6,081 matches
-
patrimoniu etnologic și al "țării", reședințele artiștilor). Aceste două aspecte sunt studiate succesiv. Indicatorii politizării La nivel național Reluând cronologia activității politice, sunt propuși trei indicatori ai politizării: timpul controversei, în partide, în presă, în cursul campaniilor electorale: cultura ca miză a dezbaterilor; timpul formulării juridice și al alocării bugetare în cadru parlamentar: cultura ca miză financiară; timpul controalelor, fie ele administrative, juridice, de gestiune, de evaluare, de sancțiune: cultura ca miză a regularizării. • Dezbaterile Interesul politicienilor guverne, administrații centrale, partide
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
La nivel național Reluând cronologia activității politice, sunt propuși trei indicatori ai politizării: timpul controversei, în partide, în presă, în cursul campaniilor electorale: cultura ca miză a dezbaterilor; timpul formulării juridice și al alocării bugetare în cadru parlamentar: cultura ca miză financiară; timpul controalelor, fie ele administrative, juridice, de gestiune, de evaluare, de sancțiune: cultura ca miză a regularizării. • Dezbaterile Interesul politicienilor guverne, administrații centrale, partide pentru cultură se manifestă prin programe, discursuri ale candidaților, dispute parlamentare, campanii electorale, orientări ministeriale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
partide, în presă, în cursul campaniilor electorale: cultura ca miză a dezbaterilor; timpul formulării juridice și al alocării bugetare în cadru parlamentar: cultura ca miză financiară; timpul controalelor, fie ele administrative, juridice, de gestiune, de evaluare, de sancțiune: cultura ca miză a regularizării. • Dezbaterile Interesul politicienilor guverne, administrații centrale, partide pentru cultură se manifestă prin programe, discursuri ale candidaților, dispute parlamentare, campanii electorale, orientări ministeriale. El se bazează pe semnificația sa simbolică sau pe efectele practice. În acest cadru, Ministerul Culturii
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
domeniu până atunci greu de cuprins. El a fost decupat în "domenii" (patrimoniu, arhive, muzee, biblioteci, teatru, muzică, dans, cinema, arte plastice, arhitectură) și în "funcțiile" care le animă (conservare, creație, editare, reprezentare, comunicare, animare și formare), care corespund unor mize identificabile. Guvernele de dreapta insistă mai mult pe aspectele conservării și comunicării, în timp ce acelea de stânga se preocupă de creație, animare și formare. Trebuie totuși să constatăm că este vorba mai degrabă de nuanțe decât de opoziții radicale, cultura rămânând
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
îndoială, să o interpreteze aplicând-o unor problematici specifice (dezvoltare locală, animație socioculturală, crearea unui patrimoniu local...). Activitatea de legitimare și controversele ei Guy Saez se întreabă cum s-au format politicile culturale și cum au fost ele transformate în mize politice. Noi adăugăm: după ce valori, ce interese și prin ce mijloace procedurale a reușit politicul să transforme culturalul în misiune de interes general (și, prin asta, în serviciu public)? Procedurile "Care sunt procedurile de legitimare care fac dintr-o problemă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
au studiat bogăția loisir-urilor populare, inventivitatea formelor acestora). Sunt legitimate practicile de masă (televiziune, preț unic al cărții, CD netaxate), sunt susținute artele străzii, sunt valorizate artele populare (ecomuzee). Această politică depășește chiar și cadrul național și constituie o miză la scară internațională, în special în concurența dintre Statele Unite și Europa: producție audio-vizuală, exceptare culturală (Uruguay Round în 1993, AMI în 1998), unde se decide, în parte, independența culturală și artistică a națiunilor europene (Regourd, 2002). Interesele Plasticitatea scopurilor politice
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
anumitor operațiuni de capitalizare patrimonială, arătându-se drept singura capabilă să efectueze o astfel de extindere. Tocmai prin acest fapt, procesul respectiv are drept consecință inserarea bunurilor într-o nouă dimensiune temporală și într-o nouă legitimitate. "Patrimoniul este o miză pentru puterile publice [...] deoarece presupune recunoașterea oficială (pe scurt, etatizarea) unui ansamblu lărgit și eterogen, prin definiție niciodată definitivat, de bunuri culturale mobile și imobile, materiale și simbolice, monumentale sau de mediu, a căror existență este stabilită pentru a reaminti
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
