3,734 matches
-
declarase războiul, familia noastră era în refugiu la proprietatea din Petrești. Casa cea mare de la țară, denumită „castelul“, a fost rechizițio nată de comandamentul aviației, format din vreo zece ofițeri în rezervă, tineri, băieți frumoși, în uniforme bleu marin cu nasturi aurii. Printre ei era unul foarte chipeș, nepotul doctorului Mețianu, pe nume Mihai. Eu îi spu neam Miu. Era pilot de război și făcea zboruri de recu noaștere. Îmi punea scrisorele adorabile în geanta de la bicicletă, iar din când în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
convinsă că vor năvăli pe întuneric. Vânătorul i-a spus că vor veni ziua, peste puțin timp; i-a auzit, într-un amurg; avea un corn pe care îl punea, pâlnie, la ureche: nu erau departe. Donna Iulia cerceta un nasture. Și-a privit mâinile, ghetele. A plecat fără o vorbă. Vânătorului i s-a părut că plânge. Ajungând-o, și-a dat seama că râde. „Ești un idiot! Umbli cu pielea aia pe cap și crezi că dai gata pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
odaie este cea mai adâncă beznă: o să-ți pierzi mințile! În vremea asta, Femeia cu părul roșu se freacă de tine, îți atinge brațul gol, îți trece unghiile arcuite prin păr, peste trup; îți sărută fruntea, gâtul, degetele. Îți descheie nasturii. Începe, în felul ei, războiul cu Femeia solară și, până acum, nu a pierdut nici o bătălie: tot răul Lumii se trage din ispită. Acum ai întâlnit-o; ai știut că este EA. Ați vorbit. Ai și atins-o: i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
își încheie evoluția. În același timp, ea anunță noile orientări ale artei în general, creând premisele procesului de trecere de la medieval la modern. La Muzeul de Artă sunt păstrate nu numai sacosul Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei (cu 22 de nasturi de aur, lucrat din catifea verde închis și brodat cu chenare de flori cusute în fir de aur și mărgăritare), ci și un epitrahil tot al lui Marelui Ierarh cărturar Varlaam (din mătase verde și roșie, cu mai multe icoane
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
care poartă totuși numele urât și tautologic de déjà vu. Pentru că atunci când trăiești așa ceva, nu aparenta repetare a unei scene din viața ta te impre sionează (în definitiv viața noastră constă dintr-un șir lung de repetiții: câte mii de nasturi încheiem și descheiem într-un an? Câte petreceri practic iden tice, cu aceiași doi-trei amici și cu bârfirea celor ab senți, organizăm? Ar trebui să numim déjà vu mai fiecare moment pe care-l trăim), ci răvășirea pe care ți-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
tulburătoare, minunată, de sex care se pregătea. Ce trebuia să fac? Nu puteam gândi prea departe la consecințe, fiindcă-ncepusem să tremur de excitație. Cred că totul ar fi fost tranșat dacă mi-aș fi desfăcut fie și un singur nasture de la cămașă, dac-aș fi făcut cel mai mic gest de accep tare. N-a trebuit însă să decid eu. A decis în locul meu tocmai acea ființă vastă din spatele persona lității mele despre care vor beam, aceeași care, în visele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și l-ar fi recunoscut, și l-ar fi Înjunghiat cu setea de răzbunare a țăranului ajuns maistru la oraș În schimbul schizofreniei... S-a dat un pas Înapoi, și-a dus mâna la gât, a avut timp să Își desfacă nasturele de la cămașă, apoi a vomitat. Și repede a fugit, a intrat În bloc, a reușit să o salute pe doamna Chelărescu, apoi s-a ascuns sub scară, unde s-a lăsat pe vine, s-a ghemuit, de parcă aștepta ca frica
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să-i răspund? Ce ai iubit tu, Matei, de ai reușit să mori? Nu cumva eu sunt mortul aici? — ...Și ce am făcut atunci? M-am apucat de afaceri cu rușii: ei Îmi trimiteau cămăși iar eu făceam rost de nasturi și Îi coseam. Două sute șaizeci de mii de ruble au să-mi dea. N-am primit nici o lețcaie, iată cum Înflorește Uniunea Sovietică pe spinarea românilor, se auzea de dincolo răcnind un individ cu părul alb, tatăl lui Matei. Sunt
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
