6,924 matches
-
Brașov, și pentru Banat, la Timișoara. Editorialele (de obicei un eseu, un studiu istoric sau social-politic) ocupă aproape în întregime prima pagină, fiind semnate de Vlaicu Bârna (Lozinca existenței noastre, Problema salvării elitelor) și Vasile Stoica (Între Italia și noi, Mizeriile unei ratificări, Basarabia și ideologia sovietică). Alături de colaboratorii constanți, cei doi gazetari analizează situația politică, morală și spirituală a României într-un moment când înfrângerea Germaniei și a aliaților ei devenea din zi în zi mai evidentă, realizând o radiografie
CAMPIA LIBERTAŢII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286056_a_287385]
-
singur elev. Întâmplarea nu este emoționantă din pricina rarității faptului, ci cauza însăși care a determinat-o este impresionantă: Horea s-a născut în anul dramatic 1943. Singurătatea lui Horea amintește de război, de moarte, de jalea femeilor lăsate acasă, de mizeria în care se scufundă cătunul. Poezia este centrată, așadar, pe ideea că războiul înseamnă moarte, distrugere: Și-n anii cei grei n-au venit pe lume prunci. Dar poezia este intitulată Horea nu mai este singur. În partea a doua
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
l, ian, 1953 Așa și-l amintește leatul: De ce? De unde? Nu se știe Cum de ivise rodnic, satu, Atâția maiștri-n zidărie. Din pricina țărânei, poate, Și-a dealurilor albicioase Din care omul n-adunase Nici câte boabe are-n case. (...) ...Mizeria le-a dat odată Un gând adânc și omenesc: Au strâns unelte laolaltă Unindu-se... Poate răzbesc (...) Un secol e, de când zidarii Pe timp dușman, de vijelie, Au înflorit în țara noastră Un sâmbur nou de omenie. Dar pe zidarii
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
portrete ale comandanților burgheziei, realizată de Marx în scrierile istorice, e un exemplu nemuritor de statiră combativă, realistă. Cei mai înrăiți dușmani ai proletariatului își pierd, sub sarcasmul marelui învățător al omenirii muncitoare, morga, și-și dezvăluie odată cu josnicia caracterului, mizeria morală. Nici Victor Hugo în al său Napoleon le Petit n-a știut să prindă ca Marx amestecul de murdărie, fanfaronadă și cinism care definea cariera și personalitatea lui Ludovic Bonaparte-Crâpulinschi, «paiața gravă», «vrăjitorul precupeței din Hale», golanul princiar cum
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
el mărturisește că «a trăit... întâmplările» pe care le înfățișează. I-a cunoscut pe dulăii cu chip de om din trecut, mult mai primejdioși decât fiarele, a cunoscut dorința de mai bine a oamenilor muncii și n-a uitat de mizeria acelor ani. Vizitând Uniunea Sovietică, a avut ocazia să cunoască ce însemnează dragostea de viață, bucuria de a trăi a copiilor sovietici și toate cele văzute acolo i-au răscolit amintirile. Romanul se înscrie printre creațiile valoroase ale literaturii noastre
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
aceea chiar m-a schimbat. Nu în întregime, dar m-a făcut să devin mult mai matur. Perioada aceea m-a învățat să spun: „Nu. Pur și simplu nu!”. Pentru că te lovești de niște oameni care trăiesc într-o asemenea mizerie - de exemplu, angajații hotelului, care îți cereau bani ci împrumut. Le dădeam, din fondul hotelului - nu din banii mei personali, deși am făcut și asta uneori -, din milă. Și apoi omul acela, care nu putea să-mi mai dea banii
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
zi de vacanță (1979) etalează tema nepotrivirii conjugale la tinerețe (Neliniștea), degradarea comunicării interumane paralel cu degradarea mediului social (O plimbare scurtă după orele de servici, elaborare contrapunctică de scene vorbite pe subiecte birocratice și de imagini ale orașului în mizerie) și, în sfârșit, tema cuplului, ce revine în proza titulară. Obositoare prin tehnicismul stil Noul Roman francez, prozele din Vară-primăvară (1989) restituie fragmente de umanitate alterată (mediul social îmbâcsit și fără ieșire, cuplul în disjuncție irepresibilă, emigrantul întors în țară
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
și în expresiile populare. Nu se spune «o vreme de să nu dai nici un câine afară» pentru a descrie o vreme neîndurătoare, «ce javră!», pentru a desemna o persoană demnă de dispreț, «o viață de câine», despre o viață de mizerie. În numeroase credințe, lătratul nocturn al câinelui anunță un deces. Astfel, în vis, a auzi lătratul unuia sau al mai multor câini reprezintă o avertizare, prevestirea unui pericol, adesea presimțit, dar neidentificabil. Subiectul se simte probabil amenințat, dar nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ei se turnase în aceeași retortă, între aceleași trotuare, corpul gardienilor municipali. Vlăjgani zdraveni, bine îmbrăcați, obtuzi, fără nici un fel de înțelegere pentru suferința omenească. Era serul menită să anihileze invazia microbiană a vânzătorilor ambulanți. Strâmbi, pociți, dezbrăcați, roși de mizerie, ei au fost,ai tari, au rezistat la toate asepticele societății [...]. La capătul Căii Văcărești, o femeie bătrână, cu fața stafidită, brăzdată de dungi adânci, învelită în șaluri vechi, stă rezemată de zidul unei cârciumi. În mâinile uscate, scheletice, ține
