17,356 matches
-
de zile de cercetare, că asta este de fapt poziția în care ar trebui să stai tot timpul ca să poți gândi cum trebuie o problemă de geometrie. Gândurile curg valuri, sinapsele își revin din amorțeală, e adevărat, poate și din cauza mirosului foarte urât care a ajuns să îmi distrugă nările. După natura neplăcutei miresme, probabil că prințul Luca a făcut pe el de frică. Am ajuns apoi departe cu gândurile. După o perioadă nedefinită de timp în care cred că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai mult de zece ani. Tot timpul visez valuri de sute de metri înălțime acoperind întreaga viață. Totul se sfârșește apoi într-un dezastru acvatic planetar, în care, culmea, mă regăsesc încă trăind, spre durerea și nefericirea mea, într-un miros pestilențial de alge, stând pe vine pe o felie de pământ nu mai mare decât o bucată de pâine și abia văzând printre lacrimi cum apa, acum calmă și liniștită, pleoscăind vesel, înghite absolut totul. Toți ajung la curtea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu aibă sens, nenumărate soluții care răspund și, amestecate, fac sens, gust și culoare pentru coincidențele inexistente care își ițesc capul asemeni unor lilieci atârnați de tavanul unei peșteri, stranii pofte pornite la vederea unor chipuri feminine negre, mistice, inspirând mirosuri orientale, forme migdalate și stranii ale unor ochi sidefii ce nu pot fi cuprinși, scalpuri și bucăți de față netede, scandinave, fracțiune de geniu necuprinsă, izbucnită, înțeleasă și întrevăzută în clipa unui orgasm, dragoste perenă neuitată și dureros cuprinsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu brațele lor pufoase, întrebându-se unde să atace mai întâi. Acolo, sus, chiar deasupra apelor dulci ale Lacului Universal, răzbătând pe cele mai de jos creste ale Muntelui Zăpezii și navigând curajos, fără permisiunea cuiva, se încumeta gustul și mirosul mâncării indiene, chiar până la Marea Câmpie Mlăștinoasă a Creației. Se avânta curajos, purtând cu sine mirodeniile, dulciurile, sarea, mirosul de carne proaspătă, bijuteriile cu care se servea, mentalitatea și inspirația unei civilizații greu de înțeles. Din această cauză aerul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Universal, răzbătând pe cele mai de jos creste ale Muntelui Zăpezii și navigând curajos, fără permisiunea cuiva, se încumeta gustul și mirosul mâncării indiene, chiar până la Marea Câmpie Mlăștinoasă a Creației. Se avânta curajos, purtând cu sine mirodeniile, dulciurile, sarea, mirosul de carne proaspătă, bijuteriile cu care se servea, mentalitatea și inspirația unei civilizații greu de înțeles. Din această cauză aerul lumii de deasupra era înțesat de arome care de care mai ciudate, pentru că, evident, nici izurile și nici transpirațiile altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fu cuprinsă brusc de zumzetul acestui curent, învolburându-se de flacăra aprigă a gândurilor rele, iar straniile năzuințe ale celor de jos se concretizară în mii de kilometri de semne și fibre mergătoare pregătite de atac. Fibrele se desfăcură emanând mirosuri inconștiente, visuri sparte și déjà-vu-uri deja banale, care îi făcură pe toți să pufnească în râs, dar care totuși miroseau pestilențial. Văzând asta, norii vărsară pe loc o substanță vindecătoare, albă, nimicind zumzăitul miilor de greieri mecanici ce formau lichidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cazul să înnebunesc definitiv tocmai acum privindu-l, iar figura lui rămâne oricum ascunsă în chiar dosul nimbului diamantului uluitor pe care îl ține în mâini. Nimic, nimic mai inuman decât acest tablou a ceva ce nici nu știu cum să denumesc... Mirosurile altor lumi, necunoscute oamenilor, continuă să facă ravagii în simțurile mele, răvășindu-mi spiritul. O navă spațială, așadar, nu pot greși. Cum de mi-a fost dat tocmai mie să trăiesc asemenea clipe, nicicum nu reușesc să înțeleg, deși amarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
există bulevarde care par plicticoase, dar nu sunt așa. Aici, nisipul prăfos e plin de atâtea coji de semințe, încât e imposibil să-l mături; tot aici e un pisoar care pare un pachet neterminat și dinspre care vine un miros înțepător. Seara, aici ies bătrâne în zdrențe, dar sulemenite, care, pentru doi bănuți, își oferă iubirea cu un glas răgușit, de gramofon. Ziua, pe aici trec oameni, dar nu în pas de plimbare, ci grăbiți, așa cum se merge pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
