misiune a poeților. U. o preia cu uneltele sale în versuri simple și muzicale, în care se aude și vocea altora, de pildă a lui Octavian Goga din Cântece. Pretextul
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
vă destramă. / Nimenea pe lume / nu vă ia în seamă”. Cel mai frecvent, lirica lui U. se constituie în notații fulgurante, rezultat al renunțării la anecdotic, dar și la compunerea amplă, cu substrat „filosofic”. Atâta câtă există, această filosofie a miracolului se stinge în exclamația șoptită, care se vrea însă cât mai cuprinzătoare și mai esențială. Tiberiu Utan își are locul și nota lui originală, provenită dintr-o sensibilitate aparte pentru universul mic, plin de transparențe și suavități. Tonul elegiac al
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
păpușoi el pendulează între livresc, trimiteri culturale, vers intelectual, pe de-o parte, și spontaneitate, prospețime și tandrețe, pe de alta. Nu e însă deloc un sentimental, afecțiunea fiind însoțită de ironie și chiar de duritate. Iubita trebuie să vadă miracolul poetic și să accepte să facă parte din el: „nu te împotrivi/ lasă-te absorbită/ de visul în care trăiesc/ aici e o liniște simplă/ e o carte nescrisă/ un spațiu limpede/ o viață clară” (iubito îmi sperii visul). Preocupările
VAKULOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
1968; O scrisoare către copiii lumii, Chișinău, 1968; Astrid Lindgren, Pepi Cioraplung, Chișinău, 1973; James Barrie, Peter Pan și Wendy, Chișinău, 1975. Repere bibliografice: „Balade”, „Cultura”, 1966, 19 martie; Ion Ciocanu, Spirit poetic autentic, „Cultura”, 1966, 7 mai; Raisa Suveică, Miracolul cotidianului, Chișinău, 1968; Mihai Ciompoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 148-152; Valeriu Senic, Un prieten fidel al copiilor: Spiridon Vangheli, LA, 1980, 20 august; Angela Vizitiu, Guguță - mit al copilăriei, „Nistru”, 1980, 9; Eliza Botezatu, Prietenii noștri - Guguță, Ciuboțel și Vangheli
VANGHELI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290425_a_291754]
-
vrei să te iubesc” (Rugă). Cartea modifică radical portretul de tinerețe, marcând renunțarea la atitudinea de răzvrătit de odinioară („Am privit îndărăt / De unde am pornit / Să calc peste dureri / Pe care le-am scornit”). E redescoperit, cu uimire și bucurie, miracolul iubirii, al existenței. Seninătatea senectuții, mulțumirea calmă a plenitudinii invadează acum versurile, chiar și pe cele în care competiția cu timpul se menține. Deși poate fi definit drept autor minor, Z. demonstrează că poezia „este un cuvânt rostit cu sinceritate
ZEGREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290730_a_292059]
-
privind autonomia esteticului, fundamentală pentru modernism. Opera sa, aparent contradictorie și nu rareori dificilă, marchează efortul de asumare a tensiunilor erei postromantice și de înscriere a liricii noastre pe orbita „modernismului înalt”, însumând, ca într-o reluare cadru cu cadru, „miracolul arghezian”, bacovian ori barbian. Într-o literatură în care simbolismul, parazitat de elemente tradiționale, poartă epigonic pecetea romantismului eminescian și macedonskian, V. este reprezentantul emblematic al canonului modernist românesc. I. Vinea este dintre artiștii care au efectuat una dintre cele
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
publicistica pe această tematică. Abordarea lirică, atent controlată, face casă bună cu prezența unor elemente oferite de realitate și de cunoașterea îndeaproape a felului în care viețuiesc păsările și animalele pădurii etc. Ritmul prozei este accelerat, ficțiunea stă în marginea miracolului, o nuanță de mister tensionează adesea acțiunea. Protagoniștii narațiunilor, îndeobște puștani, adolescenți, se aventurează în locuri nestrăbătute încă, aparținând unui areal care prinde să se transforme într-un spațiu fantastic, invadat deopotrivă de visurile copilăriei și de tentația aventurii. SCRIERI
ZLOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290744_a_292073]