4,685 matches
-
o dramă sentimentală pentru care nu a găsit niciodată vreo soluție În afară de fugă. A Încercat și pînă acum, dar fără succes. Pentru moment este Încă În siguranță În umbra mărețului turn. Oare constructorul credea că această structură imensă poate conferi nemurirea, precum piramidele? Se joacă cu ideea asta, sorbind din whiskey. Poate că există un trib de Nemuritori care, neștiuți de nimeni, trăiesc În interiorul marilor clădiri, parazitînd structurile rezistente la timp, la adăpost de relațiile inter-umane. Femeile discută despre domnul Petrovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
străin, necunoscut. Multă rumoare și revoltă în lumea celor vechi. Cu deosebire consternat era nuvelistul, romancierul și criticul E. Lovinescu, căruia Rémy de Gourmont i-a furat poeticul titlu: „Pași pe nisip“. Bietul om avea de plasat doi candidați la nemurire. (...) critica s-a purtat cu Ion Minulescu cum se poartă drept-credincioșii cu un cîine ce se strecoară în biserica licăritoare de luminile nenumărate ale Învierii. Noul venit se apără și luptă viguros. Ca Laocoon sugrumat de balauri, el clamează tăriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alt stil și cu expansiuni impresioniste. Ci acei cari duc mai departe gîndul autorului și plăsmuiesc lumi noi de idei, utilizîndu-i doar ca punct de plecare și pretext. Criticul acesta încetează de a fi un maniac care distribuie gloria și nemurirea sau un scriitor constrîns să-și exercite fantezia ca să-și eschiveze opinia”. De o parte avem, așadar, o „critică creatoare” ( G. Călinescu o va teoretiza, mai tîrziu, în termeni aproape identici); de cealaltă - magistratura didactică, descriptiv-clasificatoare, fără acces la miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
E (...) ridiculă pretenția celor ce (...) cred că au găsit literatura viitorului și poezia lui prin aceea că au înțeles una din temele și din pretextele de mîine și dau sfaturi imperative: cîntați munca, uzinele, aeroplanele, bicicletele, sub sancțiunea înlăturării de la nemurire”, afirmînd universalitatea, invarianța emoțiilor umane („Viitorul poeziei și al poetului“, în Adevărul, an. XXXIII, nr. 11940, 31 martie 1920). Prezentînd în 1925 masiva Anthologie de la nouvelle poésie française, Vinea regretă neincluderea unor poeți aflați în răspăr cu timpul și observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fizice ale unor amanți în timpul actului sexual [Sonet pointu (tiré de „La légende des sexes”)]... Anterior (nr. 5), Păstorel publicase o scrisoare în versuri foarte acidă la adresa piesei de teatru Moartea lui Dante de Nicolae Iorga: „...Dar, ca tovarăș întru nemurire,/Slăbește-mă, Al Dumitale, Dante”). Ca și Camil Petrescu între alții, umoristul moldovean va fi admonestat însă mai tîrziu - la rubrica „Revista revistelor“ - pentru „compromisurile” sale. Relațiile (și interesele) politico-literare ale lui Vinea au, adeseori, un cuvînt greu de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sandu Tudor pare uneori colorat... aproape futurist: „Omul artei viitoare va fi un uimitor erou făurar (...) asemeni paloșului heruvimilor cărora li s-a încredințat în grădina raiului paza Arborelui vieții. (...) Nu arta cenușie a Fiilor sinuciderii, ci Arta războinică a nemuririi o dorim”. Este citat, între alții, Péladan cu teoria lui plastică, în care „a arătat primejdia atîtor veacuri de literatură și galanterie care au sexualizat sufletul occidental, răsturnînd neprihănita statură a inițiaților pentru a cocoța pe piedestalul ei barbarul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Eu nu cred că lumea avea nevoie de martiri. De ce ne-ar trebui exemple despre cum se poate muri? Nu sunt de preferat exemplele despre cum se poate trăi? ― Martirii au demonstrat, oricum, că o moarte poate fi transformată în nemurire. Nu vrei să observi, Galilei, că martirii și-au ratat, poate, viața, dar nu și-au ratat moartea. Pe tine te obsedează doar spaima prin care ai trecut. III ― Ciudat e că aproape același lucru mi l-a spus și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
provocaseră procesul și condamnarea. Nimeni n-a mai vrut să dea un lemn celor trei acuzatori ca să-și aprindă focurile. Meletus a fost lapidat. Anitus exilat. Dovadă că prin moartea lui Socrate adversarii săi n-au obținut decât să grăbească nemurirea operei. ― Dar poate că sunt martiri care, în ultima clipă, ar fi preferat să fie niște anonimi fericiți. ― Ei și-au urmat calea lor. Și nu putem abjura totul. ― Pentru mine lucrurile sunt mai simple. De o parte Inchiziția, de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
