12,372 matches
-
acele elemente narative (și sistemul coordonării lor) care servesc la transmiterea poveștii către cititor aparțin structurii de suprafață. Principalul reprezentant al acestui proces de transmitere este naratorul, care poate fie să acționeze în fața cititorului sau să își descrie propriul act narativ, fie să se retragă atît de mult în spatele personajelor narațiunii, încît cititorul să nu mai fie conștient de prezența sa. Aceste fenomene nu se opun unul altuia, în blocuri separate într-o parte naratorul personalizat care acționează în mod vizibil
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
la persoana a treia. Acestea au în comun un narator personalizat, însă unul a cărui prezență și a cărui proximitate față de lumea ficțională a personajelor se fac simțite pentru cititor în diferite grade. Calea de transmitere dintre cele două situații narative este deschisă și marcată de diferite stadii intermediare. În același fel, am putea presupune că există aici și un continuum de forme narative: la un capăt se află un narator care aparține întru totul lumii personajelor (situația narativă la persoana
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a personajelor se fac simțite pentru cititor în diferite grade. Calea de transmitere dintre cele două situații narative este deschisă și marcată de diferite stadii intermediare. În același fel, am putea presupune că există aici și un continuum de forme narative: la un capăt se află un narator care aparține întru totul lumii personajelor (situația narativă la persoana întîi) și la celălalt capăt un narator a cărui lume este diferiră de aceea a personajelor (situația narativă auctorială). Aceste circumstanțe sînt prezentate
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
două situații narative este deschisă și marcată de diferite stadii intermediare. În același fel, am putea presupune că există aici și un continuum de forme narative: la un capăt se află un narator care aparține întru totul lumii personajelor (situația narativă la persoana întîi) și la celălalt capăt un narator a cărui lume este diferiră de aceea a personajelor (situația narativă auctorială). Aceste circumstanțe sînt prezentate schematic în diagrama privind cercul tipologic, de la sfîrșitul volumului. Acum putem conchide că, deși naratorul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și un continuum de forme narative: la un capăt se află un narator care aparține întru totul lumii personajelor (situația narativă la persoana întîi) și la celălalt capăt un narator a cărui lume este diferiră de aceea a personajelor (situația narativă auctorială). Aceste circumstanțe sînt prezentate schematic în diagrama privind cercul tipologic, de la sfîrșitul volumului. Acum putem conchide că, deși naratorul auctorial și cel la persoana întîi pot fi diferențiați în funcție de poziția lor față de lumea personajelor, aceștia nu pot fi diferențiați
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
diagrama privind cercul tipologic, de la sfîrșitul volumului. Acum putem conchide că, deși naratorul auctorial și cel la persoana întîi pot fi diferențiați în funcție de poziția lor față de lumea personajelor, aceștia nu pot fi diferențiați pornind de la relația lor cu aparatul transmiterii narative. Amîndoi sînt reprezentanți ai intermedierii narațiunii și nu au nici o legătură directă cu producerea operei, cu actul care generează lumea ficțională (intrigă, scenă, personaje și narator) ca imagini ficționale. Atît naratorul la persoana întîi, cît și naratorul auctorial sînt elemente
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pentru a desemna acest proces al estompării faptului că lumea ficțională își are originea în imaginația autorului 50. Probabil că de acum este limpede de ce a fost provocată o asemenea discuție amplă prin teza lui Hamburger potrivit căreia o funcție narativă, nu un narator, se poate discerne într-o situație narativă auctorială, în timp ce un narator personalizat este vizibil doar într-o situație narativă la persoana întîi. Prin această teză discuția trece de la stratul structurii de profunzime la acela al structurii de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ficțională își are originea în imaginația autorului 50. Probabil că de acum este limpede de ce a fost provocată o asemenea discuție amplă prin teza lui Hamburger potrivit căreia o funcție narativă, nu un narator, se poate discerne într-o situație narativă auctorială, în timp ce un narator personalizat este vizibil doar într-o situație narativă la persoana întîi. Prin această teză discuția trece de la stratul structurii de profunzime la acela al structurii de suprafață. Conceptul de funcție narativă aparține sferei structurii de profunzime
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
