3,538 matches
-
exclamațiile lui erau din epoca victoriană). Văd că iei lucrurile În serios. Acum, fiindcă sîntem aliați, sper că nu ne-ascunzi ceva. — Am omis să vă spun un lucru, spuse Rowe șovăitor. — Așa? făcu Hilfe, apropiindu-se repede și așteptînd nerăbdător răspunsul, cu mîna sprijinită din nou pe umărul surorii lui. Un lucru care-l poate scoate din cauză pe reverendul Topling?... Cred că În cozonacul acela se ascunde ceva. — Ce anume? — Nu știu. Dar am băgat de seamă că individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
om trecut prin multe... Sala era Împodobită cu serpentine colorate - albastre, verzi și roșii - mica orchestră locală cînta cu foc, și totul Împrăștia o senzație de viață Îndestulată, liniștită și trainică, tulburată doar de ghimpii unui dulce neastîmpăr, ai unei nerăbdătoare pasiuni tinerești, datorită căreia, Însă, amintirea acestei seri avea să rămînă și mai prețioasă. Dar dintr-odată, fără nici un avertisment, visul se prefăcu Într-un coșmar: În Întuneric, cineva scoase un urlet de groază! Nu era fata pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a dat greș... Ca să se găsească motivul eșecului... Și spunînd acestea, adormi. 5 Vremea fiind frumoasă În după-amiaza aceea, Digby se duse În grădină să se plimbe puțin. Trecuseră cîteva zile de la vizita Annei Hilfe, iar el era nervos și nerăbdător ca un tinerel Îndrăgostit. Ar fi vrut să i se ofere un prilej de a dovedi că nu e bolnav, că mintea Îi e perfect normală. Nu simțea nici o satisfacție să strălucească În fața lui Johns... Hoinărind printre gardurile de nuiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Uneori - destul de rar, În fapt - intrau la cafenea. Annabelle știa acum că Într-o zi sau alta Michel va simți dorința s-o sărute, să-i mângâie trupul de a cărui metamorfoză era conștientă. Aștepta acel moment fără a fi nerăbdătoare, nici prea Îngrijorată; avea Încredere. Dacă aspectele fundamentale ale comportamentului sexual sunt Înnăscute, istoria primilor ani de viață ocupă un loc important În mecanismele declanșării sale, mai ales la păsări și la mamifere. Contactul tactil precoce cu membrii speciei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să moară, a atins un nivel de Împlinire spirituală suficient de avansat. Ce vroia să spună cu asta? Nu avea rost să intre În detalii. Era limpede, bătrânul nătărău nu avea nimic de spus; se mulțumea să clămpănească din gură. Nerăbdător, Michel Îi Întoarse spatele și reveni lângă Bruno; se așeză și zise: — Tâmpiții ăștia de hipioți... rămân convinși că religia e un demers individual bazat pe meditație, căutare spirituală etc. Sunt incapabili să-și dea seama că, dimpotrivă, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mei ne-am hotărât să plantăm flori în grădină. Ne-am dus la un magazin specializat. Era plin de trandafiri în ghivece, crini, lalele, zambile și mii de pliculețe cu semințe. Am cumpărat niște semințe de narcise și am plecat nerăbdătoare acasă, să le plantez. Am început să le pun în ghivece, cu multă grijă. Dar una dintre ele, de cum am pus-o în vas, a și sărit înapoi. Am tot pus-o la loc, am tot acoperit-o cu mai
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
În arome fine ori, dimpotrivă, Învăluite În parfumul aspru al femeii care Își câștigă singură existența, trăitoare În de mult trecuta epocă de piatră ori poate Încă nenăscute. Nu voi uita niciodată ziua În care a sosit kitul de instalare. Nerăbdător ca un licean, am Îmbrăcat costumul de latex Împănat cu senzori tactili pentru toate zonele trupului (Într-un buzunăraș fusese strecurat și un prezervativ cu sigla Windows, pentru orice eventualitate), am tras pe cap casca prin care creierul urma să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
e un adevăr. Pentru cei vechi ea era reală și putea fi însușită urmînd un rit de inițiere. Riturile creau convingerea că nemurirea e adevărată iar, dacă ceremonialul nu era respectat, primejdii grozave se abăteau asupra celui care le încălcase. Nerăbdător, peste două zile l-am căutat iar pe acest bătrîn paradoxal. Era tot în livadă: într un fel pictorul se claustra în răzeșia sa. Înconjurată de acareturi care fuseseră odinioară odăi pentru slugi, grajduri, fînării, șuri și cuhnii, casa avea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bine pe Sophie cu racheta de tenis în mână, că racheta de tenis și apare, prompt, împreună cu Sophie. Amândouă stau într‑un Porsche crem, condus de un tânăr aristocrat, asupra căruia Rainer își poate vărsa îndată