7,269 matches
-
pe care le are. Peste câteva zile mă vizitează și îmi spune că a descoperit ceva ce ar fi bine să știu și eu: — Cea mai cruntă pedeapsă pentru o femeie fantomă este să fie aruncată în „cazanul cu sânge murdar“. Nuharoo îmi arată o carte cu ilustrații sângeroase reperezentând la lucru „Bolgia Osândelor“ din lumea de dincolo. Capete tăiate cu părul lung pluteau într-un bazin cu sânge întunecat - seamănă cu niște găluște în apă fiartă. Vezi? Despre asta voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o viață materială. Trebuie să renunțăm la toate plăcerile pământești și să ne rugăm pentru iertarea Cerului. Trebuie să facem tot ce putem pentru dobândi virtute. Doar atunci am putea avea o șansă de a scăpa de cazanul cu sânge murdar. 16 Cu ocazia aniversării primei sale zile de naștere, fiului meu i se va pune în față o tavă plină cu diverse obiecte. El va trebui să aleagă unul dintre ele, care va da familiei imperiale un indiciu cu privire la caracterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sat chinuia o vrabie. Băiatul era vecinul meu și găsise vrabia într-o groapă de gunoi. Se părea că micuța creatură tocmai învăța să zboare, însă căzuse și își rupsese aripa. Când băiatul a ridicat pasărea, din pene picura apă murdară. A pus vrabia pe o piatră de șters picioarele din fața casei sale și ne-a chemat să venim să ne uităm. Am văzut cum inima micuță bătea înăuntrul trupului păsării. Băiatul a răsucit vrabia încoace și încolo, trăgând-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mutăm înapoi la Yuan Ming Yuan. Se face iarnă. Buruieni lungi, ofilite zac, cafenii și galbene, ca niște valuri nemișcate. Vântul continuă să fie aspru. Gârlele și pâraiele care șerpuiesc prin grădini sunt acum înghețate și seamănă cu niște funii murdare. Împăratul Hsien Feng spune că îi amintesc de măruntaiele căzute din burta unui animal ucis. Liniștea e întreruptă atunci când Su Shun și prințul Kung sosesc cu treburi urgente. Ei stau lângă patul din lemn negru, ornamentat al Majestății Sale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Kung și făcându-l „sclavul diavolului“, însă ce poate fi mai ușor decât să mârâi la cineva? Prințul Kung are o misiune urâtă, dar necesară. Biroul său se află într-un templu budist distrus din nord-vestul Pekingului. Este un loc murdar, pustiu, lipsit de veselie. Prințul muncește necontenit, iar rezultatul negocierilor sale este aproape întotdeauna dinainte știut. Trebuie să fie de nesuportat. Cifrele cerute de străini ca despăgubiri și reparații sunt ridicole, cu mult peste orice pagube și costuri militare reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întregi și tablouri arhitecturale pe unghiile ei. Era nevoie de o lupă ca să apreciezi pe deplin măiestria. Nuharoo știa exact ce voia. Pe sub roba de doliu ea continua să poarte rochia în care își propusese să moară. Era atât de murdară, încât marginea gulerului devenise gri. Mergeam printr-o pădure de umbrele și corturi din mătase în formă de pavilion. Am inspectat cortegiul și am ars tămâie. La sfârșit am turnat vin, invitând sicriul să-și urmeze drumul. Procesiunea a pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fără nici un acoperiș. Parada noastră fastuoasă este doar pentru ochii Cerului. Știu că nu ar trebui să-mi displacă, dar nu mă pot abține. Stând în palanchin, mă pătrunde umezeala și mă dor toate cele. Cărăușii sunt epuizați, uzi și murdari. Muzica veselă nu face decât să mă deprime și mai mult. Li Lien-ying se plimbă de colo-colo între palanchinul meu și al lui Nuharoo. E îmbrăcat într-o robă purpurie din bumbac, iar vopseaua de la căciulă i se scurge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îi venea să creadă că îl decapita pe Su Shun, căci în trecut primise ordine de la acesta să-i decapiteze pe alții. Cât despre Su Shun, el și-a numit eșecul „o barcă întoarsă cu susul în jos în ape murdare“. La râsetele mulțimii, el răspundea țipând că „există o legătură destrăbălată între împărătese și cumnatul imperial, prințul Kung“. Cât ai clipi, capul lui Su Shun s-a rostogolit, cu nimic mai presus decât cel al unui criminal obișnuit. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