este limpede de ce a fost provocată o asemenea discuție amplă prin teza lui Hamburger potrivit căreia o funcție narativă, nu un narator, se poate discerne într-o situație narativă auctorială, în timp ce un narator personalizat este vizibil doar într-o situație narativă la persoana întîi. Prin această teză discuția trece de la stratul structurii de profunzime la acela al structurii de suprafață. Conceptul de funcție narativă aparține sferei structurii de profunzime, acelei sfere în relație cu care trebuie clarificată, printre altele, problema legată
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
poate discerne într-o situație narativă auctorială, în timp ce un narator personalizat este vizibil doar într-o situație narativă la persoana întîi. Prin această teză discuția trece de la stratul structurii de profunzime la acela al structurii de suprafață. Conceptul de funcție narativă aparține sferei structurii de profunzime, acelei sfere în relație cu care trebuie clarificată, printre altele, problema legată de realizarea ficțiunii, în general, de modul în care geneza unui text ficțional narativ diferă de aceea a unei relatări nonficționale; conceptul de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
la acela al structurii de suprafață. Conceptul de funcție narativă aparține sferei structurii de profunzime, acelei sfere în relație cu care trebuie clarificată, printre altele, problema legată de realizarea ficțiunii, în general, de modul în care geneza unui text ficțional narativ diferă de aceea a unei relatări nonficționale; conceptul de "narator la persoana întîi", așa cum este înțeles acesta de Hamburger 51, aparține, pe de altă parte, repertoriului descriptiv al structurii de suprafață, unde procesul de transmitere narativă devine vizibil pentru fiecare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
geneza unui text ficțional narativ diferă de aceea a unei relatări nonficționale; conceptul de "narator la persoana întîi", așa cum este înțeles acesta de Hamburger 51, aparține, pe de altă parte, repertoriului descriptiv al structurii de suprafață, unde procesul de transmitere narativă devine vizibil pentru fiecare cititor. Această trecere de la un nivel al discuției la altul a avut consecințe importante care nu au fost eliminate întru totul prin conceptul de "fluctuație a funcției narative", pe care Hamburger îl subliniază mai puternic în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
al structurii de suprafață, unde procesul de transmitere narativă devine vizibil pentru fiecare cititor. Această trecere de la un nivel al discuției la altul a avut consecințe importante care nu au fost eliminate întru totul prin conceptul de "fluctuație a funcției narative", pe care Hamburger îl subliniază mai puternic în cea de-a doua ediție a variantei în limba germană a studiului intitulat Logik der Dichtung (Logica Literaturii), după ce numeroși critici au adus obiecții tezei potrivit căreia în narațiunea la persoana a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
greșeala respectivă s-a dovedit a fi fructuoasă pentru naratologie, trimițînd discuția către distincția dintre cele două straturi structurale sugerată aici. Această distincție poate fi, la rîndul său, utilă acolo unde rezultatele naratologiei lingvistice trebuie corelate cu acelea ale teoriilor narative literare. În acest punct aș vrea să menționez că discuția anterioară despre narator, despre dreptul acestuia de a da buzna în narațiune sau de a-l face pe cititor să creadă că s-a retras complet din ea aparține exclusiv
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
fie ținut la distanță într-o măsură cît mai mare. În teoriile din naratologia germană din anii '50, această întrebare a primit finalmente un răspuns prin afirmarea ambelor posibilități. A fost conștientizat în sfîrșit faptul că acestea sînt două moduri narative diferite valide aproape în aceeași măsură 56. Totuși, în teoria narativă engleză, această problemă încă pare să fie un motiv de dispută. Booth consacră trei capitole din cartea sa intens apreciată și frecvent reeditată Retorica romanului unui demers în care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
teoriile din naratologia germană din anii '50, această întrebare a primit finalmente un răspuns prin afirmarea ambelor posibilități. A fost conștientizat în sfîrșit faptul că acestea sînt două moduri narative diferite valide aproape în aceeași măsură 56. Totuși, în teoria narativă engleză, această problemă încă pare să fie un motiv de dispută. Booth consacră trei capitole din cartea sa intens apreciată și frecvent reeditată Retorica romanului unui demers în care contrazice diversele dogme ce au luat naștere în urma discutării obiectivității prezentării
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
unei părți considerabile a controversei germane", în comparație cu "abordarea rezonabilă", temperată a majorității contribuțiilor englezești și americane 58. Totuși, se pare că ruta mai turbulentă a discuției germane a avut ca rezultat faptul că astăzi drepturile egale ale celor două stiluri narative, unul avînd un narator personalizat și celălalt obiectiv, dramatic sau "lipsit de narator", abia dacă mai reprezintă un motiv de controversă în teoria narațiunii din spațiul german, în timp ce în critica engleză încă există comentarii aprinse atît pro, cît și contra
