5,106 matches
-
ordine decât de la un singur șef, care era însă complet, în sensul că putea realiza mai multe funcțiuni. Or, spune Taylor, acest lucru nu este posibil mai ales în anumite tipuri de organizații, îndeosebi în industrie, deoarece aici întâlnim o multitudine de funcții care nu pot fi executate cu maximă eficiență doar de o singură persoană. De exemplu, un bun maistru ar trebui să realizeze, printre altele, următoarele funcții: să fie un bun mecanic, să citească cu ușurință desenele tehnice, să
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dar aparținând unor linii ierarhice diferite nu sunt altceva decât legăturile de „pasarelă”, sau legături de cooperare, asigurând raportarea pe orizontală a compartimentelor între ele. Fig. 11.6 Structurile mixte sunt cele mai răspândite în organizațiile sociale. Există chiar o multitudine de variante de astfel de structuri care pot fi interpretate însă și ca modele de sine stătătoare. Consecventă clasificării făcute funcțiilor întreprinderii în funcții-sarcină și funcții-element, J. Woodward (1965, pp. 105-108) descrie următoarele tipuri de structuri mixte: - structura mixtă compartimentată
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
unității structurilor, cât și în favoarea diversității lor. Handy (1999, pp. 255-260) încadra în rândul primelor costurile reduse ale produselor și procedeelor standardizate, necesitatea procedurilor interrelaționale comune; nevoia controlului central și specializării etc., iar printre celelalte: diversitatea regională și de piață, multitudinea și varietatea scopurilor și produselor, nevoia de expresivitate etc. Este greu de apreciat cantitatea optimă de uniformitate sau de diversitate a unei structuri. Probabil că o abordare și evaluare situațională a lor (în funcție de cerințe, nevoi, grad de prioritate etc.) ar
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
modifică structura formală a unui grup sau chiar a organizației este sosirea unui nou membru, fie el executoriu sau de conducere. Nou-sositul are o anumită pregătire, un anumit nivel profesional, educațional sau cultural, ceea ce antrenează intrarea în funcțiune a unei multitudini de fenomene de ordin psihosocial. S-ar putea ca unii dintre membrii grupului care „străluceau” înainte să fie acum „eclipsați”, în timp ce alții care erau ignorați, nebăgați în seamă, respinși din viața grupului, să se simtă bine în compania nou-venitului, să
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
comportamente în raport cu egalii, superiorii sau inferiorii. Dar poate că intervenția psihologului nu este în nici un alt domeniu mai mare și mai de dorit decât în domeniul circulației informațiilor, deci în domeniul comunicării umane. Structurile organizatorice pot da naștere la o multitudine de fenomene psihosociale în plan comunicațional, îndeosebi în privința perturbării comunicării, datorită fie lungimii prea mari a liniei comunicaționale, fie suprapunerii atribuțiilor unor servicii funcționale etc. Fenomene cum ar fi blocajul, bruiajul, distorsiunile, filtrajul comunicării pot interveni curent în activitatea organizațiilor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în față”, fie indirecte, realizate prin intermediari. Interacțiunea dintre oameni generează intrarea în funcțiune a unor relații intersubiective (de comunicare, de intercunoaștere, relații socioafective sau de subordonare, de dependență etc.) care, organizându‑se și ierarhizându‑se, dau naștere la o multitudine de structuri informale, neoficiale, psihologice, care își vor începe funcționalitatea alături de cele formale. Structurile informale, numite „organizații clandestine” (Bernoux, 1981), se nasc în zonele de incertitudine din cauza insuficienței informațiilor, ele dublează și se substituie procedurilor prescrise, încearcă să recupereze sau
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
se individualizează prin două caracteristici esențiale. În primul rând, prin faptul că este sau ar trebui să fie concepută ca un continuum cu doi poli precum cel prezentat în figura 1. În funcție de timp, de diferite contexte organizaționale și de o multitudine de variabile, conducerea organizațională se află în oricare dintre punctele continuumului sau se deplasează de la un punct la altul. Ideal este ca ea să fie dominată de caracteristicile notate în stânga continuumului sau să se deplaseze de la dreapta spre stânga. O
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
serii de idei, să le reia, deoarece acestea nu au apărut într‑o succesiune logică, ci uneori concomitent sau chiar devansându‑se unele pe altele. Oricum, cele două modalități de sistematizare a teoriilor conducerii determină câteva concluzii generale: - ele evidențiază multitudinea preocupărilor și eforturilor autorilor de a pătrunde în intimitatea fenomenului studiat și de a permite cunoașterea și stăpânirea lui; - în ciuda multitudinii și diversității concepțiilor și teoriilor despre conducere, a divergențelor existente între autori, chiar a unor controverse dintre ei, există
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
se unele pe altele. Oricum, cele două modalități de sistematizare a teoriilor conducerii determină câteva concluzii generale: - ele evidențiază multitudinea preocupărilor și eforturilor autorilor de a pătrunde în intimitatea fenomenului studiat și de a permite cunoașterea și stăpânirea lui; - în ciuda multitudinii și diversității concepțiilor și teoriilor despre conducere, a divergențelor existente între autori, chiar a unor controverse dintre ei, există multe puncte de vedere comune care se încheagă în imagini coerente, logice, capabile să evidențieze regularitatea fenomenelor conducerii, mai mult, să
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
1966; House, Dessler, 1974, apud Jago, 1994, pp. 119‑120) vorbesc despre decepția care a însoțit eforturile de formare a liderilor. Aceasta deoarece teoria celor două dimensiuni comportamentale nu ia în considerare faptul că (C) și (S) depind de o multitudine de alți factori, cum ar fi: trebuințele și starea de dependență a subordonaților, gradul de structurare a sarcinii, gradul de satisfacție intrinsecă asociat sarcinii, presiunea exercitată de sarcină, nivelul ierarhic, influențele exercitate asupra liderului grupului de eșaloanele ierarhice superioare etc.