ura, ce așteaptă deja nerăbdătoare la cotitură ocazia de a se revărsa asupra cuiva. Rainer urăște pe oricine ar sta alături de Sophie, ceea ce e o nedreptate, fiindcă omul poate să aibă și intenții bune, indiferent de unde s‑ar trage. Fiecare este altfel decât predecesorul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prin urmare, cum ar fi dorit, cauzele mai adânci, poate complicate, ale interesului cu care o așteptase stăpânul casei. Nemulțumiți, iritați chiar, se vedea. Gazda se bucura, deci, între ei, de un prestigiu nedisputat. Nemulțumiți, da ; nu într-atât de nerăbdători, însă, a-și lămuri rostul și greutatea acestei noi apariții, încât necunos cuta să se simtă datoare a se dezvălui. De fapt, se întreba ea însăși asupra interesului ce l-ar putea stârni. S-ar fi privit, poate, uneori, în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Primăvara... ce reapare și în celălalt tablou, distribuită în rolul modest al unei slujitoare. Svelta doamnă apăsa finalul frazei, cuvintele ridicându-se din fumul țigărilor lungi pe care le aprindea una de la alta, în mers, înainte, înapoi, mereu neliniștită și nerăbdătoare. Uscățivul Patraulea, Poetul, ar rămâne lipit de balustrada scării interioare care pornea din hol spre etaj, cu capul cufundat în palme, în aceeași încremenire mută și gravă dintotdeauna. Poate că ar interveni cândva, în replică, glasul ascuțit al lui Barbosa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Caspar Lavater. Tânărul suplu, dar nu excesiv de înalt avea mâinile lungi, până la genunchi. Caracteristice, cum credea Aristot, celor „curajoși, cinstiți și în largul lor“ ? Părul mare și zburlit ar fi fost însă „semnul fricosului“ ? Se mișca fără grabă, deși părea nerăbdător. Ochi umezi, senini, de copil curios. Fruntea înaltă și lată, sprâncenele stufoase, cum se cereau eroilor, dar nu și nasul lor acvilin. Lavater ar fi urmărit cu insistență mersul lui A.P. : din clasa mijlocie, instruit, cum se vedea ? proaspăt profesor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și șeful de atelier în fața ceștii de cafea, pe care i-o prepară, înțelegătoare, madam Mitulescu, apoi vine rândul consilierului, distinsul domn cărunt, cu alură sportivă, se furișează și el, strecurându-se, până în spatele magicei planșete. Se perindă și alții, nerăbdătoarea ochelaristă, soția șefului, colegul specialist în tragerile loto, suporterii de fotbal, în sfârșit, Vera, până la urmă însuși Manole. Lucian se luptă cu o colecție de standarde, renunță, închide volumul. Din dreptul laminorului, colectorul se adâncește, își mărește dimensiunile. La primul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
puține, scurte. Răspunde rar și concis întrebărilor la telefon, în scurte convorbiri plictisite. Gongul îl prinde strângându-și hârtiile, planurile. Adună, grăbit, creioane colorate, rigla de calcul, se ridică în picioare. Peste chipul ermetic, pulberea oboselii ridează obrazul japonez. Aleargă, nerăbdător, spre singurătatea duminicii. ...Întors, întortocheat, în trecut, să recupereze întâmplări și gesturi de care fusese deposedat. Asculta duminica rulând, oră cu oră, dublată de curgerea îndărăt, oră cu oră, gest și cuvânt lângă gest și cuvânt. În jurul pereților, dulapurile metalice
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
până la ciorapi, în vârful pantofului, la degete, pe toată talpa. — Șeful spunea că ai solicitat un concediu mai lung și te-a refuzat. Nu te-ai arătat afectat. I s-a părut suspect. Lângă cinema, se lungește coada de salariați, nerăbdători să intre în încăperea încălzită. — Am auzit că ai pleca pe-un șantier. Ar fi copilăresc... La noi te-ai simțit bine, lucrările sunt interesante. Ultimul proiect pe care l-ai avut era deosebit. Cred că ai lucrat cu plăcere
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Îi atârna zdrențe dar, bun Înțeles că mi-a vorbit despre femeia aceea. Amărâtul nu izbutise nimic cu ea, și asta Îl făcea să râdă și mai tare. Apoi, m-am Întors În mijlocul satului. - Și acum? Întrebă Barra, mutându-se nerăbdător de pe un picior pe altul. I-am spulberat În cele patru zări. Noi ce mai facem? - Ce-ai vrea să facem, Barra? Ne continuăm drumul. - Tată din cer... Dar cât mai călătorim? I-am Înfrânt, Krog! I-am făcut una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cînd o auzi! strigă ea și rîseră și-și schimbară șoapte cu multă competență, după care fata mai strigă o dată rîzÎnd În felul său neîncrezător: — Vai, e prea frumos să poată fi adevărat! Mi se pare