9,222 matches
-
acestea numai În funcție de ierarhii bine stabilite, ierarhii adesea personale și greu de folosit În comunicare. În ce fel persoane situate cvasi-constant În același ambient pot vorbi despre ambientul lor? De ce, la schimbarea locului ambiant, elementele din vechiul mediu devin „noi“, neobișnuite, se Încarcă cu semnificații pe care până atunci nu le-au avut, pot provoca nostalgia sau repulsia? Vreau să zică abia astfel ne putem explica de ce o roată veche de căruță poate deveni un așa de apreciat lampadar, de ce sfeșnicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tremuram de frig. Frig pe care Îl simt și acum În oase. (Nicolas Sarkis, apud J. J. Servan-Schreiber, Sfidarea mondială, Editura Politică, 1982) Dar singurul om tânăr din Întreaga adunare „liniștită“ din marginea șantierului este În sfârșit descoperit de privirea neobișnuită de mobilă a bătrânului Bobocică. — Să trăiți, domnule profesor! - spune el. Îi răspund la salut și iată că Întrebarea pe care tocmai mi-o puneam În legătură cu felul caracterului acestui om (personaj) rămâne suspendată. Ca o muscă bâzâind În jurul craniului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-l aibă. La aceste cuvinte, regele Circaziei și Rinaldo se repeziră unul asupra celuilalt cu toată forța, unul luptând pe jos, iar celălalt călare. Să nu vă închipuiți însă că regele circazian avea vreun avantaj prin aceasta; un paj tânăr neobișnuit cu călăria nu l-ar fi putut stăpâni pe Bayard mai puțin decât acest cavaler desăvârșit. Credinciosul animal își iubea stăpânul prea mult pentru a lăsa să fie lovit, și-și refuza atât ajutorul cât și ascultarea, în mâna lui
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
amândouă stăteam la o masă și ascundeam intenționat informații una de alta. Ea refuzase să-mi spună ce simțea cu adevărat despre relația cu Avery; eu mă abținusem să comentez despre Philip. Am rămas Într-o tăcere destul de confortabilă, dar neobișnuită până când spuse: Știu că nu cunosc Întreaga situație și, sigur, știu și că ești mai mult decât capabilă să-ți porți singură de grijă, dar te rog, pentru mine, ai grijă. Sunt convinsă că Philip e un tip foarte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de ea, deși toate semnele exterioare arătau altceva. Era mai mult decât supărător faptul că nu-l văzusem pe Sammy de când ajunsesem acasă, dar era adevărat că amândoi fuseserăm extraordinar de ocupați și, În plus, la New York nu era deloc neobișnuit să nu te Întâlnești cu un nou iubit o săptămână Întreagă. Pe lângă asta, mi-am spus, mă sunase de trei ori În șapte zile, și Îmi spusese mereu ce bine se simțise cu mine În Turcia și că de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Violu’. Câinele se scutură, se ridică și se duse în cușca lui. — Domnule, clienții mei sunt băieți tineri, cu camionete, și negrotei care vor să aibă cel mai rău câine de pe stradă. — Și nici unul dintre clienții tăi nu arată altfel? Neobișnuit? Booth Conklin izbucni în râs cu atâta poftă, încât aproape că înghiți scobitoarea. Pe vremea războiului niște tipii cu filme mi-au văzut firma, au venit și mi-au zis că vor să facă un filmuleț de casă cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în verande, fie în curte, tunzându-și iarba sau gardurile vii. Danny parcă mașina și își începu investigația. Zero pe toate fronturile la începutul după-amiezii în cartier: nimic straniu, nici un vehicul străin, nici un fel de informații despre Marty Goines, nimic neobișnuit la numărul 2307, în garaj sau în apartamentul de deasupra. Nici o față străină, nici un zgomot suspect. Zero. Și nimeni nu menționa Chevroletul lui cafeniu, parcat pe stradă. Începuse să se simtă foarte mândru de manevrele lui, când o bătrânică ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Dudley se uită la Mal. Mal își puse mâna stângă peste pumnul drept: fără lovituri. Dudley spuse: — Da! Și nu vom tolera nici un argument potrivnic, nici un fel de opoziție. Vreau să vă gândiți la o acuzație cu adevărat rușinoasă și neobișnuită despre vechiul dumneavoastră amic Lenny, ceva cunoscut și altor persoane, astfel încât să putem arunca vina turnătoriei în spinarea lor. Ne veți informa, așa că vă sfătuiesc să vă gândiți la ceva eficace, ceva care-i va dezlega limba domnului Rolff și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