neputincios, ră-mî complet senin în timpul acelor îndeletniciri și are aerul să spună: "Ce să facem! E un om! Toți vom ajunge la fel!"." "Dar, a protestat viitorul scriitor, nu eu, ci eroul meu are o gândire care vede ceea ce e murdar. Ce să fac? Eroul meu e contrariu celui la care vă referiți!" Avea dreptate. Operele unor scriitori moderni ca Joyce, Celine, Genet și chiar Sartre abundă de trivialități, în La nausée, de pildă, eroul are mania de a căuta pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fac? Eroul meu e contrariu celui la care vă referiți!" Avea dreptate. Operele unor scriitori moderni ca Joyce, Celine, Genet și chiar Sartre abundă de trivialități, în La nausée, de pildă, eroul are mania de a căuta pe jos ziare murdare de excremente și de a le rupe cu plăcere, autorul vrând, adică, să sugereze infantilismul eroului, care, asemeni copiilor, nu distinge, în fazele prin care trece materia, ceea ce e degradat, iar în momentul când această plăcere îl părăsește, apare răul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de F. Sologub și L. Andreev. Celebrul roman al lui Sologub are o expunere epurată de trivialități, pe alocuri chiar plină de lirism, deși eroul e însăși trivialitatea. Nu-ți pune probleme metafizice, taie cuvintele urâte și temperează acele idei murdare pe care cititorul ar putea, confundîndu-te cu eroul, să ți le atribuie." Ceea ce ai și făcut. Recitesc acum cartea tipărită, și impresia inițială că mă aflu în fața unui nou scriitor mi se întărește. Viitorul romancier are prezente toate instinctele necesare
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
bagajele, va pierde trenul. Plîngeam de mila boului în boziile de lîngă mal. Cu multă gălăgie, am fost scos de sub tufe și escortat la gară. Pentru mine școala nu începea atrăgător. Ulițele pe care le băteam acuma zilnic îmi păreau murdare. Cu vremea însă a început să-mi placă așezarea de pe colinele cu livezi în care munca, dacă nu era grea, nici prea bănoasă nu părea. La portițe megieșii schimbau cu înțelepciune vorbe, uimiți de veștile despre război, crime, imoralitate. Se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
hîrtia constituia fundalul cîtorva farfurii desperecheate, stăpînite cu elastic. Din cutioare verzi de Zeppelin, de sub plafon, atîrnau benzi cleioase, pline cu muște. Patricia se cocoță în patul cu tăblii de lemn și, cuprinzîndu-și genunchii în brațe, se sprijini pe pernele murdare de la căpătîi. Abia atunci am observat că, sub capot, era goală pușcă. Carnația sidefoasă a brațului masca, la subțioară, o dungă neagră, sclipitoare. Eram atât de stingherit încît am scos caietul. Numai din obișnuință am întins mîna s-o mîngîi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Se pare că-i hăituit. Conu Alecu plecă în tîrg să-l caute pe plăpumar. Bătrînul Aizic ședea la primul cat, într-o clădire cu tencuiala roasă care înconjura, ca o cetate, curtea. În interior pătrundeai prin gang. Pestriță și murdară, trăia acolo din negoț mărunt o colonie de făpturi cu chipul omenesc. Ținînd sub observație strada, cîțiva moșnegi pe scaune, în gang, ședeau la taifas ca niște papagali. Îl întîmpinară pe Goilav cu ochii țintă, trădînd curiozitate. - Ce treabă ai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
prea ușoară, victoria asupra mea o făcea să se căiască. Cuibărită într o fostă casă boierească, aspectul monumental al secției de învățămînt era în perfect contrast cu furnicarul omenesc ce-i asalta ușile. În dosul acestora, inspectorii ședeau bine ascunși. Murdari, nerași, mulți dintre ei băuți, solicitanții pîndeau cu îngrijorare pe coridor. Surtuce ponosite, ghete pline de noroi, mutre neroade și figuri viclene exprimînd orice afară de preocupări intelectuale, dădeau secției culoarea sordidă a sălilor de tribunal. Agățîndu-și speranțele de ceva mai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
scheaunele și fluierăturile școlarilor conteneau, ca să facă loc țipetelor ascuțite ale acesteia. Din cancelarie s-auzea cum, sub perechea palmelor educative, pocneau pe rînd capete tunse. Triumfătoare, învățătoarea apărea apoi în cancelarie, împingînd din spate cîte un mic troglodit foarte murdar care, furișînd priviri rele, era silit să-și deșarte pe masă traista plină. După ce-l ușurau în acest fel, Fărocoastă trîntea sălbaticului un picior în spate, interzicîndu-i să mai aducă nuci verzi la școală. Umorul lui Costică era gustat cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