luminându-se la față. Eu, însă, nu puteam bea în stilul lui. Nu-mi plăcea și, mai ales, îmi era dezagreabil momentul când, trăgând aer în piept, simțeam cum îmi îngheață gura și gâtul și cum mă umplu tot de mirosul dezgustător al spirtului. Beam votcă pentru că, în mediul nostru, beția era considerată un act de curaj și pentru că voiam să demonstrez propria mea forță nu știu cui și nu știu de ce: adică voiam să beau mai mult ca alții și să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu știu de ce, să intru în holul unui hotel scump și la modă. Împingând ușa batantă în care se oglindi imaginea tremurată a casei din față, am intrat și am străbătut vestibulul. Dar la bar era atât de pustiu și mirosurile de țigară, de apret, de aramă, de piele și de cafea sugerau atâta singurătate, încât, simțind că nu voi putea rămâne acolo nici o secundă, mă prefăcui că nu găsesc persoana pe care o caut și ieșii rapid în stradă. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și un sân de femeie lăsat obosit într-o parte, un sân cu gurguiul de culoare cafenie și cu mici proeminențe de culoare albă jur împrejur. În sfârșit, finalul și convingerea că farmecele femeii care inflamează senzualitatea noastră sunt ca mirosurile de mâncare: te ispitesc atunci când ești flămând și îți produc silă atunci când ești sătul. Când am ieșit, era deja dimineață. Din hornul casei vecine ieșea un val nevăzut de căldură care clătina cerul. Străzile erau pustii, luminoase, deși soarele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lui Stein, ci a lui Zander, un student pe care-l cunoscusem la secretariatul universității cu câteva zile înainte. Acest Zander îmi lătra răgușit în telefon că împreună cu un prieten au hotărât să organizeze în noaptea aceea o partidă de miros (nu înțelegeam ce înseamnă, l-am întrebat și el mi-a spus că e vorba să se prizeze cocaină); mi-a mai spus că au puțini bani, că ar fi bine dacă i-aș ajuta și că mă așteaptă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mi-am ținut respirația și apoi am inspirat imediat ce am simțit periuța lângă nară. - Minunat, spuse Nelly, acum, încă o dată, și mișcă periuța prin praf. La prima priză n-am simțit nimic, poate doar, în momentul când am tras, un miros specific, dar deloc neplăcut, de farmacie, care a dispărut imediat ce-am inspirat praful. Periuța s-a apropiat de cealaltă nară și eu am tras iar pe nas. Prinzând curaj, de data aceasta am prizat mult mai tare. Dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
merg. La început e cam greu. Mă tem să nu lunec și să nu cad ca un om foarte slăbit care calcă pe gheață. Pe coridor, m-au apucat niște frisoane puternice. Pe coridorul care duce la toaletă e un miros puternic de varză și de alte mâncăruri. Gândindu-mă la mâncare, simt că mă ia cu greață, dar e o greață neobișnuită. Gândul la mâncare îmi face greață nu pentru că aș fi sătul, ci pentru că sunt zguduit sufletește. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tare), ci dintr-o singură mișcare; în ușa verde deschisă zboară capul mamei adormite sub lămpița de noapte și acest cap începe apoi să se legene. Fără capăt, chinuitor și, în final, fantomatic, ireal pare totul: cotrobăitul în lenjeria cu miros de caramelă, găsirea broșei, întorsul pe scară care, din nou, e făcută din gheață lunecoasă și pe care iarăși mă urmărește un câine, trecerea prin fața lui Matei care, parcă înadins, privește în ochii mei înspăimântători, și mersul straniu de încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mână din cealaltă (le strânsesem atât de tare una de cealaltă că mi se lipiseră degetele), încep să mă încalț. E greu; șosetele mi-au putrezit, picioarele îmi miros îngrozitor, șnururile sunt rupte, numai noduri. Dezgustat de murdăria și de mirosul propriului trup, mă ridic în picioare, îmi îmbrac paltonul, îmi pun șapca și galoșii, îmi ridic gulerul; apoi mă apropii de masă ca să sting lampa. Simt nevoia să mă așez din cauza unui acces de slăbiciune. Așezându-mă, am senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și cosea se conturează neagră, ca un ciot. Când îmi iau ochii de la geam, întunericul se face și mai negru. Acum știu că mă aflu la doi pași de pat. Aud cum îmi bate inima și simt deja în nări mirosul cald al corpului care doarme nu departe de mine. Stau încă pe loc, ținându-mi respirația. Deschid gura de mai multe ori, deși ca să spun „mama“ nu e nevoie s-o deschid tare. În sfârșit, mă decid și încep s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
