4,047 matches
-
nu am ce face. Cand ma intorc, fac mâncarea - pe o săptămâna. Ea este deja cu nasul în cărți. Duminică la fel - așa că plec la slujbă. Nu sunt bisericos, dar măcar întâlnesc români... Sunt cam reci, iscoditori, bârfitori, privesc cu neîncredere noii sosiți. Nici după ce au aflat că sunt de mult timp în Canada nu m-au primit între ei. Mă privesc cu invidie: lucrez în State... Preotul este unul mic de înălțime, cu ochii de viezure, mereu în mișcare. Nu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
la ora 12.oo În fața Casei de Cultură.” Am repetat acest lucru de câteva ori, Încercând să dau vigoare și sonoritate vocii, mai mult să-mi astâmpăr emoția și să prind curaj ( și, lucru important, să le alung neliniștea și neîncrederea care se citeau pe fețele lor). Îndată ce am ieșit din curtea liceului, m-am instalat În fruntea plutonului și am Început să recit: „ De greul negrei vecinicii, / Părinte, mă dezleagă/ Și lăudat pe veci să fii / Pe-a lumii scară
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
adaug eu cu voce tare, nu cred că vorbesc vreodată de „muncă“. ― Pun pariu că sunt genul de tipe care ies în oraș cu bărbați foarte bogați, care au mașini foarte rapide și relații de foarte scurtă durată. Zâmbesc cu neîncredere, uitându-mă la Ben. ― Bravo, cum ți-ai dat seama? Ben zâmbește. ― Așa, pur și simplu. Ben poate să-și dea seama pentru că Ben a trecut prin asta. Nu ca un bogătan cu mașină rapidă, ci fiind el însuși; datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să folosesc poza vreunui model dintr-o revistă, ți-am mai spus asta. ― Nu e nici un model, fraiero, rânjește Geraldine. Tu ești. ― Ce vrei să spui? E... și când mă uit la fotografie, îmi pot simți ochii mărindu-se a neîncredere, în timp ce gura îmi rămâne deschisă. O, Doamne, șoptesc. O, Doamne. ― Știu, spune Geraldine. Nu-i așa că ești frumoasă? Dau din cap în semn că da, prea șocată ca să mai vorbesc, în timp ce-mi urmăresc cu arătătorul pomeții și bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
perioada asta a vieții mele? Sunt mult prea ocupat să fiu celebru. Apropo, știi sine sunt eu? ― Da, râd eu. Ești Ben Williams, tipul cu capul uimitor de mare, care îi crește pe fiecare secundă. Dau din cap cu falsă neîncredere. ― Dumnezeu știe cum o să fii când o să ajungi în televiziune. ― O să fiu minunat, exclamă Ben, aruncându-și brațele în sus, cu o mișcare dramatică. O să fiu un nemaipomenit prezentator de prostii. O să fiu Ben Williams, proxenetul vedetelor, cel care linge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Adică, îmi pare extrem de rău că m-am băgat în povestea asta... ― Am observat, spune Lauren zâmbind. ― Da, bine. Dar mă gândesc la cât de oribil trebuie să fie pentru ea. ― Chiar că ți-ai ieșit din minți, Lauren cu neîncredere. ― Poate, dar eu știu cum e să fii ca ea. Singurul lucru pe care nu-l pot crede este că se poartă așa cu ea. ― Hei, JJ? Dar cum s-a purtat cu tine? ― Și asta. ― Ei, bine că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ăăăă... alcoolism? am întrebat-o eu discret. Nu voiam să par c-o acuz de ceva. Te rog, a zis ea dând din mână cu un gest categoric. Eu? Alcoolică? A deschis larg ochii bine machiați în care se citea neîncrederea. Am mai băut și eu cu fetele, din când în când, câteva pahare de Baccardi cu cola, a continuat. Ca să mă relaxez. Dumnezeu știe cât meritam. Am muncit de mi-au sărit capacele pentru omul ăla. — De ce te-a internat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e frică de el. E așa de agresiv. — Da? Chris a aruncat o privire către Vincent, care încă se smiorcăia la celălalt capăt al mesei. —Mie nu mi se pare așa de agresiv. —Ei, așa era, am răspuns eu cu neîncredere. în prima zi când am venit aici... Asta s-a întâmplat acum două săptămâni, mi-a atras atenția Chris. Când faci psihoterapie, o săptămână înseamnă foarte mult. —A-ha, am răspuns eu încet, vrei să spui că s-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puțin în sperieți, îi ziceam: De ce ți-e așa de frică, Helen? Asta până într-o zi când Helen a dat nas în nas cu Nola și cu mine. Eram în oraș. —Tu ești Nola? a țipat ea cu o neîncredere aproape palpabilă. Dar arăți... Nola a ridicat o sprânceană, într-un gest întrebător care