accelerat pe lângă ea. În câteva secunde am ajuns la punctul de impact. Am încetinit și-am oprit mașina pe acostamentul de ciment. - Avem voie să parcăm aici? - Nu. - Bine... poliția o să facă o excepție în cazul tău. I-am desfăcut nasturii de la pelerina de ploaie și i-am pus o mână pe coapsă. Mă lăsă s-o sărut pe gât, ținându-mă de umăr într-un mod liniștitor, ca o guvernantă afectuoasă. - Ne-am întâlnit chiar înainte de accident, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pădurile de păr pubian care creșteau din fiecare colț al compartimentelor acelor mașini. Vaughan mă privea din fotoliul galben în timp ce Seagrave se juca cu băiețelul său. Mi-amintesc fața lui, detașată dar serioasă, în momentul în care Seagrave își desfăcu nasturii cămășii și așeză gura copilului la sfârcul său, strângând pielea aspră într-o parodie a unui sân. Capitolul 11 Întâlnirea mea cu Vaughan și albumul de fotografii care-mi confirmau accidentul îmi stimulaseră toate amintirile legate de acea dramă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fermoarul pantalonilor cu mâna dreaptă, apoi își arcui șoldurile în față pentru a-și elibera penisul. În vreme ce puneam mașina în mișcare de la semafor, fata îl luă într-o mână, ținând cu cealaltă sticla de vin în echilibru. Vaughan îi desfăcu nasturii bluzei cu degetele-i pline de cicatrice și-i scoase afară sânul mic. Examinându-l, prinse sfârcul între degetul mare și arătător, trăgându-l în față cu o ciudată mișcare manuală, ca și când ar fi montat o piesă neobișnuită de echipament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întruna, însă departe de-a lor, la distanță incomensurabilă, străjeri care își fac datoria în tăcere. În iarba întunecată și înaltă, la umbra ireală a unui arbust îi simte răsuflarea ca a vânturilor deșertice. Începe aparent liniștit să-i descheie nasturii și, printre două răsuflări, ea șușotește: - Nebunule! Însă el nu se oprește iar ea îl lasă supusă să-i arunce hainele într-o învălmășeală perfectă. Simți că se înăbușă, pielea ei atât de fină îl răscolește și nu mai ține
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
culmea, vaporoasă, dintr-un material neidentificat, probabil străin. Îi cade fremătând pe umerii drepți, este largă, bogată, parcă intenționat să îi elibereze fiecare pas mai uriaș. Are desenate diverse forme geometrice, linii și culori cu tonuri delicate; este închisă cu nasturii până la gât care-i ascund trupul superb. Este hipnotizat însă și ceilalți băieți se uită cu admirație la ea. S-a lăsat liniștea în grup: Bună, la toți! Laur, vii te rog? Vorbește natural, fără emfază. Își spune: - Ce liniștitor
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Mergem și noi, că mă plictisesc? S-au ridicat nerăbdători și trec s-o lase pe Malvina. Au rămas doar ei pe strada învăluită în întunericul copacilor bătrâni și se sărută. Flora îi prinde mâna și o așează ușor printre nasturii rochiei. Se descheiaseră câțiva, îi simte pântecul întins cum aștepta încordat să-l reîntâlnească. Explorează mai departe, mătasea îl încurajează, își dă seama că are un chiloțel neglijabil. - Nebuno! Și își continuă cercetările, o atinge ușor, nu s-a îngălbenit
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
exterioară ne umple până la refuz, așa că nimeni nu mai are de ce să-și facă griji pentru ceea ce e în mintea noastră. Imaginația tuturor este atrofiată, așa că nimeni nu mai are cum să devină o amenințare pentru lume. Îmi deschei un nasture de la cămașa albă și-mi vâr cravata pe dedesubt. Apăsând puternic cu bărbia pe nodul cravatei, așez cu penseta câte un geam minuscul în fiecare fereastră. Decupez, cu o lamă de ras, draperii de plastic nu mai mari decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu roz-crevete. Are mai degrabă culoarea pastei de crevete servite pe un cruton, cu o frunză de pătrunjel și o lingură de caviar. Sacoul e croit strâns pe talia zveltă și tăiat pătrat la umeri. Fusta e scurtă și mulată. Nasturii aurii - imenși. E îmbrăcată în haine de păpușă. Nu, zice. Domnul Streator e chiar aici. Ridică sprâncenele conturate cu creionul și se uită la mine. Dacă îi răpesc din timp? Sper că nu. Zice în telefon, cu un zâmbet: — Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de pe cotorul cărții, e un sfârc. Mona închide cartea, i-o întinde lui Helen și zice: Pune mâna, zice. Uită-te și tu cât este de veche. Și Helen își deschide poșeta și-și scoate perechea de mănuși albe cu nasture la manșetă. — Lasă, ține-o tu, zice. Privind cartea deschisă, Mona o răsfoiește încoace și-ncolo. Dac-aș