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de leadership, prin oportunitatea oferită de lider subordonaților de a‑și exprima și satisface trebuințele individuale și de a contribui la îndeplinirea obiectivelor grupului, el își dezvăluie, la o analiză mai atentă, propriile slăbiciuni. Leadership‑ul participativ depinde de o multitudine de variabile contextuale și situaționale (motivația subordonaților, complexitatea sarcinii, divergențele existente între membrii grupului cu privire la obiective și mijloacele de atingere a lor, presiuni temporare, mărimea grupului și a organizației, stabilitatea/instabilitatea mediului etc.) pe care, din păcate, Likert nu le
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
group (cu care liderii lucreează mai formal); primii sunt mai aproape de putere, ceilalți mult mai departe de ea; - liderul împreună cu fiecare dintre membrii in‑group‑ului constituie o diadă verticală, așa încât relațiile dintre lideri și subordonați sunt constituite dintr‑o multitudine de asemenea diade; relația dintre un conducător și un subordonat se numește schimb lider - membru; - relația dintre lider și subordonați se datorează unei duble funcționalități: pe de o parte, subordonații manipulează impresia pe care o fac liderului pentru ca acesta să
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
prim‑plan a preocupărilor de cercetare a relațiilor dintre oameni, a așa‑numitei „psihologii de grup” a adus o nouă perspectivă și în abordarea conducerii. Se evidențiază tot mai pregnant ideea că între conducător și cei conduși se stabilesc o multitudine de relații, de tipuri și intensități diferite, ceea ce va face ca fenomenul conducerii să fie tocmai în funcție de aceste relații și de particularitățile situației în care ele se formează. Modelul conducerii ca funcție a situației a declanșat o mare efervescență pe
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Stilul de conducere" Faptul că de particularitățile stilului de muncă al conducătorilor depinde buna funcționare a organizației, însăși productivitatea ei, nu mai este de mult un secret pentru nimeni. Poate nu întâmplător tocmai acestei variabile i‑au fost consacrate o multitudine de cercetări teoretico‑metodologice menite a‑i desprinde, descifra și decela articulațiile, a‑i evidenția rolul, utilitatea și importanța pentru bunul mers al activității de conducere. Cele mai multe dintre teoriile conducerii, prezentate în paragraful anterior, pornesc de la stilul de conducere, se
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
2004 etc.). 3.3. Direcții de cercetare a stilului de conduceretc "3. Direcții de cercetare a stilului de conducere" Problemele care pot fi abordate în legătură cu stilul de conducere sunt extrem de numeroase; de aceea, o selecție a lor devine stringentă. Din multitudinea și varietatea acestor probleme noi ne vom opri asupra a patru dintre ele: tipologiile (clasificările) stilurilor de conducere; modalități de diagnoză și autodiagnoză a stilurilor de conducere; factori care influențează și facilitează cristalizarea unor stiluri de conducere; efectele practicării diferitelor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Dominique Chalvin (1971), care pornește de la constatarea că, în activitatea de conducere, importante sunt două dimensiuni: angajarea (angajamentul) și cooperarea în muncă. Conducătorii nu sunt însă identic orientați spre aceste două dimensiuni, ci foarte diferențiat, ceea ce dă naștere la o multitudine de mentalități sau de stiluri de conducere. Astfel, unii dintre ei acordă prioritate angajării (tipul T- întreprinzătorul), alții cooperării (tipul P - participantul), în timp ce alții promovează concomitent cele două dimensiuni, însă în maniere diferite: unii la un nivel scăzut (tipul G
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
vedere, de obicei concepțiile unilaterale și absolutizante nefiind apte să ofere răspunsuri valide. Probabil că nu doar un singur factor, oricare ar fi acela, determină instalarea unui stil de conducere. Mai aproape de realitate sunt acele opinii care iau în considerare multitudinea și varietatea factorilor determinanți ai stilurilor de conducere, succesiunea și interacțiunea lor în timp, concomitența și contingența lor. Cele de până acum oferă un răspuns de principiu la problema formulată la începutul acestui paragraf, dar nu identifică și nici nu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de multe ori ca determinându‑l pe cel de‑al doilea. Ion Moraru (1978) consideră că funcțiile conducerii sunt cele care determină sau atrag după ele practicarea unui anumit stil de conducere. La rândul său, Dumitru Cristea (1984) selectează din multitudinea factorilor determinanți ai stilului de conducere doar unul - particularitățile sarcinii -, pe care îl consideră esențial în generarea stilului de conducere. Alături de aceste interpretări pe care le‑am putea numi unidimensionale există și altele care iau în considerare mai mulți factori
