4,723 matches
-
vechime. Trecutul este readus în prezent și prin imaginea auditiva: vocea antică. Epitetele în oglindă: antică voce (Quasimodo) voce antică (Leopardi) constituie o dovadă suplimentară și o confirmare a ascendentei leopardiene a acestei sintagme utilizate de autorul sicilian. Versurile E mut străvechiul glas / ecouri efemere aud (Insula lui Ulise, trad. MB) transmit întreruperea dialogului cu trecutul. Cele leopardiene: tu, tu cum de ne cutremuri / auzul azi, mereu mai viguroasa / străbuna voce, muta, / veacuri în șir? (Către Angelo Mai, vv. 5-8) se
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
la lună che sorge dietro la montagna. O lună! Amica luna! Mandi oră tu forse sulla faccia di Teresa un patetico raggio simile a quello che tu diffondi nell'anima mia? Ți ho sempre salutată mentre apparivi a consolare la muta solitudine della terra: sovente uscendo dalla casă di Teresa ho parlato con te, e tu foști îl testimonio de'miei delirj: questi occhi molli di lacrime ți hanno sovente accompagnata în seno alle nubi che ți ascondevano: ți hanno cercata
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și fantoma tatălui său. Duhul patern, în preambulul dezvăluirii sale tulburătoare, ce va răsturna echilibrul inițial al atmosferei dramatice, mărturisește un lucru șocant: el vine din flăcările Purgatoriului, unde își ispășește "crimele oribile", săvîrșite în timpul vieții pămîntești. Hamlet este aproape mut la auzul veștii. Abia reușește să înțeleagă ideea fratricidului, exclamînd fugitiv, doar pentru a-și autovalida antipatia față de Claudius: "O, sufletu-mi profetic!" (Shakespeare. Vinea 45). Ce a determinat subit tăcerea prințului, altfel foarte volubil în primele scene ale piesei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
iar ceea ce ne rămîne în minte e că a jurat răzbunare, alegînd Carnavalul drept decor al pedepsirii lui Fortunado. Să evităm să ne dorim prea mult de la parcimoniosul aristocrat! Oricum, ceea ce afirmă îți îngheață sîngele în vene și te lasă mut de înfiorare. Și-a trimis toți servitorii la distracție, astfel încît nici un martor nedorit să nu apară intempestiv. Castelul propriu îi stă la dispoziție pentru ce urmează să facă. Merge toată seara pe urma nefericitului Fortunado care, îmbrăcat ("mascat") în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Hobby, protagonistul textelor și "dublul" ficțional, la rîndul său, al autorului însuși, e un scenarist de 49 de ani, pe care industria (necruțătoare) a filmului american l-a transformat într-un exponent tipic al "generației pierdute". Cu toate că, în epoca filmului mut, cîștigase o anume notorietate prin colaborările importante obținute cu diverși producători și regizori, a doua jumătate a anilor treizeci, perioada de glorie a filmului vorbit, îl margina lizează pe Hobby, determinîndu-l să se refugieze (aidoma altor personaje create de Fitzgerald
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
află în spatele observației). De aceea, în ultimă instanță, The Virgin Suicides este un roman despre destrămarea lumii închise (a suburbiei americane), care și-a trăit propriul apogeu cultural cu decenii în urmă. Intuim aici, desigur, un posibil mesaj al tragediei mute, criptice, oculte și iconice (ca un ritual voodoo), trăite de fetele Lisbon, dar și o eventuală sugestie biografic-psihanalitică, asociabilă (re)surselor creatoare subli minale, ale lui Eugenides însuși. Bibliografie Jeffrey Eugenides. Sinuciderea fecioarelor. Traducere și note de Mirela Adăscăliței. Colecția
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
că apariția sa în lume n-a fost decât o ingenioasă tentativă a naturii de a-și contopi regnurile. Poate că poezia nici nu este altceva decât nehotărârea între ipostaze. Dacă e sirenă, poetul cântă, păstrându-și coada de pește mut; pterodactil, primește aripi uriașe, dar nu renunță la dinți; Pan este animal, om și zeu, în același timp. Iar, dacă e numa om, atunci este nenumărați oameni, deodată. Este constructorul și marinarul, minerul și dansatorul, cel iubit și cel înșelat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cuvântului care ucide: "Te chem,/ Dar violent ca dintr-o rană,/ Cerneala izvorăște între noi./ Mă mai cunoși, mă mai aștepți,/ Mă mai îngădui înapoi,/ Mă mai primești din vânătul noroi?/ Mai vii/ Peste câmpii albastre,/ Mări pustii,/ Înlăcrimat și mut/ Ca să îți poți întinde/ O gură tremurată spre sărut/ Cu buze-nvinețite de cuvinte?" (Oh, trupul tău). Sentimentul iubirii este văzut, adesea, și "ca un rit nupțial, premergător contopirii cu natura morții, înțeleasă ca somn vegetal. Teritoriu neutru, somnul este asemănat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și plânsul ei enorm/ Reverberat în nouri ca-n murii unui templu/ Pe când viața-mi trece și turmele îmi dorm.// Să-aștept să vină vara să-mi răpună/ Mieii sortiți spre setea dulcii hume/ Și-n transhumanța sfântă să curgem împreună/ Muți, fără de prihană, dar anume." (Păstor de fulgi). 99Luiza Bratu, op. cit., p. 25. 100Ibidem, p. 26, "Cuvântul acestor texte aparține ordinii evenimentelor și, implicit, al acțiunii și al intervenției; el se expune, deci, acelorași incertitudini, posibilități sau imposibilități, ca oricare alt
