3,345 matches
-
însemnați. făcea parte din cea de-a doua generație a familiei Prăjescu. El era fiul lui Ion Prăjescu și văr cu frații Ieremia și Simion Movilă. Bunicul său, marele vistiernic Toader, ce se căsătorise cu Greaca, fiica marelui logofăt Ion Movilă, era nepotul lui Stanciu Stărostescu, strănepotul de fiu al lui Mihu al lui Staroste sau Stărostici și răs-strănepotul lui Giurgiu de la Frătăuți. Nicoară Prăjescu era căsătorit cu Maria, fiica postelnicului Ionașco Ivul, și se afla printre cei mai puternici și
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
Maria, fiica postelnicului Ionașco Ivul, și se afla printre cei mai puternici și bogați boieri ai Moldovei, deținând dregătorii înalte în Moldova medievală: logofăt al treilea (1599), vel logofăt (1606), vel vistiernic (1610). Marele boier a primit de la domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) stăpânire peste mai multe moșii și anume: un loc din ținutul Roman (12 martie 1599), Șcheia și Oboroceni (13 aprilie 1606) și Tețcani, vechea moșie a familiei. El a primit la schimb, în anul 1609, jumătate din satul
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
prima parte a secolului al XVII-lea atestă faptul că satul se afla în proprietatea boierilor din familia Prăjescu. De asemenea, Nicoară Prăjescu a primit în stăpânire și satul Brănișteni, azi Miron Costin. În anul 1611, în timpul domniei lui Constantin Movilă (1607-1611), vel vistiernicul Nicoară Prăjescu, împreună cu cneaghina Maria, și copiii lor, au înnoit (refăcut) Biserica „Sf. Nicolae” din Suceava, dându-i forma pe care o are astăzi. El a pus o pisanie cu următorul text: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
singur în soluri afânate sau printre pietre și care au o structură complicată cu mai multe intrări. Marmotele își sapă două feluri de galerii în funcție de sezon: galeriile de vară și galeriile de iarnă ("hibernaculum"). Solul aruncat din galerii formează o movilă în jurul galeriei, care uneori ajunge (de ex. la bobac) la un diametru de până la 20-25 m și o înălțime mai mare de 0,5 m, uneori până la 1-1,5 m. Galeriile de vară cu numeroase ramuri laterale au o lungimea
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
și pe realitatea morală provocată de el. Revelația este provocată de un „litomant” care poate descifra viitorul din „configurația arbitrară a pietrelor”, un specialist al sacrului care are capacitatea de a depăși limitele condiției umane. Aflat în concediu în localitatea Movilă de pe litoralul românesc al Mării Negre, tânărul diplomat Alexandru Emanuel face cunoștință cu Vasile Beldiman, un fost marinar și paznic de far, care avea harul ereditar de a citi destinul indivizilor în pietre. Ghicitorul îi mărturisește că un alt vilegiaturist (avocatul
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
seară de prietenul său Alessandrini din Constanța, el se decide să-l caute pe Beldiman și să-i comunice că a avut dreptate. Nu-l găsește însă pe ghicitor nici pe plajă și nici la cafenelele Vidrighin și Trandafir din Movilă, așa că pleacă la Constanța după miezul nopții, dar află că Alessandrini se dusese la barul de noapte „Albatros”, împreună cu niște artiști ce sosiseră în dimineața anterioară cu un iaht de la Balcic. Emanuel ajunge la bar, dar iese imediat de acolo
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
că două fete din grup (Adina și Adriana, ce deveniseră prietene nedespărțite după ce se cunoscuseră în iarna trecută la patinaj) discutaseră chiar despre el și propuseseră să-l ia cu iahtul la Balcic în dimineața următoare. În timp ce Adina plecase la Movilă să-l caute, Adriana le povestise celorlalți că Emanuel urma să se întoarcă la bar, să plece cu iahtul la Balcic, apoi să sară în mare și să înoate către țărm, fiind salvat de la înec de Beldiman care-l văzuse
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
că Emanuel urma să se întoarcă la bar, să plece cu iahtul la Balcic, apoi să sară în mare și să înoate către țărm, fiind salvat de la înec de Beldiman care-l văzuse de pe plajă. Emanuel revine la hotelul din Movilă, dar, aflând că este așteptat acolo de o femeie care pretindea că-l cunoaște, se îndreaptă către plajă unde-l observă pe Beldiman. Ghicitorul pare să nu-l recunoască și urmărește cu privirea un iaht ce se apropie de țărm
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