era teribil de șic. —Arăți normal, a scăpat Helen porumbelul. Mai mult decât normal. Minunat. Ce păr și ce haine ai... — Astea nu-s nimic, fetițo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fără asta era și este destul de mizerabil), a fost cea care pregătea pas cu pas distrugerea încrederii noastre în limpezimile sufletului nostru, de a dezbina acest popor stârnind patimi uneori ridicole, dădea semnalul trecerii în derizoriu a autorității statului, stârnea neîncrederea în cei care voiau să păstreze pentru popor ceea ce construise cu sânge și sudoare în jumătate de secol, anunța disoluția societății noastre până la o atomizare convenabilă pentru a putea fi condusă în direcția dorită, precum o turmă. Și boschetarul Pațurcă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
zice dom’ Mugur Isărescu, neimpozitate. Și se șoptește pe la colțuri, că veniturile în această ramură sunt foarte consistente, dar așa cum am spus, nu sunt luate în seamă pentru impozitare. Dar să mă explic, de unde mi-a venit mie această neîncredere, ca să nu mă suspectați gratuit, că mă supăr și eu precum văcarul pe sat, pe onorabilii „boci” guvernamentali. Citesc eu la gazetă că o tânără din Pitești, (cu numai 23 de primăveri la activ), prestatoare a meseriei despre care vreau
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
x 24% (TVA)= scoaterea țării din criză și ne alegem și cu excedent la buget! Deci iată cele două propuneri ale unui contribuabil onest așa cum mă simt eu. Și dacă văd mișcându-se ceva în această problemă, este posibil ca neîncrederea mea în actualul guvern să se atenueze. Dar până atunci... Anticomuniști cu CV Nu pot să uit un aspect din trecutul studențimii ieșene, aspect pe care l-am văzut în 1990 la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. Un grup
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
relele ce li se întâmplă. E mai ușor să dai vina pe cineva care e proaspăt apărut în comunitate decât să îi bănuiești pe ai tăi. Într-adevăr și el era străin la Baia de Sus. Locuitorii îl priveau cu neîncredere, iar pentru forțele supranaturale de aici el reprezenta o țintă. Ei, Doamne ferește, iată că ajungea să gândească la fel ca dânșii. Își alungă gândurile acestea din minte și porni spre ieșirea din sediu. Unde mai pui și observațiile așa zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
năpădi. Era dispus să facă orice, mai puțin să reflecteze asupra celor întâmplate. Poate ar fi fost bine să îl informeze și pe Mihailovici, însă acesta era prins cu ale lui și, oricum știa că l-ar fi privit cu neîncredere. Nu l-ar fi crezut și cine îl putea condamna pentru aceasta? Lui însuși dacă cineva i-ar fi povestit așa ceva, l-ar fi trimis la plimbare, suspectându-l că a între cut măsura la votcă. Din păcate, patronul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bună” își spuse omul, care, la cei treizeci și cinci de ani, avea trei băieți, cam negricioși, dar care-i semănau leit și de care era tare mândru. „ Pesemne că mi-a venit rândul să plec pe front” oftă omul, pipăind, cu neîncredere, petecul de hârtie. Se hotărî să-l desfacă. Ce bărbat sunt eu! Oftez ca o muiere!” se gândi el și rupse plicul cu mișcări nedibace. Ochii i se împăinjeniră: era ordinul de concentrare a căprarului Hriscu N. Gheorghe. Împături, cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ursului, alta din ficatul acestuia și alte două bucăți din plămâni și din rinichi. Le-a arătat șoimului. Fără să se sfiască, pasărea a coborât de pe creangă și s-a apropiat de om. I s-a uitat, totuși, cu oarecare neîncredere, în ochi. înțelegând, vânătorul a pus bucățile jos, pe un pâlc de iarbă, și s-a dat câțiva pași mai într-o parte. Prinzând curaj, pasărea a început a ciuguli din carnea sângerândă. Se vedea cât de colo că-i
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
-sa, adică, cuscra a luat cursuri de limba română. “Uite cât curaj la o fată crescută la țară, să se mărite cu un bărbat din altă țară”, mă gândeam eu 71 care, la vârsta ei mi-ar fi fost teamă, neîncredere, să fac acest pas. Există un destin pe care Dumnezeu Îl pune ca o pecete, la fiecare, când se naște. Din fața lui nu ne putem da la o parte, doar să ajutăm și noi, cu ce ne stă În putință