orizonturile vieții sociale asupra cărora statul își îndreaptă atenția, este pentru că el reprezintă o idee regulatoare ce permite, în același timp, clasarea într-un statut administrativ și juridic, dar și anticiparea și crearea utopiei printr-o mobilizare, în afara sa, în jurul mizelor cărora le este deopotrivă origine, ocazie, mobil și obiect. Altfel spus, primul acționează statul prin capitalizare, apoi actorii, cărora le revine să-și însușească simbolic un patrimoniu, patrimoniul "lor", fiindcă niciodată nu-l găsesc în întregime format și oarecum închis
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
regimul de interdicție a exportării arhivelor, restricțiile de circulație supun bunurile culturale aparținând statului unui regim derogatoriu fondat de excepționalitatea și inalienabilitatea bunurilor. Dar, în al doilea rând, autorul evidențiază îndatoririle de protejare care decurg pentru stat, articulându-le în jurul mizelor de cultură și socializare. "Clasările patrimoniale", serviciile pedagogice de arhivă ilustrează efectele sociale ale acestei integrări în patrimoniul statului. Pierre Cabrol (1999) reafirmă că "dreptul culturii se referă la bunuri, nu la oameni". Bunul cultural nu există decât dacă grupul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
să-și extindă câmpul: "O operă are calități și o valoare când se realizează o unanimitate asupra criteriilor după care este judecată" (Becker, 1988, p. 150). Valoarea depinde așadar atât de activitatea colectivă, cât și de forța sau întinderea rețelei. Miza principală a dezbaterilor estetice constă, după Becker, în modificarea sau multiplicarea alianțelor (Latour și Callon, citați frecvent de el, dezvoltă aceeași concepție). Fiecare leagă relații cu ceilalți pentru a-și spori recunoașterea și a-și confirma identitatea într-o suită
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
reprezenta decât cinci. S-a constatat atunci în chip perfect că ceea ce este adevărat pentru fiecare în parte nu este adevărat întotdeauna pentru toți. Vă cred, desigur: presupuneți o creștere generală a numărului de jetoane, fără o creștere corespunzătoare a mizei de sub candelabru. Și dumneavoastră, dumneavoastră presupuneți o creștere generală a monezii fără o creștere corespunzătoare a lucrurilor al căror schimb îl facilitează această monedă. Asimilați moneda jetoanelor? Cu siguranță că nu, în alte privințe; da, din punct de vedere al
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în mână sunt jetoanele. Dacă multiplicați francii, fără a multiplica lucrurile utile, nu va rezulta decât că va fi nevoie de mai mulți franci pentru fiecare schimb, tot așa cum jucătorilor de cărți le-a trebuit mai multe jetoane pentru fiecare miză. Aveți dovada acestui lucru în ceea ce se întâmplă cu aurul, argintul și cu cuprul. De ce același troc cere mai mult cupru decât argint, mai mult argint decât aur? Nu se întâmplă oare acest lucru deoarece aceste metale sunt răspândite în
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de preț, necesitând protecție și consum rațional. Apa a devenit simbolul calității vieții. Transparența picăturii face să strălucească neliniștea unui viitor nesigur și fragila lumină de speranță a unei administrări în sfârșit raționale. Războaiele de mâine vor putea avea drept miză cucerirea resurselor de apă. Înșiruirea anotimpurilor se schimbă, odată cu aceasta au apărut noi relații ecologice. Nu-mărul locuitorilor planetei a crescut într-un ritm alert după al doilea război mondial, înmulțirea fiind evidentă în mediul urban, o dată cu ea, cres-când și necesitățile
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
blocaj al trecerii, o maladie a pasajului: voi rămâne mereu dincoace, pe teritoriul unei cunoașteri incapabile să se mântuie în act. "Ce e de făcut?" rămâne o simplă întrebare, o infinită cădere pe gânduri. În nehotărâre, întrebarea aceasta își sporește miza, și cu cât febrilitatea căutării răspunsului devine mai mare cu atât ea se înfundă mai adânc în spațiul purei ei interogativități. Căci răspunsul la această întrebare nu e un simplu răspuns înlăuntrul unui sistem de concepte; nu e un răspuns
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sau își ascund hotarul, pentru că ele îmi arată doar ne-hotărîrea lor, orice hotărâre importantă este luată în "spaimă și cutremur"; căci ea se sprijină pe contururi neștiute: șubrede, înșelătoare, care urmează să apară sau care s-au șters de mult. Miza hotărârii mele poate să răspundă unei absențe, unei eschive, unei întîrzieri sau unei sosiri prea timpurii. Ea poate fi însoțită de nehotărârea celuilalt, de răzgândirea lui, de părăsirea mea. Orice hotărâre adevărată este de aceea o faptă a singurătății și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
va compune niciodată cu el, cel ce se hotărăște și-l asumă din plin. Asumîndu-l, el cunoaște o stare de beție. El plutește și se lasă purtat de febra hotărârii sale. Pentru că hotărârea este luată în "spaimă și cutremur", pentru că miza ei este un destin care ajunge să fie dobândit chiar și cu prețul vieții, trecerea ireversibilă a pragului care desparte tot ce a fost de tot ce va fi altfel ca până acum este însoțită de febra pe care o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