Doamna (Elisabeta de Lozna, n. în a doua jumătate a secolului al XVI-lea - d. după 1620, Constantinopol) a fost soția lui Ieremia Movilă, domn al Moldovei în perioadele 1595-1600 și 1600-1606. A fost și regenta fiilor ei Constantin și Alexandru, în perioadele în care aceștia au ocupat tronul Moldovei. Soția lui Ieremia Movilă, cunoscută în istoriografia românească și ca Elisafta, a fost una
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
-lea - d. după 1620, Constantinopol) a fost soția lui Ieremia Movilă, domn al Moldovei în perioadele 1595-1600 și 1600-1606. A fost și regenta fiilor ei Constantin și Alexandru, în perioadele în care aceștia au ocupat tronul Moldovei. Soția lui Ieremia Movilă, cunoscută în istoriografia românească și ca Elisafta, a fost una dintre figurile cele mai marcante în galeria doamnelor române. A fost o femeie mândră, ambițioasă, iar alături de Anastasia Duca este considerată cea mai frumoasă doamnă pe care a avut-o
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
a fost fiica unui grec, Gheorghe Kataratos (numit și Lozinski sau Islozeanu), proprietarul moșiei Lozna de lângă Dorohoi. Dar faptul că a fost catolică indică faptul că a fost mai degrabă fiica lui Toma Csomortany, ungur polonizat. Căsătoria ei cu Ieremia Movilă a avut loc în Polonia la sfârșitul anului 1591, când Ieremia Movilă, întors din Tirol, s-a stabilit provizoriu la Lozna. În anul 1592 li se naște primul copil, Maria, iar în acest an familia Movilă se află la moșia
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
proprietarul moșiei Lozna de lângă Dorohoi. Dar faptul că a fost catolică indică faptul că a fost mai degrabă fiica lui Toma Csomortany, ungur polonizat. Căsătoria ei cu Ieremia Movilă a avut loc în Polonia la sfârșitul anului 1591, când Ieremia Movilă, întors din Tirol, s-a stabilit provizoriu la Lozna. În anul 1592 li se naște primul copil, Maria, iar în acest an familia Movilă se află la moșia Ustie pe Nistru a lui Ion Simion de Sluczk, împreună cu numeroasa lor
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
Căsătoria ei cu Ieremia Movilă a avut loc în Polonia la sfârșitul anului 1591, când Ieremia Movilă, întors din Tirol, s-a stabilit provizoriu la Lozna. În anul 1592 li se naște primul copil, Maria, iar în acest an familia Movilă se află la moșia Ustie pe Nistru a lui Ion Simion de Sluczk, împreună cu numeroasa lor familie compusă din surori cumnați și veri, și aici au stat pentru următorii trei ani, iar aici a căpătat în anul 1593 diploma de
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
ciuma în oraș, iar Elisabeta a trăi clipe de groază, deoarece cu toate măsurile luate îi mureau pe rând servitorii și i-a murit și o soră sub ochii ei. La 23 aprilie 1601, logofătul Dan Danovici, solul lui Simion Movilă, relatează într-o scrisoare în ce hal se afla Doamna Moldovei: "ce necăjită, ce bolnavă, ce bântuită este de frica morții înainte de timp." Toate acestea iau sfârșit în septembrie 1601, când după vestea morții lui Mihai Viteazul, Ieremia Movilă își
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
Simion Movilă, relatează într-o scrisoare în ce hal se afla Doamna Moldovei: "ce necăjită, ce bolnavă, ce bântuită este de frica morții înainte de timp." Toate acestea iau sfârșit în septembrie 1601, când după vestea morții lui Mihai Viteazul, Ieremia Movilă își recapătă scaunul, iar familia se reunește la Iași. Dar liniștea familiei nu durează mult, deoarece în septembrie 1602, Simion Movilă este alungat din Țara Românească se întoarce la fratele său, învins și falit, cerându-i bani să-și plătească
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
frica morții înainte de timp." Toate acestea iau sfârșit în septembrie 1601, când după vestea morții lui Mihai Viteazul, Ieremia Movilă își recapătă scaunul, iar familia se reunește la Iași. Dar liniștea familiei nu durează mult, deoarece în septembrie 1602, Simion Movilă este alungat din Țara Românească se întoarce la fratele său, învins și falit, cerându-i bani să-și plătească oștirea. Cum Ieremia era plin de datorii, nu a avut bani să-l ajute, iar ostașii acestuia au ocupat moșia de la
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
în februarie 1603, amenințând cu devastarea castelului. Ieremia i-a scris regelui polon, la 17 ianuarie 1603, să-l ajute, dar scrisoarea a rămas fără răspuns. Nicolae Iorga susține că această întâmplare a reprezentat începutul urii dintre cei doi frați Movilă. Ura Elisabetei, începuse mai devreme, pe vremea când a fost ținută ostatecă la Camenița, printre ciumați. La 25 mai 1603, în cetatea Sucevei are loc căsătoria fiicei lor Chiajna cu Mihai Wiszowiecki, rutean ortodox, unul dintre cei mai mari magnați
