73,760 matches
-
o față europeană, cel care ne-a pus în rînd cu lumea, nici cel ce-a văzut idei sau cei care au redat în paginile lor întrebările și tensiunile intelectuale ale unui timp. Într-un veac în care s-a murit în două războaie, în care, la noi, a avut loc o revoluție, în care libertatea și demnitatea au fost puse sub semnul întrebării vreme de zeci de ani, în care au existat lagăre sinistre și închisori, într-un veac în
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
nedrept. Trecută prin teribilii ani ai dictaturii franchiste, atît de ostilă minorităților din peninsula iberică, scriitoarea barceloneză a supraviețuit, ea și orașul ei, pentru a dovedi o dată-n plus extraordinara capacitate de regenerare a unui popor a cărui independență a murit acum 500 de ani. Deși o figură adeseori asociată naționalismului catalan, Mercè Rodoreda evită cu tenacitate tentațiile unei literaturi politizante; e ceea ce se întîmplă în Oglinda spartă, cel mai cunoscut roman al scriitoarei catalane, publicat în 2000 de Editura Meronia
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
trece? Mai contează? Oricum, deasupra Maternității/ Cînd ne-am născut nu strălucea nici o rază./ Ai diavolului, nu. Nici ai divinității.// Doar ai clipei: încăpătoare/ Ca o valiză, ca o cisternă, ca un muzeu./ Dar nu-ți fie teamă, nimeni nu moare!/ Nici măcar eu,// Mai fragil și ghinionist ca un cristal/ Lovit cu cotul, din neatenție, pe o tarabă/ Sau pe un raft din Magazinul Universal.// Doar trecem, lichid vîscos, fără grabă/ Și cumva indiferent,/ Dintr-un recipient în alt recipient" (În loc de
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
se dorește rece, amestecă proza cu mirabilul, epuizarea cu prospețimea eternă a unui suflet incorigibil: Frunzele cădeau ca niște adolescente/ Prin parcuri cu iarba încercănată,/ Tu așteptai să se audă de undeva/ Sunetul vag al mașinilor de salvare./ Un înger murise în ochi, celălalt agoniza/ În patul curat al trupului. Desigur, e toamnă/ Ai spus, încercînd să culegi de pe jos cu privirea/ Jivinele fosforescente, micii prieteni/ Dintotdeauna, reci, ai falangelor mele? (Scenă de gen V). De la faptul divers pornind, poetul, declară
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
C. Rogozanu În colecția Societatea politică a Editurii Nemira a apărut o carte ciudată, extraordinară și intrigantă, în același timp: Oameni cu care aș muri de gît de Eugen Istodor. Sînt adunate aici rubricile realizate de autor în Dilema din ultimii ani. În volum, acele interviuri cu indivizi aflați în marginea culturii sau a societății, pur și simplu, își schimbă complet semnificațiile. Pe o pagină
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
lor prin viață". Nu e poate nimerit să facem astfel de comentarii etice la o carte de literatură. Dar dacă tot a apărut în colecția Societatea politică, poate nu e complet lipsit de sens. Eugen Istodor, Oameni cu care aș muri de gît, Editura Nemira, colecția Societatea Politică, 2000, 208, f.p.
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
asuma deopotrivă continuitatea și schimbarea, în jocul lor neîntrerupt. Este, în fond, paradoxul preotului care, îndeplinindu-și ritualurile cu deplină smerenie și umilitate, gîndește în același timp că, dacă el ar înceta să mai aducă jertfe pe altar, zeul ar muri de foame. * Cazul Eminescu. Polemici, atitudini, reacții din presa anului 1998, Antologie realizată de Cezar Paul-Bădescu, Pitești, Editura Paralela 45, 1999.