ști ce s-a folosit pe post de cerneală, zice, aș ști cum s-o citesc. Dacă ar fi amoniac sau oțet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bilă învăpăiată de sticlă, tăiată în fațete care împrăștie lumina într-o mie de direcții. Zice: — De-acum putem să facem orice. Orice, zice. Ne sărutăm, și, cu degetele de la picioare, îmi dă jos șosetele. Ne sărutăm, și-i deschei nasturii de la spatele bluzei. Șosetele mele, bluza ei, cămașa mea, ciorapii ei. Unele cad pe podea, departe, altele se agață și atârnă de partea de jos a candelabrului. Piciorul meu umflat și infectat, genunchii acoperiți de coji și julituri ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
plângând. Dom’ sergent. Mașina mare, de agent imobiliar, a lui Helen, mirosind a tapițerie de piele, nu se zărește nicăieri. Uitându-se la pantofii ei maro, la costumul pe comandă cambrat, cu pernițe la umeri, la hainele de păpușă cu nasturi enormi de topaz, la fusta scurtă, Mona zice: — Nu mă întreba cum de s-a putut întâmpla așa ceva. Își ridică în dreptul ochilor mâinile cu unghii negre date cu ojă roz și cu vârfurile albe. — Te rog să-i spunei doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
inima mea direct din stradă purtat de aripa vântului să aducă liniștea albastră a dimineții iubește trecerea anilor și timpul în care sapă după stele pe boltă să afle cu degetele goale semințele cuvintelor saltă prin zi descheiat la ultimul nasture de la piept prin care izvoare telurice umplu suflete flămânde se înțelege cu păsările cu iarba cu nimicul ridicat la rang înțelept. Nu-l rătăciți va reveni ca lacrimă dulce pe pleoape. Ora ora mică omoară ora mare ora de mijloc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
va deschide doar cu forța unui poem desăvârșit poate de aceea cred că am venit cu o viață prea devreme regăsire cu flori de piatră și fluturi nu ți-am recunoscut parfumul doar felul în care mâinile iar îmi descheie nasturii la haina din suflet alergi prin sângele meu ca un fulger prin ochii furtunii îmi spuneai apoi mi-ai dezbrăcat inima în fața lumii cum îmi adunai părul în pumni să-l săruți dând deoparte iubirea cu grija cu care pregătești
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nervos, pe care nu și-l putea stăpâni. Curios din fire cum era, Lazăr Popescu se luase după niște urme prin zăpadă și descoperise undeva, mai departe, într-un hățiș de crengi uscate, o cataramă de centură soldățească și niște nasturi metalici de uniformă, cu stema țării sovietice imprimată pe ei, ceea ce risipea dubiile în privința identității celor ce-și aflaseră sfârșitul acolo. Dar altceva, în afară de aceste mărunțișuri, nu se mai găsise. Nici măcar niște smocuri de păr, niște ciolane roase de fiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
corectă Stelian, numărând cu grijă niște cutii mici de culoare maronie și verificând apoi în listele de inventar. Uite, continuă el, bătând cu creionul în hârtii, văd că aici ai trecute pe stoc, deci pentru vânzare, cincizeci și trei de cutii cu nasturi de sidef și eu nu văd decât treizeci și șase. Unde sunt celelalte? Ce s-a făcut cu restul?... În acel moment, în fereastra prăvăliei se iviră trei țigănci spoitorese, cu căldările-n spinare, care se apucară să bată-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
am dat pe veresie astă toamnă lu' cumnatu-meu, ca să-i facă fiică-sii trusou de nuntă... Asta e treaba dumitale. Eu trebuie să constat care-i situația gestiunii, ridică Stelian din umeri și consemnă imperturbabil lipsa celor șaptesprezece cutii cu nasturi. Ghiță Marangoci sughiță fără voie și, aplecându-se sub tejghea, dădu la iveală o sticlă mare cu țuică de cazan, din care umplu grăbit două pahare mari. Luați aicea una bătrână, îl îmbie el, întinzându-i unul dintre pahare. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dacă vrei... Felicia îl privi vădit surprinsă, apoi izbucni într-un râs cu hohote: Știi că ai haz!... Care prieten?! Mă rog, eu așa îmi închipuiam... Dar știi că ai o imaginație de poet! râse iar Felicia. Își încheie un nasture la capot și-l privi drept în ochi. Poate vrei să spui că tu ai să vii cu prietena ta..., insinuă ea pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios. Deși nu mai spuse nimic, lui Victor i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]