3,316 matches
-
noii echipe. Aceasta înțelege în primul rând să restituie exercițiul democrației, să permită celor din Grenoble să participe la elaborarea deciziilor care îi priveau. După formula consacrată de GAM, preluarea puterii interesa mai puțin decât redarea ei cetățenilor 270. Astfel, municipalitatea Dubedout este prima care recunoaște necesitatea uniunilor de cartiere în calitate de "corpuri intermediare" asociate gestionării orașului. Ea lansează cu această ocazie sistemul comisiilor extramunicipale. Proiectul grenoblez din 1965 semnala voința politică de a controla intervențiile grupurilor de servicii urbane private asupra
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dezvoltare urbană. Cu toate acestea, "o trăsătură fundamentală caracterizează luptele urbane de la începutul anilor 1970 notează Michel Wieviorka și [...] [ea] privește natura interlocutorului vizat: în marea majoritate a conflictelor, adversarul era statul. [...] Ar trebui, desigur, să diferențiem statul central de municipalitate, de administrațiile speciale, de direcțiile departamentale, de un minister sau altul; esențial este să reținem percepția că statul avea rolul fundamental în producerea și gestionarea mediului urban 280". Din 1975, odată cu declinul iluziilor etatiste, și luptele urbane și-au schimbat
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
aleșilor", asociațiile se afirmă drept ochi critic al democrației locale. Se spera chiar ca ele să fie contraponderile necesare la autoritarismul puterii municipale sau la abuzul puterii tehnocraților. Numai că asociațiile devin o contraputere ambiguă. Atunci când intră în conflict cu municipalitatea, aleșii nu ezită să ia în zeflemea slăbiciunea reprezentativității lor autoproclamate, care nu poate fi o piedică în calea sufragiului universal, în special atunci când asociațiile sunt suspectate că ar servi ca rampă de lansare unui concurent politic. În ce le
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
-și exprima revendicările 286". Mai mult, dezvoltarea asociațiilor părea să reflecte exercițiul clientelist al puterii. Formarea și consolidarea pozițiilor de influență în rețelele de relații ale asociațiilor permit șefilor acestora o anumită notorietate publică și îi fac interlocutori privilegiați ai municipalităților. În acest timp, clientela acestor asociații se reduce la un public pasiv, a cărui solidaritate nu este activată decât punctual, mai ales când este pusă în discuție însăși existența acestor asociații"287. Participarea nu mai e deloc evidentă. "Între obsesia
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
conducătorii săi să imite, să cucerească, să integreze, să dezmembreze sau să combată Administrația față de care asociațiile au complexe pe care psihanaliștii le-au identificat în relațiile copilului cu părinții."290 La începutul anilor 1980, zilele imediat următoare acaparării numeroaselor municipalități de către stânga (alegerile municipale din 1977) arată limitele singurului program menit a "reda puterea cetățeanului". Foarte prozaic spus, elita asociativă, ajungând la puterea municipală, s-a regăsit deodată confruntată cu absența vieții asociative și deci inaptă să pună în practică
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
prin ameliorarea calității vieții urbane 2". Astfel, contractele de amenajare a orașelor mijlocii vor conține măsuri privind reabilitarea habitatului, restaurarea patrimoniului arhitectural cu scopuri culturale, operații de înfrumusețare sau realizarea unor echipamente culturale și socio-culturale etc. Elaborarea dosarelor era opera municipalității. Așa cum spune primarul din Saint-Omer, în mod obișnuit, după trimiterea scrisorii de candidatură, orașul aștepta să primească directive cu caracter reglementar; în cazul procedurii orașelor mijlocii, acestora li se acorda încredere din start, și ele erau cele care determinau conținutul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
orașelor mijlocii, acestora li se acorda încredere din start, și ele erau cele care determinau conținutul documentului"3. Această politică a orașelor mijlocii schimbă sensibil resorturile obișnuite ale politicii urbane. Independente de subvențiile clasice care continuau să fie alocate anual municipalităților contractante, finanțările contractelor orașelor mijlocii din bugetul Ministerului Echipamentului sunt pe trei ani și nu privesc decât operațiile "neclasice" de echipare. Acestea oficializează descalificarea normelor cantitative (nomenclatoare, normative, grile clasice de echipare) pentru a servi drept etalon determinării baremelor de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
abordeze probleme care depășeau cu mult cadrul formal al atribuțiilor lor, înscriindu-le pe agenda politică 299. Identificarea orașului cu un actor politic ridică obiecții teoretice. Obiecția principală ține, fără îndoială, de analogia pe care o induce între oraș și municipalitate, între autonomia orașelor și autonomia colectivităților locale. Într-adevăr, procesul de metropolizare 300 face să devină dificilă considerarea tuturor comunelor urbane ca orașe, în contextul în care formele luate de dezvoltarea urbană determină ca însăși noțiunea de oraș să devină
