6,603 matches
-
12. Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mîncat mult, fie că a mîncat puțin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă. 13. Este un mare rău, pe care l-am văzut sub soare: avuții păstrate spre nefericirea stăpînului lor. 14. Dacă se pierd aceste bogății prin vreo întîmplare nenorocită, și el are un fiu, fiului nu-i rămîne nimic în mîini. 15. Cum a ieșit de gol din pîntecele mamei sale, din care a venit, așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
ei. E numai piele și os. — Tatăl tău obișnuia să spună: „Un tigru bolnav care se rătăcește pe câmpie e mai lipsit de apărare decât un miel. Nu poate să se lupte cu câinii sălbatici care vin la festin“. Din nefericire, aceasta este soarta noastră, Orhideea. Într-o dimineață, în timp ce îmi periam părul, aud cântând pe stradă un cerșetor: Să renunți înseamnă să îți accepți soarta. Să renunți înseamnă să creezi pacea. Să renunți înseamnă să câștigi, Să renunți înseamnă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că până și un prinț călare trebuie să-i facă loc măgarului. Îl privesc pe sacagiu cum își termină treaba și apoi dispare în spatele porții. Ascult sunetul din ce în ce mai estompat al pașilor măgarului. Mă simt din nou învăluită în întuneric, iar nefericirea mi se strecoară în suflet, precum umezeala în anotimpul ploios. Când deschid din nou cutia cu viermi de mătase, descopăr că fluturii au dispărut. În locul lor, peste tot pe paie, sunt sute de puncte maronii. — Copilașii! Copilașii fluturilor! strig eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
însărcinată! Nuharoo, Li, Mei, Hui și toate celelalte rostesc aceleași cuvinte. După o privire pătrunzătoare, Nuharoo își întoarce fața. Își ia evantaiul și scutură cu vigoare din încheietură. Restul soțiilor imperiale îi urmează exemplul. Mă simt copleșită de o adâncă nefericire. Diadema lui Nuharoo și burta doamnei Yun sunt precum două vergele fierbinți înfipte în pielea mea. Împăratul Hsien Feng nici măcar nu s-a obosit să mă salute. La pauză se ridică și pleacă. Îl privesc ieșind, urmat de eunuci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un fel de zeitate, dragonul care penetrează universul. Azi, văd un bărbat ai cărui umeri fragili duc cu greu povara națiunii; văd un bărbat care suspină la cântecele mele, un bărbat care a crescut fără iubirea mamei. Ce altceva e nefericirea, dacă nu asta? Cât de îngrozitor trebuie să fi fost pentru el atunci când mama lui s-a spânzurat de rușine și toată lumea l-a mințit, în timp ce el a știut tot timpul adevărul! Ironia este că nu va putea fi niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am ieșit din dormitorul Majestății Sale am simțit că făcusem o greșeală. Destul de curând, adevărul avea să iasă la suprafață și n-am mai reușit niciodată să ajung înapoi în acel dormitor. Ca pentru a adăuga încă o doză de nefericire vieții mele, eunucul-șef Shim mi-a spus că nu mi se va permite să-mi cresc propriul copil. Eram considerată „una dintre mamele prințului“, dar nu singura. Aceasta este tradiția imperială, mi-a spus Shim cu răceală. Nuharoo avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de operă pentru a da spectacole. Tobele și muzica inundă aerul. Reprezentațile se țin lanț zi și noapte. Beția e ca acasă printre bărbații și femeile de toate vârstele, cea mai frecventă întrebare fiind: „Unde este camera de toaletă?“. Din nefericire, toată veselia asta nu împiedică să apară veștile proaste. Indiferent de câte simboluri de noroc și victorie purtăm, la masa tratativelor pierdem în fața barbarilor. Ministrul Chi Ying și Marele Secretar Kuei Liang, socrul prințului Kung, sunt trimiși să reprezinte China
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vinde propria fiică... Doamna Yun cedează. Cele două gropițe alcătuiesc un rânjet bizar: — Să nu crezi că sunt surdă. Te-am auzit pe tine și pe miniștrii tăi discutând despre asta. Nu mi s-a dat voie să vorbesc despre nefericirea mea. Însă azi, de-ți place sau nu, vei auzi tot ce am de spus. Bineînțeles că sunt geloasă pe felul în care e tratat Tung Chih. Bineînțeles că plâng ghinionul fiicei mele, Jung și că întreb Cerul de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cele mai urgente scrisori la care să răspundă. Majestatea Sa rostea cuvintele, iar eu le așterneam pe hârtie. Nu era ușor, dar eram încântată