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rodească în viață, iar rodul cuvintelor, poemul, este alunecos și nu i se supune. A ales să scrie, dar, pe nesimțite, oamenii au întors privirea, s-au risipit, s-au lăsat atrași de alte oferte și poemele au devenit strigăte mute, într-o țară de surzi. Poeta a rămas singură, în agora". 161Vezi sursa: http://www.autorii.com/scriitori/ana-blandiana/aprecieri-critice.php/ accesat iunie 2010. 162Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, București, Editua Humanitas, 1999, p. 323. 163Nicolae Steinhardt. Monahul de la Rohia răspunde
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de curios ar părea, prima mea carte, Vacile lui Stalin, amesteca bulimie și istorie sovietică. În a doua, Baby Jane, m-am interesat de atacurile de panică și de rătăcirile "generației Prozac". Cel mai mult mă atrag destinele sufocate, personajele mute, poveștile tăcute. Să te apropii de ne-rostit și să încerci să-l articulezi, nu asta este, oare, esența însăși a scriiturii? O poveste venită din Nord și care a făcut unanimitatea criticilor, care s-au lăsat seduși de această
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ecoul vătuit al pașilor căutând ceva fără obiect printre scaunele fără spectatori căutând înfiorat de luciul stins - jur împrejur - al plușului În timp ce orchestra invizibilă atacă deodată uvertura și epilogul într-o suprapunere aiuritoare de sunete și ecouri în timp ce pe scena mută în aerul împietrit în straturi de respirații încep să se deșire ca într-o ninsoare caldă - dincolo de vreme - imagini peste imagini chipuri și chipuri scenete peste scenete și dintr-o dată aplauzele irump într-un alai sonor și bagheta dirijorului strălucește
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
afle mereu În stare de involuție) stare În care consumă mai mult decât produce. În situația aceasta cu cât ne vom Împrumuta mai mult la Marile Bănci Internaționale, FMI, Banca Mondială, alte Bănci, cu atât ne vom Îngloda și mai mut În datorii. Cu cât suntem mai dependenți de ei, cu cât ne Înglodăm mai mult În datorii, cu atât va trebui să ne Împrumutăm mai mult la ei. Să fim sclavii lor ! A treia cauză fundamental a faptului că România
ADEVĂRATA PROBLEMĂ A IEȘIRII ROMÂNIEI ȘI A POPORULUI ROMÂN DIN ACEASTĂ CRIZĂ FINANCIARĂ ȘI BUGETARĂ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Ştefan Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1541]
-
transformări ra dic ale ce au avut loc în economia mondială a generat largi controverse, pur tate, îndeosebi, pe mar ginea creșterii explozive a fluxurilor internaț ion ale de capital financiar atât sub forma investițiilor, cât și sub forma împru mut urilor, a extinderii procesului integrării economice, a ritmurilor necontrolate ale inflației, a dobânzilor ridicate, a crizei datoriei externe, a importantelor schimbări tehnolo gice, a intensificării concurenței, a creșterii sc himburilor internaționale etc. Acestea formează un ansamblu de probleme pe car
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
din PIB, în 2007, de la 2,5 %, în 2001 și 2002. Angajarea de împrumuturi sindicalizate transfrontaliere este o al ternativă la împrumuturile bancare în țările în cu rs de dezvoltare (tabelul nr. 3.4.). Potrivit datelor prezentate, angajarea de împru mut uri către țările în curs de dezvoltare a crescut substanțial, ajung ând la 380 miliarde dolari în 2007, majoritatea fiind concentrate în doar tre i țări: Rusia - cu 89 miliarde $, India - cu 36 miliarde $ și China - cu 31 miliarde $<footnote
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
un soare muribund lasă, inevitabil, loc suflului frigid al hibernalului: astrul murdărește cu materia sa vitală "dezolate peisagii de zăpadă eternă, pe care nici un vânt de primăvară n-o va mai sufla înapoi spre norduri; iar duhul înghețului biruitor coborând mut și întunecat aproape, tot mai aproape...". Brusc, se introduce în scenă detaliul care pune în mișcare întreaga dramă. Protagonista, căsătorită cu un bărbat bogat și gelos, Mircea, este curtată de Dinu, care își ia libertăți de amant autoritar: "Azi-dimineață, când
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
29), nu numai că a scăzut interesul pentru istoria americană și eroii săi fondatori, dar s-a distrus și "motivul real al educației, căutarea unei vieți bune" (12, p. 34), s-a renunțat la "zeitățile locale, lăsând doar o țară mută, lipsită de sens". (12, p. 60) În conduitele tinerilor, s-a instalat conformismul și apatia cu privire la "starea sufletelor lor". Trecând la morala înțelegerii între oameni și studiul altor culturi, ei au constatat etnocentrismul acestora. Or, așa se putea justifica și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