apropii de pat, hotărât să mă așez ușor la picioarele mamei. În timp ce mă așez, mă sprijin cu palmele de pat, ca să nu trosnească arcurile. Simt imediat sub palme cuvertura croșetată care acoperă patul în timpul zilei. Patul e gol. Dispare brusc mirosul cald al corpului adormit. Dar mă așez totuși; îmi întorc capul spre dulap și, în sfârșit, o văd pe mama. Capul ei e undeva sus, chiar deasupra dulapului, acolo unde se sfârșește ultimul lui ornament. Dar de ce s-a urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o jumătate de oră că până atunci e gata. Deoarece Cristian trebuise să meargă la serviciu, îl trimisese pe Pop în piață. Acesta se conformase și, deși nu cunoștea orașul, se descurcase destul de bine dacă era să ne luăm după mirosul ademenitor care venea din bucătărie. Fii fericită ca m-am întors! strigă Pop de pe fotoliul din sufragerie. Era să nu mai nimeresc drumul înapoi. No, mare-i orașul ăsta, ficior! se plânse bătrânul când dădu cu ochii de Cristian. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trecu prin minte, își aminti din nou de poveștile despre urși. Într-adevăr oricui i-ar fi fost imposibil să străbată cu privirea prin negură. Sălbăticiunile nu aveau însă neapărat nevoie să vadă, lor le era de ajuns să simtă mirosul. Încercă să-și amintească ce știa despre urși. Nu mare lucru, dar era sigur că au un simț olfactiv foarte fin, ca toate animalele sălbatice. El era transpirat leoarcă și, în mod sigur, răspândea în jur un miros caracteristic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să simtă mirosul. Încercă să-și amintească ce știa despre urși. Nu mare lucru, dar era sigur că au un simț olfactiv foarte fin, ca toate animalele sălbatice. El era transpirat leoarcă și, în mod sigur, răspândea în jur un miros caracteristic de om și de frică totodată. Parcă învățase la școală că urșii nu sunt carnivori. Asta îl mai liniști puțin, dar văzuse la televizor că nu se dădeau în lături nici de la carne dacă aveau posibilitatea, se semnalaseră chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în piept. În regulă, ia și tu o țigară! îl îmbie Pop. Nu, mulțumesc! E prea târziu acum. No, eu am de gând să trag un fum. Vezi să nu-i spui lui nevastă-mea! îl avertiză Simion. Dacă simte mirosul și pune între bări, declari că tu ai fumat. Eu nu am voie, mi-a interzis doctorul, cică am tensiune. Am priceput. Eu mă simt depășit de situație, începu Pop să vorbească după ce trase un fum adânc în piept. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peridoc. Nu căuta nimic anume, pur și simplu încerca să-și facă o imagine generală și să rețină orice detaliu care i-ar fi putut da vreun indiciu asupra celor petrecute acolo. Trunchiurile brazilor uriași stivuiți în semiremorcă, răspândeau un miros puternic de rășină care se ames teca cu un ușor iz de motorină și cauciuc. Avea în față o mașină de cărat bușteni, deci nu se putea aștepta ca suprafața caroseriei să fie intactă. Nu se vedea nimic neobișnuit, urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de obicei sub parbriz dar, nu, cabina era curată și austeră. Nimic în afară de ceea ce pusese acolo fabricantul nu se afla acolo. Doar în compartimentul pentru ochelari de sub aparatul de radio era o cutiuță cu un odorizant auto care răspândea un miros plăcut de citrice. Părțile din material plastic sclipeau din cauza siliconului cu care fuseseră lustruite. Deschise capacul torpedoului și privi înăuntru. În afară de o folie din țiplă în care era talonul mașinii era gol. Chestia aia... se întoarse el spre Traian Voicu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo pe jumătate scufun date. Apa se arunca furioasă peste ele, dispărând de partea cealaltă într-o vâltoare invizibilă din locul în care se aflau cei doi. Pe măsură ce se apropiau, zgomotul cascadei devenea tot mai puternic. În aer plutea un miros intens de umezeală. Pe cât de năvalnic era pârâul de munte până la barajul natural pe atât de liniștit era dincolo de acesta. Apa se aduna într-un bazin mare aflat la poalele stâncii, după care pornea lin mai departe. Panta terenului scădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]