să îl ajut. Dintr-odată, nu mai eram o concubină abandonată. Nu mai trebuia să brodez nefericirea în cercuri. Mi se dădea șansa să împărtășesc visul Majestății Sale de reînviere a Chinei. Mă făcea să mă simt bine - energia mea era inepuizabilă. Pentru prima dată după multă vreme vedeam afecțiune adevărată în ochii săi. Târziu într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Shun în genunchi. Eu stau la perete și sper că acesta nu mă va observa. — Ridică-te, articulează împăratul. Eunucul îl șterge repede de resturile de pe bărbie și îl așază în capul oaselor. Tot despre ruși e vorba? — Da, din nefericire, răspunde Su Shin ridicându-se. Ambasadorul Ignatiev refuză să negocieze în condițiile noastre și a anunțat data atacului. Împăratul se apleacă spre dreapta, în timp ce se scarpină într-o parte cu mâna: — L-ai auzit pe Su Shun, Orhideea? Aruncă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Tung Chih și zgomotele din jurul cortului, și îmi amorțesc față de altele, cum ar fi foamea. Deși stăm în corturi separate, împăratul Hsien Feng își face apariția în fața mea în toiul nopții, ca o fantomă. Stă acolo, cu ochii goi de nefericire. Mă întreb dacă îmi pierd și eu mințile. E aproape seară, și hotărâm să facem o pauză pentru masă. În după-amiaza asta, Majestatea Sa a avut o criză îngrozitoare de tuse. I s-a scurs sânge din colțurile gurii. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să ne joace pe degete, pe Nuharoo și pe mine, ca să ne întărâte una împotriva celeilalte. Știe că nu-i pot interzice să o viziteze pe Nuharoo, așa că merge la ea cât de des poate, ca să mă facă geloasă. Din nefericire, cad în cursa lui. Iar el continuă să facă probleme și la școală. Într-o zi, smulge din sprâncenele profesorului cu dinți de iepure cele mai lungi două fire de păr. Știa foarte bine că omul le privea ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a luat forma unei femei. Kuan Ying e una dintre preferatele mele, așa că am fost înclinată să-l plac pe Li Lien-ying încă de la început. Am sfârșit prin a-l păstra. Ca și An-te-hai, Li era vesel și își ținea nefericirea pentru el. Spre deosebire de An-te-hai însă, era sfrijit și înfățișarea lui nu era tocmai frumoasă. Avea fața în formă de dovlecel, pielea deloc fină, ochi de pește, nas turtit și gura strâmbă. La început nu-mi dădeam seama dacă zâmbește sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aurite și broderiile de pe pereți au dispărut. Dulapurile sunt goale și patul are urme de picioare. Pe jos mai sunt încă cioburi. Colecțiile ei de artă au dispărut și grădinile sunt devastate. Peștii, păsările, păunii și papagalii au murit cu toții. Nefericirea este opera minții, zice Nuharoo în timp ce ia o gură de ceai. Stăpânește-ți mintea și nu vei simți nimic altceva decât fericire. Frumusețea unghiilor mele nu a fost distrusă, deoarece ele au fost protejate. Mă uit la ea și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă-nțelegi, și să ne revoltăm... da! să ne revoltăm! Așa să știți: proști! proști! proști!" E clar, judecând fondul chestiunii, că ne aflăm în plină dramă. Și totuși, rămânem stupefiați: nu e o dramă, ci o comedie. În plină nefericire, eroul o ia razna, dus de cuvinte. Torentul de vorbe scoate la iveală o țîcneală care zăcea în creierul individului neștiută până atunci nici de el însuși, compusă din expresii și idei inautentice, dar care dau la iveală viața adevărată
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
astfel de justificări? Și totuși ea a iubit un bărbat care apoi nu mai era același, chipul său era desfigurat. Trebuia deci acuzat, chiar dacă acuzația era sălbatică! Fiindcă mai nefericită avea să rămână ea, după cum eroul avea să afle, și nefericirea ne dă dreptul să chemăm la judecată pe oricine, fiindcă la ea concurează întreg universul. Și totuși, deși îi lega un copil, și era la al doilea eșec, ea nu dădea nici un semn de întoarcere. Am fost prins de acest
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Dumnezeul instituțiilor liberale ale Europei. - Avem dreptul să respirăm aerul care ne dă viață? - Nu pot să nu-ți dau dreptate, dar nici nu mă alătur dumitale. Spiritualitatea mea se întrupează în forme particulare. Socializarea ar fi pentru ea o nefericire. - Totuși nu putem trăi altfel decît împreună: abia acum cînd separarea a irosit energia națiunilor sună ora comunitară. Adunat, potențialul acestora va muta albiile, va defrișa munții, va usca potopul și va umezi pustiul... - Mereu cobori în pragmatism. Sîntem ființe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