knok-out, mai degrabă mă omor. Urc În vârful blocului și mă arunc În gol. Îmi fac o ieșire din scenă grandioasă. Demnă de bărbații iluștri ai Romei antice, oameni capabili să-și taie venele și să aștepte moartea sporovăind despre nemurirea sufletului, capabili să-și Înfigă un pumnal În inimă, să se arunce În flăcări. Catone Uticense. Cicero. Seneca. N-am să ajung la pârnaie. N-am să urc scărița romană. Niciodată. Este nevoie de un gest grandios. Voi arăta plebei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
planeta ar fi din nou liberă, ca la Începutul timpurilor. Oricine a fost În Sahara și i-a contemplat frumusețea nudă, pură și transcendentală Înțelege cum ar putea arăta iarăși Terra atunci când omul o va fi abandonat - imaginea Însăși a nemuririi materiei. Asociația nu propovăduia suicidul sau exterminarea În masă, ci doar reflecția și autoeducarea. Înscrierea era liberă. Aris avea cartela cu numărul 26950. Maja nu considerase raționamentul cavalerului american atât de aberant. Aris fusese fericit. Se Înțelegeau, ei doi. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
minute Oricine-ar da și ar da multe Doar un minut s-o reasculte... Copilăria-i pe secunde Ce trec și trec fără-a simți. A fi copil e fericire E-un zâmbet cald pe-un chip curat Copilăria-i nemurire, Copilăria-i bucurie, E-un cer cu stele-ncununat. A fi copil e o poveste Copilăria e un basm Ce în cuprins îți dă de veste Că tu tot stai și timpul trece... Copilăria-i o petală Din floarea vieții pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
poezie, floare. Eminescu-i floare-albastră, el este mândria noastră, Eminescu-i lună plină, oglindit în apă lină. Eminescu este rege peste codru-mpărătesc, El este veșmânt și lege pentru neamul românesc. Eminescu e Luceafăr, stea frumos strălucitoare, El e fir de nemurire printre nuferi de iubire. Eminescu e comoară, niciodată n-o să piară, Eminescu e ofrandă pentru noi, cuvânt de laudă. Floarea mea specială Am o floare, e plăpândă Cu surâsu-i mă încântă, E mama mult iubitoare Stea din cer, strălucitoare. Am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zis eu. O iubesc și-o voi iubi! Cu bunica mea Mă voi mândri Cât voi trăi. Enachi-Saviuc-Pavăl Oana, clasa: a VII-a Școala Gimnazială „Spiru Haret” Dorohoi - Botoșani profesor îndrumător Conțevici Carmen Plânsul mioarei De pe-un deal de nemurire, Spre o vale de uimire, Într-o înserare blândă Însetată și flămândă, Vine turma de mioare Risipită pe ponoare N-are cai în jur să-i pască, Nici câini răi s-o ocrotească, Nici ciobani să o păzească, Și nici
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-n priviri. În ochii tăi citesc atâta pace Atâta bucurie, împliniri. Chiar dacă anii au trecut și-or trece, Tu-ai să rămâi cu dragostea-n priviri. De-aceea eu din dragostea-ți curată Ce-mi dă aripi să zbor spre nemuriri Am învățat să dăruiesc iubire Și să o port întruna în priviri. Ghiocelul Trecu și iarna cea târzie Cu viscolul ce-o însoțea Și cu zăpada argintie Ce tot pamântu-nvăluia. Și iată! Apăru de-odată Un ghiocel cu cap plăpând
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iubire pierdută. Versurile de-alinare Amplifică tot mai tare Iubirea dimineții, Sub lumina vieții. Natura-ngândurată Pășește apăsată Către un apogeu Al timpului meu. Și cerul plânge-ntruna În lacul peste care luna Odată-și oglindea privirea Spre țelul vieții - nemurirea. Trecutul etern Se lasă noaptea, un negru abis. Întunericul cade, pătrundem în vis, Somnul etern ne-nvăluie în ceață, Un loc rătăcit în imperii de gheață. Stelele dau lumină, una câte una, Lumânări nestinse țin aprinsă luna, În obscur zăresc pietre
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ai nedreptății Celor căzuți demult aici în patimi, În războaie purtate, în sânge și lacrimi. Locul unde odată marii regi dormeau Și o frumoasă fată, regină o numeau Itinerariul luptei, inscripție pe-o clădire, Pe un tărâm aparte, păstrat în nemurire. Stelele Peste cerul negru plin de nouri, Îmi văd trecutul parcă-n stoluri Precum un cârd de porumbei albaștri Care-mi continuă visele în aștri. Iar luna niciodată nu va răsări Fără ele... fără stelele călăuze, Prin bezna nopții, ele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acea mantie care îmi îmbracă ființa în iubire nemuritoare, în frica continuă, în pace neprihănită. Voiam să privesc spre cerul inundat de ultimii picuri de lumină. Picuri parcă dăruiți în semn de ofrandă, în semn de iertare, în semn de nemurire. Să închid ochii și să visez la iubire, la iertare. Să visez sub cerul în care luna, iubita scriitorilor, semnul melancoliei și al misterului, se ridica deasupra omenirii precum un ochi ocrotitor. Să visez fiecare strop de iubire sub protecția