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
Z. Ornea Constantin Bacalbașa (frate cu Anton, celebrul în epocă Toni, și cu Ion) a fost un longeviv, cu o activitate gazetărească remarcabilă. S-a născut în 1856 și a murit, tocmai, în 1935. A scris la numeroase gazete, fiind, în 1879, unul dintre întemeietorii ziarului socialist Drepturile Omului, fiind socialist, ca și fratele său Anton. Apoi a fost redactor respectat la Lupta lui G. Panu și, din 1895, prim redactor
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
de-a înfăptui cele drepte! Spuneți-mi că nu sunt nebun!" (scrisoare către Ludwig von Ficker). Sigur că NU! Nebunii nu aleg să se sinucidă ci își creează lumi compensatorii ca în romanul lui Paolo Coelho - Veronika se hotărăște să moară. Trakl face parte dintre acei scriitori în cazul cărora e recomandabil să le citești biografia înainte de a te apuca de lectura operei. Se poate și invers, dar riști ca revolta lui să-ți pară ridicolă, traumele - patetice, tensiunile - derizorii... Editura
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
idei a poetului" precizează editorul). E un tematism transferat din ediția din 1904. Perpessicius a recunoscut în 1939 că Scurtu a fost "întîiul cercetător pasionat al manuscriselor" și, cu siguranță, că și-ar fi perfecționat ediția dacă n-ar fi murit în iulie 1922. Ediția sa a corectat, după manuscrise, destule erori de lecțiune și a avut parte de încă două reeditări. În 1914 i-a venit rîndul maniacului antisemit A.C.Cuza (care l-a cunoscut personal pe poet) să publice
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
Pentru c-am ales moartea ca să pot învia./ Ce-aș putea să-mi doresc mai mult, mă întreabă,/ Dar nimeni nu așteaptă răspunsul./ Ferice de tine, îmi spun toți,/ (Și eu repet: Ferice de mine)./ Nu poți învia fără să mori,/ Îmi mai spun/ Cei care n-au înviat niciodată/ Pentru că n-au murit" (Fericită mi se spune). Denunțînd mitul celebrității concepute ca o pseudomîntuire, Ana Blandiana se revelă, în chip "democratic", sub înfățișarea poetului de totdeauna, pe care Sandburg l-
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
doresc mai mult, mă întreabă,/ Dar nimeni nu așteaptă răspunsul./ Ferice de tine, îmi spun toți,/ (Și eu repet: Ferice de mine)./ Nu poți învia fără să mori,/ Îmi mai spun/ Cei care n-au înviat niciodată/ Pentru că n-au murit" (Fericită mi se spune). Denunțînd mitul celebrității concepute ca o pseudomîntuire, Ana Blandiana se revelă, în chip "democratic", sub înfățișarea poetului de totdeauna, pe care Sandburg l-a fixat într-o preacunoscută comparație, cea a unui animal marin care trăiește
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Rugă). Visul poeților se identifică cu cel al luptătorilor pentru desprinderea din minciuna tiraniei, vis eficient chiar și în imobilitatea sa estetică, deoarece în jurul "corăbiei poeziei", timpul se mișcă "tot mai repede": "Poeții așteaptă și refuză să doarmă,/ Refuză să moară,/ Ca să nu piardă clipa din urmă/ Cînd corabia se va desprinde de țărm" (Corabia cu poeți). Însă lucrurile sînt departe de simplitatea unei scheme istorice ori etice, împrejurare conștientizată pe deplin de poetă - și aici credem că rezidă un punct
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
ascundem, să organizăm altfel, dîndu-i înțelegerea noastră liniștitoare... * Complexitatea sufletului iezuit la A.N. de pus în relație cu datele unui suflet marxist, - deși nu suflet, spirit mai de grabă. Ofițerul rus țarist ajuns porcar după revoluție în Basarabia. După ce moare, se găsesc într-o ladă de care nu se despărțea epoleții lui de ofițer țarist, plus trei cărți de Dostoievski, - Crimă și pedeapsă, Idiotul și Demonii. Cărți hărtănite, aproape ilizibile de atîta răsfoială, umezeală... Armata, Revoluția, Literatura. * Țiganul ciung care
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
bal(l)ade), tehnologizată și comercializată dincolo de orice limite morale până la o (pre)vizibilă dezumanizare: Cu toții vom fi conectați, din timp, la un ștecher/ ca orice aparat electric din dotare, -/ de asta n-o să scape nici un șmecher/ fiecare având să murim prin deconectare" (Micul ecraniu). Volumul se încheie cu o Bibliografie facultativă autentică, decupaje din ziare și un cuprins care indică ziarele de unde au fost luate știrile. După ce poezia a coborât în stradă cu ajutorul optzeciștilopr, Șerban Foarță o ia acum de
Foarță și ziarele by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16330_a_17655]
-
închipuit că Samuel Rosenstock, născut în 1896 la Moinești într-o familie de evrei cu stare, școlit la București, emigrat în Elveția, cu un an înainte ca România să intre în război, și stabilit ulterior în Franța, unde a și murit în 1963, va dobîndi o celebritate mondială după ce va lansa dadaismul, unul din primele curente de avangardă, și va fi considerat, înaintea lui Ionescu și Cioran, sub numele Tristan Tzara un important scriitor francez de origine română? În orașul lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