devine atitudine. O viață întreagă modul meu de a gândi poate rămâne viciat, atins, filoxerat de o investiție inițială, de un crez, de o idee de care am apucat cândva să mă îndrăgostesc. "Proiectul" este în fond pariul meu existențial, miza pe care o azvârl înaintea mea și din care îmi fac reper și îndreptar de conduită. Or, câți oameni sânt apoi dispuși să recunoască faptul simplu că matca în care și-au așezat viața sau o parte a ei n-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cel de-al treilea caz, în care îmi joc nu viața, ci eternitatea, nu împlinirea sau ratarea, ci mântuirea sau damnarea mea, cel care pune întrebarea și mă judecă se pierde într-o indeterminare supremă. Cu cât sânt mai mari miza, răspunderea și vina, cu atât instanța interogativă îmi este mai neclară. La drept vorbind, eu nu mi-l pot reprezenta nicicum pe cel care mă întreabă, așa cum nu-mi pot reprezenta circumstanțele interogării și așa cum criteriile de judecare îmi rămân
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tratat nu e, roman nu e. Cel mai corect ar fi să spun că este explozia (neîncadrabilă) a ființei mele pe parcursul unui an. Dar ce lucru formidabil: această explozie mă redă mie însumi întreg. 2001 3 mai Prima însemnare cu miză "terapeutică", una care dovedește că durerea începuse, că boala de suflet urca în mine și că încercam o ieșire timidă și disperată tocmai în direcția scrisului ― leac pe care îl administram prostește, pentru că el nu are efect în faza acută
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
urmat și cu care cândva se va lua la trântă pe cea mai înaltă treaptă a vieții pentru a-și cuceri, prin trupul celui învins și lungit la pământ, propriul său eu. Jocul pentru mine era sublim: numai eu știam miza enormă care se ascundea în spatele nevinovatei strângeri de mână, numai eu știam că în încercarea aceea copilărească, cu iz de ritual, de a-mi zdrobi degetele, printr-un efort reiterat de măsurare a forței, marcat de încleștarea dinților și închiderea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ar fi trebuit, "într-o viață mai bună", să mă port cu ea. Am zis: "Astea sânt zilele tale. Vezi ce alegi din ele." Știam că sânt 90 de zile făcute dintr-o calitate aparte a timpului. Ele aveau o miză. Nu-mi puteam permite să-mi bat joc de vreuna din ele. Dar cine ne împiedică să gândim așa încă din zorii vieții și să ne gândim viața ― exact așa cum e, de altfel ― ca pe o perioadă de zile numărabile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Dacă la 20 de ani ți-ai spune: "Ai în față, cu puțin noroc, 50 de ani plini, adică 18 250 de zile. Astea sânt zilele tale. Vezi ce faci cu ele." Și pentru că sânt zilele vieții mele și pentru că miza lor e însăși miza vieții mele, nu sânt ele, toate și fiecare în parte, alcătuite dintr-o calitate aparte a timpului? Și nu trebuie să am grijă cum le umplu? Ce-i drept, pentru ele nu trebuie să dau seama
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ani ți-ai spune: "Ai în față, cu puțin noroc, 50 de ani plini, adică 18 250 de zile. Astea sânt zilele tale. Vezi ce faci cu ele." Și pentru că sânt zilele vieții mele și pentru că miza lor e însăși miza vieții mele, nu sânt ele, toate și fiecare în parte, alcătuite dintr-o calitate aparte a timpului? Și nu trebuie să am grijă cum le umplu? Ce-i drept, pentru ele nu trebuie să dau seama Fundației Humboldt, ci fundației
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la violența în școală. Este o lucrare științifică de o veritabilă anvergură internațională, care adoptă o perspectivă Nord-Sud, bazată pe propriile studii ale autorului și ale echipei sale. Textul este viu, atractiv și demontează câteva idei preconcepute despre violența școlară. Mizele actuale la care trebuie să se adapteze cercetătorii, practicienii, oamenii politici și chiar mass media sunt foarte bine prezentate. O altă calitate a lucrării de față este caracterul ei multidisciplinar. Această sinteză, cum subliniază Éric Debarbieux însuși, se înscrie la
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
termeni invocați. Să fie o simplă chestiune de cuvinte fără interes practic? La urma urmei, ar spune dascălul și elevul care suferă de pe urma uneia dintre aceste forme de "violență", nu contează! Important e să înceteze. Totuși, iar aceasta va fi miza capitolului de față, dincolo de această alegere a cuvintelor, e vorba de înțelegerea modului în care cineva poate fi victimă a violenței în școală și, prin asta, de un mod de a concepe lupta împotriva fenomenului, nu simplist, pe termen scurt
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]