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nu trebuie să ne limităm doar la observarea "intervențiilor economice" în cazul întreprinderilor în dificultate. Pe perioada industrializării, implicarea orașelor în dezvoltarea economică consta, în principal, în punerea în act a serviciilor și infrastructurii sale folosite de întreaga populație; anumite municipalități căutau chiar să compenseze pe această cale injustițiile sociale prea vizibile. În virtutea libertății comerțului și industriei, Consiliul de Stat nu autoriza crearea unui serviciu municipal decât în cazul constatării unei clare carențe a inițiativei private și sub rezerva că interesul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
lor trebuiau să se situeze în prelungirea orientărilor statului. Prefectul rămânea pivotul acțiunii economice locale. Puterea de control ce-i era rezervată mergea până acolo încât putea anula măsuri municipale prin care se ofereau ajutoare indirecte industriei, ajutoare pe care municipalitatea le considera ca nefiind în concordanță cu interesul general. Intervenția directă a comunelor în gestionarea întreprinderilor era interzisă. Începând cu anii 1970, criza economică a făcut ca primarii să se confrunte cu problemele dezindustrializării și ale șomajului. Primul lor reflex
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
înainte de anunțarea oficială, aleșii mai bine înfipți în rețelele economice ajungeau să schimbe, să amâne sau chiar să respingă decizii economice dureroase pentru întreprinderile de pe teritoriul orașelor lor, chiar dacă în acest fel își încălcau convingerile liberale. Criza a incitat multe municipalități să încalce normele clasice ale intervenției lor310. Françoise Gerbaux și Pierre Muller subliniau: "Comunele multiplicau susținerea întreprinderilor prin vânzarea sau închirierea terenurilor și clădirilor, prin punerea la dispoziție a unor locuri și localuri libere, prin scutirea de taxe fiscale, prin
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
multiplicau susținerea întreprinderilor prin vânzarea sau închirierea terenurilor și clădirilor, prin punerea la dispoziție a unor locuri și localuri libere, prin scutirea de taxe fiscale, prin garanții la împrumuturi sau chiar prin aportul unor fonduri proprii"311. Implicarea financiară a municipalității din Saint-Étienne pentru relansarea întreprinderii Manufrance, a celei din Besançon pentru Lip sau a celei din Marsilia pentru Terrin și Titan Coder au ilustrat importanța angajamentelor municipalităților în salvarea întreprinderilor în dificultate, dar și pericolele unor astfel de angajamente. În
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
la împrumuturi sau chiar prin aportul unor fonduri proprii"311. Implicarea financiară a municipalității din Saint-Étienne pentru relansarea întreprinderii Manufrance, a celei din Besançon pentru Lip sau a celei din Marsilia pentru Terrin și Titan Coder au ilustrat importanța angajamentelor municipalităților în salvarea întreprinderilor în dificultate, dar și pericolele unor astfel de angajamente. În același timp, statul se arăta ostil ideii ca orașele să intervină direct în economie. Valéry Giscard d'Estaing sublinia într-o conferință națională a amenajării teritoriului, ținută
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ale orașului lor? Acest șir de ilegalități ale muncipalităților de-a lungul anilor 1970 a fost însă tolerat de puterea publică. Faptul se înscria în creșterea rolului primarului (mai ales în cazul primarilor marilor orașe, care puneau în act, în cadrul municipalității, un serviciu economic cel mai adesea direct subordonat cabinetului lor). Se înscria cumva și în șirul plângerilor primarilor la adresa tehnocrației și administrației centrale. După descentralizarea începută în 1982, comunele dispuneau de o autonomie bugetară care le obliga să obțină ele
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
demonstrează că factorii decisivi ai implantării unei între-prinderi nu sunt cei pe care cred că-i stăpânesc aleșii locali. Poziționarea pe mari axe feroviare sau rutiere, dinamismul demografic și mediul concurențial cântăresc mult mai greu decât ajutoarele financiare propuse de municipalitate (mai ales atunci când se fac diferențe între propunerile unui oraș sau altul). Dacă mi se dă o uzină-cheie în mână, gratuit, la Lille sau la Nantes mărturisește un industriaș canadian refuz, fiindcă piața este deja suprasaturată în aceste orașe"324
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
al "interesului general local", imaginea de marcă a orașului devine "referențialul" politicilor municipale în ansamblu. Evocarea imaginii orașului, a prestigiului, a rangului său tinde să devină argumentul ultim chiar și în cazul celor mai oneroase arbitraje în care e implicată municipalitatea. Mai mult decât prin intervenția economică propriu-zisă, competiția între orașe a ajuns să se traducă în imperativul integrării imaginii în conceperea acțiunilor din diferitele sectoare ale politicii urbane. Astfel, opțiunea orașului Rennes pentru metrou părea să dovedească în primul rând
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