interpretat de Bruno Ganz, survolează în film detalii urbane, conversații trunchiate, ruine sau trasee fragmentare. Orașul se dă, în deplină stranietate, ca mozaic in finit, ireductibil la o unitate prestabilită. În afara oricărei istorii, lipsit de memorie, spațiul urban este străin, mut, incomplet. Asemenea unui învățăcel al lui Isaac Luria însă, Benjamin recompune, în urma șocului cotidian și a dispersiei percepției, scenariul unei experiențe (Erfahrung) care face posibilă consistența lumii. Ea aparține însă marginalului, celui pe care mecanismele urbane ale modernizării îl exclud
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
devine miza principală a demersului „autobiografic“, iar momentul teologic al experienței se va arăta a fi central pentru Benjamin. Orașul este mediul care, de fiecare dată, întâmpină subiectul (fie că este vorba despre flaneur, copil sau poetul urban) cu fațadele mute ale clădirilor, cu figurile anonime ale trecătorilor sau cu ocoalele imperturbabile ale străzilor. O pedagogie critică a privirii deschide însă acest peisaj instrumentalizat către natura lui istorică, face vizibilă criza memoriei care îi este constitutivă și îi deconstruiește caracterul reic
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
-l vor deprinde, lenevindu-le ținerea de minte““. Din acest motiv se întreabă Benjamin de ce, odată cu ultima aniversare a bătăliei de la Sédan, de exemplu, Coloana Victoriei nu a fost înlăturată (abgeriessen). Fiind semn al unui eveniment „mort“, acoperit de straturile mute ale trecutului, monumentul își pierde semnificația, pentru a deveni mai târziu, după Tratatul de la Versailles, după cum observă Gilloch, o veritabilă ironie“. Copilul privea monumentul fără a-l înțelege, dar sesizând detalii arhitectonice secundare (reprezentarea vasalilor, episcopul) sau pe vizitatorii înmărmuriți
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ceva divin și supranatural: pare că alunecă pe chilimul ireal al florilor moarte, al foilor de sânge și aur. În fund se întrezărește Magdalena apropiindu-se cu un aer de pocăință, de învinsă a vieței, cu o înfățișare de durere mută, de vină care cere iertarea"251. Pictura cu tematică religioasă este mai deschisă sensibilității simboliste, și un alt tablou, Isus potolind valurile, este remarcabil din acest punct de vedere. Verona nu pictează deloc trăsăturile chipurilor celor care se află în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în poezia medievală a trubadurilor și truverilor care erau adesea și compozitori și interpreți ai propriilor balade. În cazul de față, poezia nu devine recitativ, nu este instrumentată erotic, ci posedă o muzicalitate internă reactualizabilă chiar și la o lectură mută. În spațiul picturii, Orfeu devine figura tragică a sensibilității simboliste, expresie a supremației artei, dar și a unei relații în spirit decadent între artă și natură, relație conotată de decapitarea acestuia de către Menade. Tema obsesivă a lui diminutio capitis atât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
închiși, pentru a supralicita transa erotică. Ca un contrast al beției simțurilor cărora li se lasă pradă dansatoarea, un chip terifiant se ivește din tenebre, cu pupilele dilatate de groază și cu gura larg deschisă, parcă în modularea unui țipăt mut. Ivită deasupra capului tăiat, masca meduzantă reprezintă figura angoasei și a sacrilegiului. Apariție fulgurantă și amenințătoare, una din "umbrele" pe care subconștientul le proiectează din neant, masca realizează un contrast violent, ireductibil cu mizanscena maladiv-voluptuoasă a sacrilegiului. Nicolae Vermont ne
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a fost fiica ei. Dacă veșmântul Salomeei are o sobrietate nu lipsită de eleganță, cel al Herodiadei este mai viu. Pe fondul alb al pânzei care o acoperă asemeni unui sari, se află flori. Chipul ei are ceva din hieratismul mut al tahitiencelor lui Gauguin, un chip hindus de divinitate crudă și impenetrabilă. Sub talgerul pe care se află capul sfântului avem un vas decorat cu motive populare românești și un pahar. Ca și în alte tablouri cu aceeași temă, chipul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de a trata capul Sfântului Ioan. Trăsăturile sale par și mai difuze, se dizolvă într-o masă neclară, din acest cap nu a rămas decât o mască, el este aproape aplatizat. Cecilia Cuțescu-Storck focalizează, mai degrabă, intensitatea suferinței, un bocet mut al femeii îngenunchiate la picioarele piedestalului. Ea atinge cu una din mâini chipul sfântului, lipindu-și fața de fața lui. Lipsește atât sângele, cât și gestul blasfemic al sărutului pe gură. Salomeea își ține ochii închiși, o formă de interiorizare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]