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
azvârle razele lui verticale, topind umbrele. În fața mea, pe o bancă, o cerșetoare ține în brațe un copil [...] Nimeni nu-i întinde un ban, nimeni nu o miluiește cu o privire măcar. Pe fața ei se citește o suferință liniștită. Mizeria trăită iarna în bordeiul cu ferestrele acoperite cu jurnale și-a luat acum dreptul să iasă la lumină, la soare, să se bucure de căldura pe care a dorit-o atât de mult în nopțile lungi și geroase, căldură nesuferită
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
nici În [veacul] următor.” Totul apare la condițional (nu la indicativ, modul realității), tocmai pentru că o asemenea situație pare de neînchipuit În logica bunului-simț și a credinței naturale. Nimeni nu este socotit capabil să ajungă la un asemenea stadiu de mizerie și ticăloșie, Încât să pronunțe blasfemie Împotriva Duhului Sfânt. Nu e vorba, În contextul evanghelic, de a treia persoană a Treimii (am comite un anacronism dacă am interpreta astfel), ci de Duhul Sfânt ca duh de viață izvorât din „vintrele
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
în care a fost adesea imitat, niciodată însă egalat. Scriitorul a pus în ele toată personalitatea sa solemnă și patetică, veșnic uimită și sensibilă la „frumusețe și grandoare”, aplecată asupra realității imediate, dar percepută din „perspectiva lui Sirius”, pășind prin mizeria lumii înconjurătoare, dar cu capul în cerurile sublime. O viziune estetică a realității și o conștiință fulgurantă produc tablouri de neuitat, pagini antologice trasate cu un simț tragic revelatoriu. Așa sunt descrierea minei de aur de la Roșia Montană, interioarele austere
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
Rugăciunea este întoarsă când bunătatea lui Dumnezeu seamănă cu lama de pumnal (Rugă). Din perspectiva imposibilei comunicări cu divinul, aproape și de fascinația cu care artiștii expresioniști au insistat asupra decăderii omului, în poezia lui, viii ca și morții, în mizeria lor banală până la stupoare, nu sunt vrednici nici de milă (Drumul cel din urmă). Oscilând între a lua în răspăr totul, prin pirueta ironic-sarcastică, și accentul grav al metaforelor cangrenei și agoniei, poetul cultivă cu voluptate incongruența (Amiază de april
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
poporului român (1869), Nepăsarea de religie, de patrie și de dreptate la români (1869), un memoriu istoric, Viața lui Cuza Vodă (1869), Poezii din tinerețe nepublicate încă (1869), epopeea Traianida (1869 și o nouă versiune în 1870). Bolnav, trăind în mizerie, revenea tardiv, depășit de timp și neluat în seamă de contemporani, asupra idealurilor generației sale în Menadele (1870), Plângerile României (1870). A locuit o vreme la Al. Zanne, apoi a fost internat la ospiciul Pantelimon, unde a și murit. Mai
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
cât mai complet asupra locurilor vizitate. Autorul, în căutarea exactității, se documentează, face apel la lucrări istorice, cât și la datini și tradiții. Povestirile intercalate în relatare sunt scrise cu nerv. Orientul nu mai este cel convențional din Florile Bosforului. Mizeria, destrămarea, moartea domină. Descrierea cartierului Pera din Constantinopol este de un realism crud. B. a fost stăpânit de gândul perisabilității lucrurilor omenești și, prin el, un puternic suflu romantic străbate însemnările de călătorie. El este întâiul versificator român cu intuiția
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
ființe cu mentalitate, comportament și exprimare bizare. Ei îi apar bicisnici, abrutizați de muncă și sărăcie, animați de instincte și dorințe obscure, meschine (Tocmeală, Înzestrare), cu o judecată alterată de superstiții (Țăranii noștri, Credința), îndurând cu obediență resemnată oprimarea și mizeria (Mulțămită, Necazuri). Scriitorul mută accentul de pe condiția psiho-mentală pe manifestare, exploatând cu artă confuzia și inadvertențele, transformând întâmplări triste, dramatice în scene comice. Cele mai numeroase (dintre care foarte multe rămase în periodice) sunt schițele cu subiecte din viața citadină
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
cursiv de circumstanță” etc. Notațiile de fals jurnal care acaparaseră interesul poetului păreau să se estompeze în Tărâm transcendent (1939), însă B. nu mai are forța de a crea imagini originale și recurge la clișee, la alăturări nefericite de vocabule: „mizeria cotidiană, suava mea brâncă”, „dureroasa mea tribulație”, „ineluctabila mea tristețe”, „gâlgâitoare [...] vie”, „să-mi redea elevația” etc. Acela în care mulți critici literari vedeau o speranță a poeziei vremii va scrie după 1947 versificări de circumstanță închinate „clasei muncitoare” și