extraordinar! apoi adăugă repede, nerăbdătoare: Ei, și-atunci pe cine mai luăm? Cine mai poate să meargă? — Nu știu, spuse tînărul, s-a făcut cam tîrziu. Nu știu pe cine am mai putea să luăm, ai putea doar - iar aici gura sa Întunecată, cu buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stăteau În jurul mortului Într-o așteptare pasivă și indiferentă, tresăreau brusc, În chip ciudat și aproape comic, devenind deodată activi și violenți, și se repezeau și Îmbrînceau mulțimea adunată În cerc Împingînd-o Înapoi și strigînd pe un ton mînios și nerăbdător: — Gata, acum! Circulați! Circulați! Circulați! Haide! Haide! Haide! Blocați pasajul! Dați-i drumul! Circulați! Circulați! Iar mulțimea ascultătoare se retrăgea, făcea loc, se foia prin preajmă și apoi, cu elasticitatea unui cordon de cauciuc sau a unui bob de mercur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și transmisia inedită a postului românesc Antena 3, în care, pe ecranul împărțit în două se transmiteau simultan imagini din două locuri unde poporul se strânsese în număr mare. Deci în partea stângă, se puteau vedea mulțimea ordonată de turiști nerăbdători, care s-au adunat în fața Westminster Abbey, cu zeci de ore înainte de marea ceremonie, în speranța de a prinde un loc mai bun. In partea dreaptă a ecranului, se transmitea imaginea unor mulțimi întregi de pelerini autohtoni, ce își ocupau
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mireasma de fân cosit. Dar era bine și așa. Mi-am adus aminte că, înainte de plecare, trecusem pe la madam Grosu, la casa de oaspeți a Universității. Îmi dăduse un plic roșu din partea evoluționistului, care decolase spre Paris. L-am scos nerăbdător din rucsac și l-am desfăcut. Eram tare curios să văd cum răspunsese la povețele mele de îndreptare morală. Am ridicat scrisoarea în dreptul ochilor, să nu mă orbească soarele. Preț de câteva secunde n-am putut desluși nimic, apoi mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Erau hazlii și sălbatici. Mersul lor trăda perfecțiunea, privirea le era fixă și feroce -noi, cei din jur, care îi priveam cu admirație și sadism, ne simțeam umiliți. Mai puțin Sabina: ea nu reuși să se concentreze mult asupra lor. Nerăbdătoare, o luă înainte și se pierdu pe sub copacii din parcul care înconjura Cazinoul. Ca s-o smulg din gânduri, am întrebat-o dacă nu i se păruse și ei că ursulețul avea exact privirea aceea a Zuzei, dementă și caraghioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
refuzul complicat al lui Axente care nu putea să bea cafea din cauza unei insomnii pe care o avusese Într-un tren cu care venea din tabără când băuse pentru prima dată În viața lui cafea din termos. După asta deveni nerăbdător să-l vadă pe Popescu și coborî În holul mare de la intrarea În cămin. Îl găsi chiar acolo, mai avea ceva de vorbit cu fata care-l Însoțise. Deci ea Îl condusese pe el până acasă și nu invers. Grințu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de labe de leu, pentru a încerca să văd dacă ajungeam cu mâinile până la spărtura din acoperiș, și am fost în pericol să cad deoarece îmi sprijinisem piciorul pe un maldăr de chei ruginite. Prima cheie pe care am vîrît-o, nerăbdător, în broască s-a învîrtit cu ușurință. Am ezitat, ca de obicei, să împing ușa, dar o pală de vânt a trîntit-o de perete și m-am pomenit în fața unui câmp acoperit de zăpadă, proaspăt căzută. Nici vorbă de mare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
spune lui Kenan: - În pauză, ce-ar fi să mergem peste drum?! în paranteză canal. Am văzut niște nuci în depărtare... vreau să fac diseară dulceață! Am aflat că este grozavă! - Este nemaipomenită, căluțul abia așteaptă... la drum! îi răspunse nerăbdător Kenan. Și astfel au plecat în zarea zărilor blazate, iar când au ajuns la destinație lui Kenan, neînsurat, nu îi ardea de nuci: - Eu mă culc! își face semnul drept credincioșilor și se întinde moleșit în iarba moale. Laur se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
aude un zgomot crescendo; se întoarse cu tot corpul. Zări prin perdeaua de fulgi o Dacie albastră deschis care se apropia cu ștergătoarele în funcțiune și farurile aprinse. Nu avea pasageri și văzu în mașină numai silueta unui bărbat; începu nerăbdătoare să facă semne disperate cu mâna; șoferul opri mașina puțin mai departe, surprins că întâlnește pe cineva care merge la oraș pe așa o vreme și dădu înapoi. Ajunsă în dreptul ei portiera din spate se deschise rapid cu un păcănit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]