l-ar putea găsi pe Coleman, dar am invocat mereu puterea surorii Aimee și până la urmă a încetat să mai vină. Ora crimei de la Sleepy Lagoon. Dudley Smith, care ceruse să se alăture echipei de investigație a marelui juriu. Interesul neobișnuit al lui Dudley pentru detaliile privind asasinarea lui José Diaz și activitatea CASL. — Doamnă, e vorba de un accent irlandez? Un bărbat imens, de vreo treizeci de ani, cu fața roșie, păr castaniu și ochi căprui? Delores făcu o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a aflat prin Alexandru Paleologu că Ioana revenise în țară și dorea s-o întâlnească. S-a întors din acea vizită fermecată de veri șoara ei prin alianță, pe care de-abia o cunoscuse. Mi-a evo cat cu o neobișnuită febră în glas dimineața petrecută împreună. Fusese atât de fascinată de personalitatea Ioanei, încât uitase cu desăvârșire să-i pomenească de mine. Pentru câteva ceasuri nu existaseră decât ele două pe lume, una pentru alta. 8 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
le voi înfățișa mai la vale. Povestirea rezumată mai sus era tradusă din Bonifas-Guizot care, la rândul lor, o luaseră după Coupin: "Les plantes originales". Așa ne lămurea o notiță din josul paginii. În decursul povesiirii se strecuraseră câteva cuvinte neobișnuite pe vremea aceea, adică acum peste o jumătate de secol, pentru un elev de clasa a II-a secundară. Repet, pe vremea aceea, pentru că cei de azi ne dau zece înainte și au un vocabular cu mult superior al unui
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
făcuse târziu... aproape 11 și jumătate noaptea! Niciodată, chiar când aveam a doua zi o teză grea, nu rămăsesem peste ora asta. Tata, care lucra în fiecare noapte la cărțile lui didactice până la ora 1, era tare surprins de acest neobișnuit zel al meu la învățătură. ― Hai, mă, culcă-te... ajunge cât ai citit, că doar nu vrei să-nveți toată cartea într-o seara?! ― Nu, tată, dar era ceva interesant...și... ― Zău? Mă faci curios! Ce este așa de interesant
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-și fruntea cu adâncă mirare și, adresîndu-se clasei, spuse: ― Două minute, vă rog, ca să vă citesc câteva rânduri din teza la Chimie a colegului dumneavoastră, Moscu, pentru că e foarte interesantă! Clasa, care bănuia că s-a petrecut ceva cu totul neobișnuit, se liniști ca prin farmec. Cred că niciodată Chimistul nostru n-a fost ascultat cu mai multă atenție de către elevii lui, ca atunci! ― Domnul Moscu, începu el, a avut la teză subiectul "Aldehdele". Ei bine, iată cum a tratat dânsul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
te opresc din cale buchetele mărețe de liliac alb sau mov, cu florile simple sau bogat bătute! Boschetele gingașe, ce parcă ascund taine de nedezlegat, își înalță trufașe crengile, împletindu-le în baldachine, pe sub care treci înfiorat de plăcută și neobișnuită emoție, de parcă ai trece pe tărâmul poveștilor din "O mie și una de nopți"! Lacul albastru-verzui oglindește siluetele plopilor înalți, ale stejarilor, arțarilor, brazilor și molizilor, ienuperilor, castanilor, ulmilor și platanilor uriași ce-l străjuiesc de pe maluri, întocmai unor sentinele
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a băut cu o poftă și mai mare decât primul. Și l-a băut și pe al treilea, oferit de Matei Păunescu, în hazul tuturor. CAPITOLUL IX "PROMETEU" LA LICEUL LAZĂR De câteva zile la liceul Lazăr era o forfotă neobișnuită. Peste o lună urma să se sărbătorească 65 de ani de la înființarea liceului, și Barbă plănuise o serbare impresionantă. Programul fusese alcătuit din câteva inevitabile discursuri, așa-zise ocazionale, din recitări, coruri și orchestră, exerciții de gimnastică și un fragment
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și câte o convorbire între doi profesori, despre noi, prea simpaticii lor elevi, atingeam culmea artistică pentru ei! Într-o zi, după o repetiție foarte reușită, care l-a mulțumit pe Avram Todor pe deplin, cum era în clasă o neobișnuită atmosferă de voie-bună, ce-i vine lui Nicu Marinescu, că strigă din bancă: ― Să-i imite Băjenaru pe artiștii de la "Național"! Profesorul și-a-ndreptat cu șiretenie ochii-i verzui și vioi asupra mea și m-a întrebat: ― E adevărat că-i