triumfului dragostei pentru Florica, modelul patern revine la suprafață. Cele două modele, matern și patern, crede dl Malița, sînt concurente la Rebreanu în construirea identității eului. "Cele trei personaje, protagoniștii tripticului romanesc, Pădurea spînzuraților-Ciuleandra-Ion, sînt, cu toții, fii unici. Toți trei mor. Faptul concentrează și intensifică natura raportului cu tatăl, împingîndu-l uneori pînă la fractură. Totodată, toți trei încearcă, mai mult sau mai puțin fățiș, mai mult sau mai puțin eficient, o recucerire a figurii Tatălui". Mai există în carte analiza romanului
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
franceză sau engleză, dacă ar fi izbutit să atragă atenția unui editor străin, reușind astfel să evadeze din sordida lume în care trăia? Odată puse la condițional perfect, asemenea întrebări marchează finalul, oboseala, abdicarea. În mai, 1945, Mihail Sebastian a murit într-un accident stupid, lovit de un camion în timp ce traversa strada. Era în drum spre o conferință dedicată lui Balzac. Supraviețuind antisemitismului, Sebastian a murit ca un intelectual: cufundat în gînduri, absent la lumea din jur. E probabil că nu
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
la condițional perfect, asemenea întrebări marchează finalul, oboseala, abdicarea. În mai, 1945, Mihail Sebastian a murit într-un accident stupid, lovit de un camion în timp ce traversa strada. Era în drum spre o conferință dedicată lui Balzac. Supraviețuind antisemitismului, Sebastian a murit ca un intelectual: cufundat în gînduri, absent la lumea din jur. E probabil că nu ar fi supraviețuit oricum pînă în zilele noastre, spre a-și putea vedea reveriile devenite realitate: după valul de comentarii stîrnite de apariția Jurnalului său
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
o puternică repulsie. Homosexual notoriu, Wilde nu găsea nici o minimă înțelegere în mentalitatea puritană de la finele secolului al XIX-lea. Aruncat în închisoare, în 1895, și-a petrecut după gratii, în condiții oribile, evocate de el însuși, trei ani. A murit, sărac și părăsit de toți, la Paris, în 1900. Thomas Wright scrie în T.L.S. din 9 februarie, într-un amplu studiu consacrat "reîntoarcerii" lui Wilde, că scriitorul a dus, în Franța, unde s-a refugiat, o viață aproape postumă. Și-
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
în 1980, unul dintre cei mai mari susținători ai acestei teze, Umberto Eco, s-a apucat să scrie romane de ficțiune. După el au venit mulți tineri care s-au întrebat: cine, mă rog, a hotărât că romanul trebuie să moară? Nu, romanul e viu, poate că are nevoie doar de noi modalități de a povesti. Astăzi sunt mulți și buni romancieri în Italia, dovadă faptul că edituri din Franța, Germania, Marea Britanie traduc mult roman italian contemporan. După mine romanul italian
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
aptitudine. Cine n-are nici o aptitudine, poate avea prestanța inocentă a materiei prime, căreia pare a nu-i reveni nici o obligație. * "Toate originile sînt secrete" (Amiel). * În ochii de sticlă sfărîmați ai păpușii, cerul geme întocmai ca-n ochii adevărați. * Murind, te vei legăna pe imensitatea de ocean a celor pe care nu le-ai scris încă. * Micile erori scutesc adevărul a degenera într-o perfecțiune mortificatoare. Sînt factorii neomologați ai întreținerii lui. * "Orice critică revine la a spune eu nu
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
alții, recte în dependența ta de alții, ca de un drog. * De la un moment al existenței, te pomenești imitîndu-te pe tine însuți. Îți ești propriul discipol, propriul epigon. Te moștenești pe tine însuți, fără a-ți da seama cînd ai murit. * Nici o lumină nu e atît de intensă încît să nu-i îngăduie întunericului să-i dea tîrcoale. Dramatismul atît de uman al oricărei lumini. * Există nu numai o vocație ascensională, ci și una a căderii. Păcatul presupune talent. Infernul e
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
într-o casă bijuterie (de pe străzile Dorobanți și, apoi, N. Iorga), cu vilă la Balcic, nemaivorbind de conacele de la Florica și Miorcani, care îi stăteau la dispoziție. Își petrecea vremea, așadar, în călătorii, citind insațiabil și scriind fără istov. A murit în 1945, în urma unui accident cerebral, la numai 54 de ani, lăsînd un gol imens în peisajul liricii românești. Vîrstele liricii sale sînt, cum se știe, trei: cea dintîi parnasiano-simbolistă, cea de-a doua tradiționalist - chtonică (cînd a fost și
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
putea fi altfel decît bun și nu atît bun cît "în adevăr", ca să zic așa. Uite, poate de-aici vinovăția. Și ce a fost, atunci? Am reușit să-l întreb pe tata prin '93, cu cîteva luni înainte de-a muri, ce a fost acolo, de fapt. Toată povestea cu CAP-ul o aflasem de la bunica mea, mama lui, și de la săteni. Fusese o colectivizare de operetă acolo, și în mare măsură datorită cumpătării lui. Adică el îi aduna pe cei
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]