elevat. Suntem departe de animația culturală a anilor 1960, finanțată de către stat și realizată de echipele culturale care urmăreau să transforme zonele urbane dificile în cartiere locuibile. Politicile culturale participă acum la strategiile de promovare a orașului. Efortul financiar al municipalităților pentru cultură 334 este orientat înspre construcția unor grandioase săli de reuniuni, de spectacole, de expoziții, pe scurt, spre producția de mari evenimente care să seducă publicul și să atragă comentariile mass-media. Competiția între orașe face pereche cu dezvoltarea turismului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a se consacra problemei gestionării parcului, care trebuie adaptat la condiția din ce în ce mai precară a populației respective 362. Piața imobiliară adâncește procesul de segregare spațială până la proporții ce amenință coeziunea socială. Studiul piețelor imobiliare indică faptul că valoarea funciară a unei municipalități sau a unui cartier are la bază, în viziunea per-soanelor care amenajează, principiul asigurării siguranței: cei care se vor muta aici să se simtă protejați de persoanele cu care nu doresc să intre în contact. "Prețul chiriei este pentru cei
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
3. În ceea ce-i privește pe primarii orașelor mari sau ai regiunii pariziene, care dispun de o puternică bază de impozitare sau de o mare densitate a gospodăriilor cu venituri mari, aceștia resping ideea alianței în cadrul structurilor intercomunale cu alte municipalități: adică să pună în comun resursele, iar ei să suporte mai curând costurile... Aceste populații periurbane se consideră astfel abandonate de o clasă politică față de care își manifestă neîncrederea 4, vizibilă mai ales în tendința lor recentă de a vota
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pe listele electorale, o creștere a absenteismului 382 și, în același timp, emergența votului de extremă dreaptă. Marile ansambluri pierd această rentabilitate electorală care explica o parte din îngăduințele față de gestionarea HLM. Acestea devin acum "o sursă de probleme pentru municipalitățile care le găzduiesc, ca și o creștere a propagandei de dreapta, care o favorizează, pentru moment"383. Astfel, aceste cartiere HLM, zone întunecate care atentează la noile mărci urbane ale modernității, devin din ce în ce mai marginalizate. Chestiunea socială ia amploare și prezintă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
apartamentelor mari, la reducerea numărului familiilor cu mulți membri, cel mai adesea de origine străină. Exemplele analizate se regăsesc atât în comunele de stânga, care au exagerat cu serviciile oferite ocupanților HLM, cât și în cele de dreapta"386. Atât municipalitățile de dreapta, cât și cele de stânga par a fi cuprinse de "o mare frică de săraci"387. Dacă ar fi să-i dăm crezare lui Bernard Légé, "nu este vorba atât de frica riscurilor economice, care se explică, cât
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de studii de piață și sondaje de opinie). Această căutare continuă a îmbunătățirii calității serviciilor este decisivă în asigurarea atractivității unui oraș. Realizarea infrastructurii cu tehnologie complexă constituie o ocazie pentru grupurile de servicii urbane de a executa lucrări pentru municipalitate. Exceptând cazurile de tipul Nîmes, unde privatizarea serviciilor publice comunale s-a făcut în mod brutal 426, personalul comunal a recurs în mod repetat la sectorul privat, până la asimilarea acestuia ca element al serviciului public 427. Implantarea acestor parteneriate private
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
reduce intervenția comunelor la serviciile publice industriale comerciale, Sylvain Petitet a extins validitatea modelului comunei ca "autoritate organizatoare delegantă" la serviciile numite administrative din punct de vedere juridic (educația, cultura, sportul, recreerea, sănătatea, politicile sociale)447. În aceste domenii, partenerii municipalității nu mai sunt marile grupuri private, chiar dacă pătrunderea acestora în sector nu poate fi exclusă, ci asociațiile cu caracter local sau dependente de organismele naționale precum Federația Léo-Lagrange, Federația Operelor Laice sau federația MJC, care reprezintă asociații paramunicipale. Rămâne acum
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ci un veritabil partener răspunzător de producția de servicii publice locale căruia i se poate reproșa lipsa de profesionalism, dacă este cazul. Astfel, asistăm la apariția unor relații contractuale autentice între comună și mediul asociativ local"448. Acest model de municipalitate ca "autoritate organizatoare delegantă" acoperă practici omogene? Dacă admitem că nu tot ce conțin aceste contracte este contractual și că raporturile de forță sunt determinante în negocieri, putem oare considera că acestea au legătură cu relațiile municipalității cu un mare
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Acest model de municipalitate ca "autoritate organizatoare delegantă" acoperă practici omogene? Dacă admitem că nu tot ce conțin aceste contracte este contractual și că raporturile de forță sunt determinante în negocieri, putem oare considera că acestea au legătură cu relațiile municipalității cu un mare grup privat sau cu o asociație? Putem conchide că figura primarului, ca întreprinzător politic, organizator și strateg, expert în comunicare pe scena mass-media în privința ambițiilor sale legate de orașul pe care îl conduce, trimite, în practică, la
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]