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
suta generație. Unii dintre ei au trăit în ținutul unde m-am născut eu și alții în locurile reci și bătute de vânturi pe care Werenro le-a descris în lumina focului făcut cândva de mama. Nu există vrajă în nemurire. În Egipt, am iubit parfumul lotusului. O floare care înflorea în apă dimineața, umplând întreaga grădină cu o aromă albastră atât de puternică, că până și peștii și rațele ar fi putut leșina. La vremea nopții, floarea se ofilea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
PENTRU O ESTETICĂ A BUNĂVOINȚEI „De cum se arată aurora, fetele se duc să culeagă trandafiri. O adiere de neprihănire străbate văile, capitalele, ajută gândul poeților celor mai avântați, lasă să se coboare miruri pentru leagăne, cununi pentru tinerețe, credințe În nemurire pentru bătrâni.” (Lautréamont - Poésies II) Indivizii pe care Bruno Îi cunoscuse de-a lungul vieții sale erau, În cea mai mare parte, mânați exclusiv de căutarea plăcerii - desigur, dacă În noțiunea de plăcere includem recompensele de ordin narcisist, strâns legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
De asemeni, putem fi de acord cu Hubczejak când afirmă că orice filozofie nouă, chiar și atunci când se exprimă sub forma unei axiomatici pur logice În aparență, În realitate este asociată cu o nouă concepție vizuală despre univers. Aducând omenirii nemurirea fizică, Djerzinski a modificat În profunzime concepția noastră despre timp, este evident; dar cel mai mare merit al său, crede Hubczejak, e acela de a fi stabilit elementele unei noi filozofii a spațiului. Așa cum imaginea lumii Înscrisă În budismul tibetan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din oricare unghi ai privi‑o. Herbst cu inima altui om În pieptul lui și Ravelstein gata să‑și ia rămas‑bun de la el. Într‑un fel, glumele porcoase sunt mult mai bine venite decât o discuție despre suflet și nemurire. Ca să poți afla ce se Întâmplă după ce Încetezi să mai respiri, trebuie să‑ți cumperi un bilet. - Adică să mori? - Există și alt mijloc de a te informa? - Ți‑a spus Nikki că doctorul Schley Îl internează iar pe Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Adă-l, Iliuță, de ce nu? Na, dă-i oleacă mămăliguță, uite-aici. Iliuță aleargă la ea și-i îmbrățișează poala șorțului care a fost odată albastru. Apoi iese cu bucata de mămăligă, cuprins de o bucurie, o bucurie... soră cu nemurirea. Dragă mamă, Am ajuns cu bine înapoi în capitală, cu toată greva din transporturi. Am găsit până la urmă un tren care m-a ocolit până aproape de Dunăre cred, nici nu știu dacă-i trecut în Mers. În sfârșit, cum necum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ceasul său propriu de putere. Grădinarii cunosc și astăzi unele din aceste taine de răsădire, plivire și recoltare a diverselor specii în conformitate cu fazele de creștere și descreștere a celei care, la hinduși, întruchipa vasul sfânt din care zeii sorb licoarea nemuririi. Și pentru taoiști, luna era un copil care se naște, crește, îmbătrânește și moare, pentru a renaște în următoarea lună, în vreme ce în unele variante de legende de origine culese pe teritoriul patriei noastre, luna e un omuleț pe care Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nevoie. Îl avea tocmit pe maestrul Ieronim Pârțângău. Dosarul era beton, după cum îl asigurase maestrul. Acela nu îl lăsă să termine. Dădu nervos din picioare: - Să nu regretați. Pârțângău vă jupoaie, vă amețește cu termenile, unul după altul, într-o nemurire, până o să-l dați dumneavoastră singur dracului. Dar s-ar putea ca atunci eu să nu mai fiu aici. Sau să nu mai vreau să vă preiau cazul. Abia atunci popa Băncilă îi văzu ochii aceluia. Cărbuni încinși, sub gene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
te nenorocească, să știi. Ți-o spun și ca o mamă, dar și ca femeie. Dacă nu-ți iese aprobarea să pleci în State, să vezi la moment cum o să-și întoarcă, ca acuma, fundulețul să i-l admiri la nemurire. Nici „Pa, Silică“ n-o să-ți mai spună. - Nu vorbim acu’ de Gina. Te întrebasem de ce-ai plecat, când doar... Femeia dădu iar să râdă, forțat, apoi ridică din umeri, plictisită. - La acatist, ți-am spus. Mă așteaptă părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]