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
plasarea bolnavilor câte doi în pat la spitale sau pe coridoare, „sistematizarea satelor și orașelor“, demolarea unor cartiere istorice, înscenările, falsificarea istoriei, violarea corespondenței, interceptarea convorbirilor telefonice, spălările de creier... Chiar așa? Întrebarea era rostită cu un aer de vădită neîncredere. Depășisem măsura. Sărisem peste cal. Un semn discret, făcut cu piciorul pe sub masă de vreunul dintre cumnații mei deja “împământeniți“, nu însă și amnezici ne reducea la tăcere, dându-ne sentimentul că am stricat buna dispoziție, ba mai rău, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ai dnei Strickland a apărut o pată de culoare. — Cum arată femeia asta? Am șovăit puțin. Știam că ceea ce voi spune va cădea ca o bombă. — Nu e nici o femeie la mijloc. Colonelul MacAndrew și cu nevastă-sa își exprimară neîncrederea, iar dna Strickland sări în picioare: — Vrei să spui că n-ai văzut-o? — N-am avut pe cine să văd. Omul e singur. — Asta este absolut anormal, strigă dna MacAndrew. — Știam eu că trebuia să mă duc personal la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a ridicat și pleacă. Eu mai rămân. E cald, mă simt relaxat și nu-mi vine să mă scol. Probabil, în loc să fugă de îndoieli, scepticii adevărați le caută. Nesiguri de alte lucruri, vor să fie siguri măcar de îndoielile lor. Neîncrederea metodică devine la ei o certitudine amară, un punct de sprijin. Pe când eu mă împac bine cu actuala tablă a înmulțirii. Gata, însă, cu "filosofările"! Mi s-a făcut foame. Gide era de părere că e primejdios să te cunoști
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aici?... Nimeni, decât eu. Dar eu m-am obișnuit ca oamenii să nu mă creadă și să mi nege existența zilnic, să încerce să se războiască mereu cu adevărul existenței mele... încercare inutilă, pentru că adevărul este acela care este, iar neîncrederea sau limitarea lor nu are cum să desființeze ceva ce depășește puterea lor de decizie. Este ceva care există pur și simplu. Și este mai mult decât au ei chef să accepte. Eu am apărut în univers ca hoinar și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
rârâite pe la picioare, pe unele calci, auzi pleosc, pleosc, le crapă burdihanul cu aer. este întuneric, nu știi dacă acestea aveau berete mov așezate strâmb pe cap, poate aveau doar berete mov așezate strâmb pe fese. te cuprinde din nou neîncrederea în tine, de care poți scăpa dacă îți scuturi sufletul de broaște și te întorci, cu trupul fin și extrem de curat, în grădina dragostei tale, luminată de luna ca un disc de jar, sub care ființa iubită respiră cu planete
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Nici una din speranțele sau din deziluziile mele n-aveam delicateța sau n-aveam tăria sa i le ascund. Nu eram nici copil, nici om întreg, și transformarea aceasta aducea cu sine o stare nesigură, entuziasm, planuri, petreceri și apoi șovăială, neîncredere, disperare. Prezumțios peste măsură, fiecare insucces mă istovea. Era pe timpul când începea să mă tulbure înțelesul morții, la care nu mă gândisem până atunci decât cu ușurință, și mă deprindeam cu greu cu această idee. Irina suferea toate toanele mele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cuvinte la fapt distanța era enormă, dar astfel de evenimente, oricât de rare, se întîmplă totuși, și uneori era așa de complectă tragedia ei întipărită pe toata ființa, că o simțeam în stare de orice. Această stare i-o producea neîncrederea pe care o avea în viitor. (Eu nu-i promiteam nimic, dimpotrivă, o consolam doar spunîn-du-i că întotdeauna voi trece pe la ea și aș fi făcut-o, căci n-aș fi avut curajul s-o părăsesc când aș fi știut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
avea în viitor. (Eu nu-i promiteam nimic, dimpotrivă, o consolam doar spunîn-du-i că întotdeauna voi trece pe la ea și aș fi făcut-o, căci n-aș fi avut curajul s-o părăsesc când aș fi știut-o nenorocită.) Aceasta neîncredere era o hrană veșnică și un veșnic motiv de explozie la despărțirile noastre de fiecare seară. Nu știam cum s-o conving că însăși dragostea ei pentru mine o oprea să facă așa ceva, deoarece știa ce nevoie aveam de ea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]