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
unui suport moral-religios. Factorii negativi sunt reprezentați de absența unei educații și instrucții corespunzătoare; prezența unor modele negative În formarea personalității și imitarea acestora, eșecuri, complexe de inferioritate și culpabilitate, claustrarea cu privarea de libertate, teroarea psihică sau tortura fizică, mizeria, sărăcia, foamea, lipsa de Încredere În sine și situațiile repetate de eșec, existența unor boli cronice invalidante; absența unui suport moral-religios. Este firesc, având În vedere factorii formatori ai personalității, să admitem că viața unui individ se va desfășura În conformitate cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a existenței normale a eului, și anume: frustrări, complexe, În special de inferioritate și de culpabilitate, carențe emoționale, o situație oedipiană nerezolvată, situații castratoare etc. 6Ă Un rol important În formarea tulburărilor psihomorale revine și condițiilor precare de viață (sărăcie, mizerie, deportări, exil, războaie, revoluțiiă, lipsa unei educații și a unei instruiri ordonate și complete, schimbările sociale, transplantarea Într-un alt mediu sociocultural, deprecierea valorilor morale și cultural-spirituale În care a fost format individul, influența unor factori negativi familiali sau absența
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care a ajuns stăpân pe sine și a dobândit echilibrul interior și „liniștea sufletească” (Seneca, De tranquillitate animiă. Pe Înțelept nimic nu-l poate atinge, nu-l poate impresiona. El a dobândit acea stare de libertate care ridică sufletul deasupra mizeriilor lumii (Seneca, De constantia sapientisă. Stăpânirea de sine, ca abținere, reprezintă măsura de precauție pe care permanent trebuie să o ai În vedere. În sensul acesta, Seneca recomandă: „ai Încredere În tine Însuți, spune-ți că ești pe calea cea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de Socrate, cât și de Cato din Utica, și Seneca. Avem de-a face, În acest caz, o afirmare a persoanei, care Își hotărăște singură destinul, ca moment final al existenței. Este sentimentul de a fi propriul tău stăpân dincolo de mizeriile vieții biologice sau de acceptarea unui sfârșit dezonorant. Nu este numai o sfidare a morții inevitabile, ci este, În plan psihologic, o luptă cu teama de moarte, sublimată În gestul simbolic al unei sinucideri justificate din punct de vedere moral
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Acordarea de sprijin și ajutor familiilor deținuților(telor) în condițiile în care capul familiei este la închisoare. Există pericolul ca cei rămași acasă să nu se poată întreține în urma închiderii celui care asigura cele necesare traiului de zi cu zi. Mizeria, promiscuitatea în care trăiesc cei rămași acasă poate genera delincvență. O soluție ar fi ca cel închis să muncească. Din banii primiți în urma evaluării muncii prestate, acesta ar putea ajuta familia. ● Acordarea de sprijin și ajutor deținuților(telor) după ieșirea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
copiilor, a căror îngrijire și educație necesită resurse. Uneori, copiii sunt puși să cerșească, mai ales în acele familii unde condițiile materiale sunt foarte precare iar nivelul de educație este aproape absent (copiii nu merg la școală, familia locuiește în mizerie, există un nivel crescut al promiscuității morale - toate acestea pe fondul unui consum permanent și necontrolat de alcool). Alteori, familia trăiește cu resurse bănești limitate, din care băutorul ,,ciuntește” permanent pentru a-și procura ,,plăcerea zilnică” - și aceasta în detrimentul altor
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
aveau nimic comun cu spitalele moderne de astăzi, și în care erau primiți, în afară de persoanele cu tulburări mentale - „nebuni” - „...o serie întreagă de indivizi diferiți între ei, cel puțin după criteriile noastre de percepție: cerșetori, săraci, invalizi, libertini, bătrâni în mizerie, exilați, șomeri îndărătnici - pe scurt, toți cei care în raport cu ordinea stabilită de rațiune, de morală și de societate dau semne de „dereglare”. În spitalele generale intră cel care nu poate și nu trebuie să facă parte din societate” (Foucault, 1996
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
mersului politicii europene. Cronica relatează sosirea lui Mavrocordat la Țarigrad, intrigile boierești de la Poartă, fuga lui Dimitrie Cantemir și înlocuirea acestuia, în scaunul Moldovei, cu Nicolae Mavrocordat. Mai departe, A.U. descrie situația din țară, cu accente de durere pentru mizeria Moldovei, „căzută sub giugul robiei”, nevoită să suporte invazia unor trupe străine. Pătruns de gândul că ordinea socială este rânduită de Dumnezeu, că monarhia este de drept divin, el îl prezintă pe Mavrocordat într-o lumină aparte, ca pe un
AXINTE URICARIUL (c. 1670. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]