toată zarea, Sărăcuț și fără nume, Ca noi toți urmând cărarea, Vei trăi ca vai de lume. Nani‐ nani , n - asculta Tot ce‐ți cântă mama ta. și va trebui, în treacăt, Să pui gurii tale lacăt, Ai să guști nefericirea, Vei trudi cât poți să‐ncapi , Îți vei încrunta privirea, Vei visa că poți să scapi. Liu - liu, oare ce‐ai să faci? Dormi ... și‐nvață‐ te să taci. Liu‐liu, inimă bolnavă, Nani, fecioraș de sclavă, Viața ni‐ i
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lor, având sentimente de nostalgie în pofida propriei voințe. Soldații din castel sunt deja chinuiți de înfometare și, când simt că vine iarna, cu siguranță își vor da seama că sfârșitul e aproape și vor simți și mai mult ce înseamnă nefericirea și autocompătimirea. Un atac puternic în acel moment n-ar face decât să le ofere un loc potrivit pentru a muri și tovarăși de drum pentru escladarea muntelui morții. Dar, dacă ar fi ca în acest punct să amânați, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putere să-i oprească și au fost doborâți fără milă. — Cum! Asta era? — Am știut că, dacă v-o spuneam acum, era greu de acceptat. Sperasem din tot sufletul să v-o spun când nu v-ar mai fi sporit nefericirea. Aceasta e lumea bărbaților, replică Mitsuhide, apoi adăugă: nu are nici o importanță. Râse. Cel puțin, suna asemănător cu un râs. Apoi, gesticulă brusc spre partea din spate a taberei, cerând, nerăbdător, să-i fie adus calul. Mitsuhide își trimisese majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aveau nici o altă soluție, așadar, decât să fugă spre Muntele Ibuki. Când clanul ei era victorios, soția războinicului era cuprinsă de fericire. Dar, odată ce soțul ei pierdea - sau erau alungați din castelul lui, ca fugari - sărmana soție simțea, probabil, o nefericire pe care nu și-o putea imagina nici un bărbat care lucra la câmp sau care își vindea mărfurile în oraș. Din acea zi începând, membrii casei lui Hideyoshi au început să flămânzească, să doarmă în aer liber și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Seniorul Hara, Seniorul Asami și Seniorul Katsutoshi. Dacă așa e, pot să mă alătur și eu. — Ba nu, mă duc să vă anunț. — Nu va fi necesar. Genba întră cu forța. Menju îl privi cum se îndepărta. O expresie de nefericire îi înnegură chipul. Provocarea pe care o aruncase cu un moment în urmă, riscându-și propria reputație, nu era doar de dragul regulamentelor militare. De câtva timp, încerca, în secret, să-l facă pe Genba să își reconsidere atitudinea. Atitudinea susținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
caracterul lui Nobuo, dar se vedea limpede că acesta nu era mai mult decât un mediocru. Atât înainte, cât și după consfătuirea de la Kiyosu, toți știuseră că nu era omul care să preia frâiele scăpate din mâinile lui Nobunaga. Din nefericire, însă, nimeni nu-i spunea lui Nobuo adevărul. Tânărul și veselul aristocrat - care întotdeauna se bazase pe puterea vasalilor săi, care, cu orice ocazie, se plecase și îi aprobase pe linguștori și care fusese folosit de alții ce-l manipulaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cuvântului „rușine“, Nagayoshi începu să plângă. Scoțând din haină o scrisoare și întinzându-i-o cu respect lui Hideyoshi, se prosternă din nou. — Aș fi onorat dacă ați citi aceasta, stăpâne. Hideyoshi încuviință din cap, poate fiindu-i milă de nefericirea tânărului. După ce termină inspecția din acea zi pe câmpul de luptă, Hideyoshi reveni la Gakuden, în asfințit. Tabăra sa nu se afla pe teren înălțat, ca aceea a inamicului de la Muntele Komaki, dar Hideyoshi folosise pădurile, câmpiile și râurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lumină și bucurie...”. Face o danie substanțială unei biserici pentru renovare, deși cineva îi spune că dania ei va fi folosită de preot care, în același timp își construiește o vilă (pe timpul mântuitorului, ucenicii lui nu făceau așa...). Nu doresc nefericirea, fug de ea și ea se ține scai de mine, simt că viața mea se irosește, visez la lumea de Apoi, sunt doborâtă de singurătate, sunt stăpânită de dorința de a fi căsătorită, de a avea familia mea, de a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]