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
datoriei. Ieremia, pentru a salva moșia sfârsește a plăti datoria, după o nouă amenințare adresată de ostași în noiembrie 1603. În iarna lui 1606 Elisabeta naște cel de-al treilea fiu, Bogdan., iar în vara aceluiași an, în iunie, Ieremia Movilă moare și astfel va începe lupta Elisabetei pentru protejarea tronului Moldovei pentru fii săi. Încă din anul 1599, Ieremia a primit un privilegiu acordat de către Poarta Otomană, în care sultanul consemna că atâta vreme cât va fi plătit tributul, ar putea fi
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
urcat în scaunul Moldovei la data de 23 septembrie 1607. Elisabeta a fost ajutată de ginerii săi, care adunaseră o armată de 30.000 de ostași din diferite colțuri ale Poloniei, iar în octombrie 1607 l-au alungat pe Mihail Movilă din Iași. În noiembrie acesta s-a întors, dar a fost învins definitiv în decembrie 1607 la Ștefănești, lângă Prut. Elisabeta a triumfat și s-a autointitulat "Doamnă a Țării Moldovei" și nestingherită de răposatul său soț a început să
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
refugiază sub protecția lui Constantin în Moldova. Radu Șerban a convins-o pe Elisabeta să facă un act de închinare către Împăratul Germaniei, protectorul domnului fugar. Vestea acestui gest a ajuns la Istanbul, iar sultanul a hotărât înlocuirea lui Constantin Movilă cu Ștefan Tomșa al II-lea. Elisabeta a fost nevoită să se retragă cu întreaga familie în cetatea Hotinului. Ștefan Tomșa însă a decis să nu atace femeile, copiii și bătrânii refugiați la Hotin, scriindu-i disprețuitor regelui Poloniei că
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
și au pornit spre Iași pentru a-l înlătura pe Ștefan Tomșa. Ștefan primise însă ajutor de la turci și tătari și o numeroasă armată condusă de Hussein Aga i-a așteptat la Cornul lui Sas, lângă Ștefănești. Armata lui Constantin Movilă a fost învinsă la 19 iulie 1612, iar Constantin a fost răpit de către tătari și în drum spre hanul tătar, aflându-se într-o luntre pentru a trece Niprul, s-a înecat în apele râului. Elisabeta, aflată la Ustie, a
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
le-a strigat: "Boieri, boieri, rușinatu-m-au păgânul!" și poruncind căruțașului să oprească a cerut niște foarfece și și-a tăiat părul și i-a poruncit unuia dintre boieri să-l așeze la Mănăstirea Sucevița pe lespedea mormântului soțului ei, Ieremia Movilă. Părul ei castaniu se găsește și astăzi într-o cutie de argint în formă de măr, atârnată de bolta bisericii. Elisabeta a fost dusă la Istanbul, forțată să se convertescă la islam și și-a găsit sfârșitul în haremul sultanului
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
univers nou: soția sa a plecat în străinătate, vecinii au murit de mult, iar nimeni nu-l mai recunoaște. Alte roluri sunt interpretate de actorii Costel Constantin (maiorul Iosif I. Iosif), Marius Stănescu (Dumitrescu/Alex.), Cristian Iacob (anchetator/Darvari), Irina Movilă (anchetatoare/Marina) și Daniela Nane (Oana). Criticul Călin Căliman considera acest film ca fiind „cel mai ambițios proiect estetic” al lui Dan Pița, o ecranizare „ambițioasă, riscantă și dificilă” a scrierilor lui Mircea Eliade. În opinia sa, filmul lui Dan
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
meridianul care trece prin Insula Ferro) și latitudine, fiind cu unele greșeli inerente vremii, cea mai aproape de realitate. Conține 734 de denumiri de munți, dealuri favorabile culturii viței de vie, hidronime, sate, târguri, orașe și mănăstiri. Relieful este reprezentat prin movile hașurate pe latura interioară din dreapta și lăsate în alb în stânga. Pentru prima dată găsim înscrise denumiri care se întâlnesc și astăzi: munții Tismanei, Bistriței, Olănești, Cozia, Leaota, Bucegi, Buzăului, Vrancei. Dealurile subcarpatice sunt sumar redate, iar denumirile acestora sunt menționate
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
unele monumente istorice din epoca romană: drumurile romane de la Celei și Islaz spre Râmnicu Vâlcea, podul lui Traian dela Drobeta Turnu Severin și ruinele dela Turnu Măgurele și Turnu Roșu. La Călugăreni, la vest de pod, este desenată o mică movilă având deasupra o cruce reprezentând simbolic lupta și biruința lui Mihai Viteazul asupra otomanilor. Opera stolnicului Constantin Cantacuizino este prima hartă întocmită de un român și reprezintă un neprețuit tezaur de informații dela sfârșiul secolului al XVII-lea pentru geografie
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]