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lucreează oamenii: tipul societății, formele de organizare, cultura, stratificarea socială, instrumente de cunoaștere disponibile pentru luarea deciziilor). Deși, dintre cele două modalități de rezolvare a problemei ridicate, mult mai productivă ni se pare a fi cea care ia în considerare multitudinea factorilor generatori ai stilului de conducere, nu numărul în sine al acestor factori contează în primul rând, ci semnificația, ponderea, corelația lor. Când este vorba despre niveluri ierarhice diferite, s‑ar părea că, într‑adevăr, mai semnificative sunt funcțiile conducerii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
4. Evaluarea eficienței stilurilor de conduceretc "4. Evaluarea eficienței stilurilor de conducere" 3.4.1. Probleme generaletc "4.1. Probleme generale" La o parcurgere fie și sumară a literaturii de specialitate dedicate problematicii stilurilor de conducere, ceea ce reține atenția este multitudinea și varietatea impresionantă a stilurilor de conducere. În aceste condiții, o întrebare incitantă se ridică imediat: care stil de conducere este mai eficient? Răspunsul nu este, după cum ar părea la prima vedere, deloc ușor de formulat. Prima tipologie a stilurilor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
la un moment dat în vederea aprecierii eficienței lui. Acest criteriu, obiectiv și strict cantitativ, este doar orientativ, cu valoare operațională scăzută. Principala lui limită constituie faptul că interpretează stilul în sine, într‑o manieră redusă și abstractă, neluând în considerare multitudinea variabilelor care intervin în actul conducerii. Unul și același stil raportat la o anumită persoană, la o anumită situație ar putea avea un număr mai mare de efecte pozitive, în comparație cu cel raportat la o altă persoană, la o altă situație
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
considerare atât aspectele cantitative, cât și pe cele calitative. Mai mult, el oferă posibilitatea interpretării stilurilor de conducere nu în sine, ci în corelație cu alte variabile, și anume variabila timp (durată). Limita lui constă tocmai în faptul că, din multitudinea factorilor și variabilelor care influențează eficiența/ineficiența stilului de conducere, decupează unul singur, ignorând multe alte aspecte generative. • Criteriul situațional. Se pare că este cel mai bun criteriu de evaluare a eficienței/ineficienței stilurilor de conducere. Mai toate cercetările întreprinse
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
formă de „înțelegere secretă” tiranică este aceea în care dominatorul formează un duo cu oricine are o personalitate dependentă și i se supune involuntar. Organizațiile oferă nenumărate prilejuri pentru instaurarea raporturilor de „înțelegere secretă” tiranică: excesul de rigiditate, centralism, birocrație, multitudinea procedurilor de control, planuri detaliate care interzic orice suplețe - acestea constituind tot atâtea piedici care apar în calea exercitării procesului de conducere (pentru informații suplimentare, vezi Kets de Vries, 2002, capitolul IV, pp. 113‑143). Asemenea forme de patologii relaționale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Dificultăți psihoorganizaționaletc "3. Dificultăți psihoorganizaționale" Unii autori aduc o viziune mult mai complexă asupra barierelor care apar în calea conducerii. Pornind de la luarea în considerare a mai multor aspecte (oameni, idei, valori, probleme, realitățile organizaționale), ei descriu aceste bariere în multitudinea aspectelor lor. Astfel, unele dintre ele pot fi individual psihologice, însă generate psihosocial, altele pot fi psihosociale, deși suportul lor concret este individul. Nathaniel Stewart, spre exemplu, se referă la o serie de slăbiciuni ale conducătorilor care le afectează capacitatea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
muncă, procedurilor, bugetelor); funcția de organizare (are în vedere gruparea activităților de muncă, definirea și delegarea autorității, stabilirea relațiilor de conducere); funcția de coordonare (presupune echilibrarea oamenilor și structurilor, a timpilor de execuție, integrarea intereselor); funcția de motivare (vizează o multitudine de acțiuni cum ar fi: selecția, comunicarea, participarea, consilierea, antrenarea, învățarea, compensarea, dirijarea, concedierea); funcția de control (se centrează pe stabilirea standardelor de performanță, măsurarea progreselor realizate în muncă, evaluarea rezultatelor obținute, generarea unor acțiuni corective) (vezi Allen, 1958, pp.
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]