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Shaolin erau adeseori chemați În orașele de la țărmul Mării Chinei de Est, pentru a respinge atacurile piraților wako. Auziseră legende despre luptătorii din umbră ai Japoniei, dar nu văzuseră niciodată vreunul. Privirile lor Încercau să afle cât mai multe despre neobișnuitul musafir. Ștefănel rămânea, Însă, impasibil. Lăsa lucrurile să curgă, până când avea să sosească momentul lămuririlor. Cei doi se Înclinară din nou și ieșiră printre șirurile de luptători care se pregăteau să-și reia antrenamentele. Liu Huang Îl conduse spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe malul Mării Negre și al Mării Marmara. Tânărul era fascinat de imaginea acelei uriașe mișcări nautice și de alunecarea Înceată a imaginilor pe măsură ce corabia se apropia de chei. Deși vremea era Închisă, combinațiile de gri ale norilor erau cu totul neobișnuite. Unii băteau mai degrabă spre alb, ca niște presimțiri ale luminii, În vreme ce alții se adânceau În ei Înșiși, În spirale de gri Închis ce chemau parcă negrul. Marea era și ea frământată și tocmai de aceea majoritatea ambarcațiunilor aflate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un fior trecându-i din creștet până-n tălpi. În acea fracțiune de secundă, ienicerul Înțelesese că fusese urmărit de pictor, iar pictorul Înțelesese că fusese reperat de ienicer. Doar ei doi știau că În palat avea să se petreacă ceva neobișnuit. Dar nu asta Îl cutremurase pe Alexandru. Ci privirea ienicerului, care, nu mai avea nici o Îndoială, era unul și același om cu cerșetorul. O privire pătrunzătoare, rapidă, atentă, plină de tensiune și de inteligență. Un chip zguduitor de apropiat, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Pictor. Războinicii căutau, prin mulțime, orice chip care părea străin. Unul Îl zări pe Alexandru și Îl indică celorlalți. Tânărul ieși cu greu prin mulțimea care rămăsese pe loc, ca și cum ar fi așteptat noi evenimente Într-o zi atât de neobișnuită. Simți cum cineva Îl prinde braț și spune, În limba turcă: - Stai pe loc! Ești arestat! Fără să stea pe gânduri, procedă exact așa cum prevăzuse antrenamentul Apărătorilor pentru astfel de cazuri. Prinse palma agresorului, Îi Întoarse degetele până la rupere, eliberându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care trăim. A doua veste pare măruntă, dar s-ar putea să devină importantă. Iscoadele Apărătorilor au Înregistrat trecerea peste Dunăre a unei herghelii de cincizeci de cai, duși, pare-se, la târgul de la Belgrad. N-ar fi ceva tocmai neobișnuit dacă herghelia n-ar aparține familiei Litovoi, din Murgești, mai jos de Vaslui, iar conducătorul grupului n-ar fi un tânăr cu trăsături cam frumoase, care aduc izbitor cu cele ale domniței Erina Litovoi. Cred că la sud de Dunăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
luni, cât trebuie să asigur transferul Cuceritorilor spre alte structuri militare. Amir, de ce crezi că târgul de cai de la Belgrad e atât de important? - Fiindcă participă o herghelie moldoveană. - Moldoveană? -Herghelia de la Murgești, a logofătului Litovoi. E ceva cu totul neobișnuit. Niciodată moldovenii n-au participat la acest târg. Sunt prea departe. - Crezi că e o acțiune acoperită... - Nu știu. Dar orice e posibil. Multă lume Îl caută acum pe căpitanul Oană. Și puțini din cei care Îl caută Îi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prea departe. Trecuse cu puțin de ora cinci dimineața, iar noaptea părea a fi Înghețat, lipită de bolta senină și Înstelată. Doar caii simțiseră apropierea zilei. Caii din herghelia Erinei fornăiau neliniștiți, ca și cum ar fi știut că Începe o zi neobișnuită. Se auzeau câte un nechezat nervos și dinspre pădure, unde se aflau caii Apărătorilor, păziți de străji atente, care știau valoarea unui asemenea animal la vreme de iarnă și de război. În ultimele două zile, caii fuseseră răsfățați cu fân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era bine să o provoci prea insistent. Se simți o clipă apăsat de inteligența iute și de privirea scormonitoare a domnitorului. Dar acea apăsare avea partea ei de admirație. Ștefan rezista pe tron de nouăsprezece ani tocmai datorită acelei inteligențe neobișnuite și a darului său de a obține și de a folosi informațiile. Și, poate, datorită unei frumoase nebunii care Îl făcea să se opună unor forțe care Îl covârșeau fizic, dar nu și spiritual. Încrederea voievodului În puterea Moldovei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Se Încercaseră infiltrări de noapte, atacuri de zi, se folosiseră tunuri și catapulte. În mod normal, nimeni nu mai putea fi În viață dincolo de ziduri. La o presiune asemănătoare, Constantinopolul căzuse. Dar Suceava nu. Oană mai sesizase și alt lucru neobișnuit. Deși el și Erina erau prizonieri, nimeni nu-i tratase cu agresivitate. Nu fuseseră loviți. Nu fuseseră torturați. Erau, doar, ținuți În apropierea sultanului până În clipa În care acesta va avea răgazul de a-i supune unui interogatoriu. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]