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
atît pro, cît și contra. De pildă, în 1967, suplimentul literar al revistei The Times a dedicat o pagină întreagă nemulțumirii elocvente a unui autor cu privire la faptul că, îndeosebi în universitățile americane, climatul critic încă nu era favorabil unui stil narativ personalizat 59. În 1970, Bernard Bergonzi a preluat această nemulțumire, probabil nu întru totul întîmplător, într-un capitol intitulat The Ideology of Being English, pentru a susține cauza naraiunii personalizate. Bergonzi rezumă ulterior situația aceasta după cum urmează: Reacția împotriva exilării
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
al structurii de profunzime, al concepției și al actului prin care ia naștere opera. Încă o dată putem observa cum discuția poate deveni neclară prin confundarea celor două sisteme de referință. În fiecare cuvînt de pe pagina tipărită a unui roman funcția narativă își lasă urma, "scrisă de cineva". Procesul de producere, geneza unui text narativ (structura de profunzime) trebuie, totuși, așa cum s-a afirmat anterior, să fie diferențiate de procesul de transmitere, de "o poveste care a fost spusă" (structura de suprafață
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
opera. Încă o dată putem observa cum discuția poate deveni neclară prin confundarea celor două sisteme de referință. În fiecare cuvînt de pe pagina tipărită a unui roman funcția narativă își lasă urma, "scrisă de cineva". Procesul de producere, geneza unui text narativ (structura de profunzime) trebuie, totuși, așa cum s-a afirmat anterior, să fie diferențiate de procesul de transmitere, de "o poveste care a fost spusă" (structura de suprafață). Nu este legitim să tratăm aceste două enunțuri: "o poveste care a fost
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
enunțuri: "o poveste care a fost spusă" și "[o] ficțiune [care ] a fost scrisă de cineva", ca și cum ar fi paralele, așa cum a făcut Bergonzi cea dintîi referindu-se la narator, iar cea de-a doua la ceea ce Hamburger numește funcție narativă. Strategiile narative ale structurii de suprafață sînt, desigur, legate de nivelurile mai profunde ale textului narativ prin limbaj și prin normele acestuia, însă nu sînt pe deplin determinate de acestea. Intermedierea prezentării textului narativ îi oferă autorului o libertate de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
poveste care a fost spusă" și "[o] ficțiune [care ] a fost scrisă de cineva", ca și cum ar fi paralele, așa cum a făcut Bergonzi cea dintîi referindu-se la narator, iar cea de-a doua la ceea ce Hamburger numește funcție narativă. Strategiile narative ale structurii de suprafață sînt, desigur, legate de nivelurile mai profunde ale textului narativ prin limbaj și prin normele acestuia, însă nu sînt pe deplin determinate de acestea. Intermedierea prezentării textului narativ îi oferă autorului o libertate de mișcare în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ca și cum ar fi paralele, așa cum a făcut Bergonzi cea dintîi referindu-se la narator, iar cea de-a doua la ceea ce Hamburger numește funcție narativă. Strategiile narative ale structurii de suprafață sînt, desigur, legate de nivelurile mai profunde ale textului narativ prin limbaj și prin normele acestuia, însă nu sînt pe deplin determinate de acestea. Intermedierea prezentării textului narativ îi oferă autorului o libertate de mișcare în care acesta poate concepe o formă potrivită pentru transmiterea fiecărei povești. Este de la sine
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
doua la ceea ce Hamburger numește funcție narativă. Strategiile narative ale structurii de suprafață sînt, desigur, legate de nivelurile mai profunde ale textului narativ prin limbaj și prin normele acestuia, însă nu sînt pe deplin determinate de acestea. Intermedierea prezentării textului narativ îi oferă autorului o libertate de mișcare în care acesta poate concepe o formă potrivită pentru transmiterea fiecărei povești. Este de la sine înțeles că actul concepției și cel al constituirii agenților transmiterii narative sînt strîns legate între ele și se
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
deplin determinate de acestea. Intermedierea prezentării textului narativ îi oferă autorului o libertate de mișcare în care acesta poate concepe o formă potrivită pentru transmiterea fiecărei povești. Este de la sine înțeles că actul concepției și cel al constituirii agenților transmiterii narative sînt strîns legate între ele și se petrec aproximativ în același timp. Foarte rar se întîmplă ca reprezentarea intermedierii să aibă loc în mod clar după actul de concepere a poveștii; acest lucru poate fi ilustrat, de pildă, cu ajutorul Caietelor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]