unde așternuse în grabă un țolic, apoi scoase o țigară și și-o bătu pe unghie. Dintr-o precauție lesne de înțeles, am dat zdreanța la o parte. Baba (abia acum observam că-i chioară) ne aduse în pestelca ei murdară un morman zemos de pere. Corcit cu un porc sălbatic și legat cruciș în curmeie, pe toloacă păștea un soi de mistreț cu sfîrla nemaipomenit de lungă din care trîmbița o foame neostoită. Sosite de la hoit, cîteva potăi dezveleau, pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Țăranul fără pămînt nu era țăran iar altceva ei nu știau să fie. Poate lipsită de perspectivă, gîndirea aceasta urma o experiență pe care, de milenii, nimic nu putea s-o întoarcă din făgaș. Deșirasem argumentația mea unui țigan zbanghi, murdar și vesel, care îmi aproba fiecare cuvînt. Aveam sentimentul unei victorii cînd, deodată plictisit, bădia Nică se ridică de pe piatra fîntînii. Țiganul nu numai că promitea, ba chiar părea grăbit să-i fac cererea ca să pună degetul. Bădia Nică nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pișat de cotoi, gogoși acre, date prin zahăr pudră amestecat cu făină, că zahărul se găsea greu În acele vremuri, acadele În care Îți rupeai dinții. După ce copilărimea satului se Îndopa cu drăciile astea fabricate de el Într-o chichineață murdară și plină de muște din fundul curții - ca să nu vadă nimeni ce și cum făcea el acolo -, a doua zi să te ții pântecărăi și chiul de la școală. Chiar Îmi făcusem Într-un timp un obicei de umblam cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de căcat de om cu care Își stimula zootehnia să dea mai din belșug carne, lapte, ouă și alte produse pe care le cunoașteți foarte bine. E, cu ouăle cumpărate din Hală, făcea În felul următor: dacă nu erau destul de murdare, le mai mânjea el cu puțin nămol și cu găinaț, azvârlea Între ele un pai-două, ca să pară că taman le-a cules din cuibar, și le lega câte zece În ștergare țesute În casă. Le punea Într-un coș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scotocite bine cu mâinile căci peștele, viclean, știa să se ascundă În Încâlceala aia de fire. Ca să nu se zgârie, băieții nu se mai dezbrăcară. Cel scund și Lică apucară plasa și porniră să scormonească Încoace și-ncolo prin apa murdară. „Pleacă, boule, din fața plăsii!” auzi Blondul care smârcâia și el prin apă, mai mult pipăindu-se de lipitori decât cu grija pescuitului. Îi Întoarse vorba lui văru-său cu voce moale: „Păi, voi ați luat-o spre mine, eu am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
guguștiuc, iar jumulită arăta cât o vrabie. Tăiară bucățile mici și, Împreună cu ficatul, inima și pipota, le Înșirară pe o țepușă. Nu le mai ardea nicicum de pescuit și parcă uitaseră cu totul de ce veniseră acolo. Plasa atârna, obosită și murdară, Între aracii Înfipți În pământ. Blondul Își zise chiar că, așa cum stătea ea acolo părăsită de toți și nebăgată În seamă de nimeni, era amărâtă și supărată. Îi fu milă de ea și o mai Îndreptă nițel, Îndepărtând unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se potolea. Stolurile coborau și păsările Își găseau cuiburile; țipetele și chirăielile se ostoiră și se prefăcură În foșnete și murmure nedeslușite. Capătul negru al văgăunii se Închise ca o poartă. Băieții se sprijiniră cu spinările de trunchiul cireșului. Erau murdari ca niște porci În care intrase Aghiuță. Aveau zgârieturi și vânătăi peste tot. Pielea le tremura și se scutura ca a cailor când alungau muștele și tăunii. Răsuflau din ce În ce mai adânc. Noroiul se zbicea pe ei și se făcea zgrunțuri. Zgomote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vremurile de atunci lucrul nu era prea ușor. Politica demografică a partidului și statului nici măcar nu lua În seamă posibilitatea unui avort. Directorul n-ar fi vrut cu nici un chip să-și dea fata pe mâinile și uneltele vreunei babe murdare de prin sate. Ținea, până la urmă, la fie-sa și n-ar fi vrut s-o piardă dintr-un moft al tinereții ei nărăvașe. A tocmit un doctor de pe la oraș, dar suma cerută era imensă, chiar și pentru un director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care nu avea vreme să le citească ori, dacă le citea, nu pricepea mare lucru din Înșiruirile de cuvinte. Din gura ce se Închidea a Văii Puțului năvăliră câțiva băieți. În urma lor, Valea Își potolea zgomotele Înspăimântătoare. Ceata de băieți murdari din cap până În picioare se prăvăli la poalele cireșului. Adormiră și Cap de Șobolan știu că Începuseră să viseze Încă Înainte de a se prăbuși. El fusese un copil blând și la locul lui, iar răutatea de care dăduse dovadă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]