6,179 matches
-
în ideologia burgheză și liberală a Vienei veacului al XIX-lea. În volumele Paul Celan și „meridianul” său și Czernowitzer Geschichten, sunt examinate premisele ce au concurat la apariția unei literaturi „regionale” atipice, cosmopolită și modernă, reprezentată de acel „cor nevăzut” de autori germanofoni, mai cu seamă evrei, din Bucovina interbelică și postbelică, scriitori însoțind marile figuri ale poeziei germane de după 1950, așa cum au fost Paul Celan și Rose Ausländer. Pretutindeni, cunoașterea aprofundată a contextului cultural și social-politic, bazată pe o
CORBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
congres al Partidului, dar fondul acela sonor nu avea nici un fel de urmare asupra conversațiilor musafirilor noștri. Pitit într-un colț al bucătăriei ticsite, cu umărul sprijinit de etajera pe care trona televizorul, îi ascultam avid încercând să mă fac nevăzut. Știam că, în curând, chipul unui adult va apărea în ceața albastră și că voi auzi un strigăt de indignare șăgalnică: - Ah, ia uitați-l pe micul somnambul! A trecut de miezul nopții și încă nu e în pat. Hai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
limpezi și strângea doar din fălci din ce în ce mai tare, parcă pentru a rosti din când în când vreo înjurătură urâtă din lagăr. El m-a făcut să beau primul meu pahar de votcă. Și, datorită lui, mi-am putut imagina Rusia nevăzută - continentul acesta încercuit cu sârmă ghimpată și cu miradoare. În țara aceasta interzisă, cuvintele cele mai simple căpătau o semnificație de temut, ardeau gâtul ca și „amăruia” pe care o beam dintr-un pahar gros cu fațete. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
liniște, nisipul umed scârțâia ușor sub pașii ei... O femeie de care eram atât de apropiat, cu un sfert de oră în urmă, se îndepărta. Am simțit o durere cu totul nouă pentru mine: o femeie se îndepărta, rupând legăturile nevăzute care ne uneau încă. Și devenea acolo, pe malul acela pustiu, o ființă extraordinară - o femeie pe care o iubesc și care redevine independetă de mine, străină de mine și îndată o să vorbească cu ceilalți, o să zâmbească... O să trăiască! S-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
au evoluat astfel încât au favorizat proprietatea privată și piața liberă, așezând limite stricte asupra puterii statului, au încurajat inovația în sensul că ființele umane sunt capabile să-și amelioreze starea lor materială prin acțiunile lor pe piața liberă. Aceste aspecte “nevăzute”, cum ar spune Bastiat, sunt eludate în modelul dezvoltării sustenabile. “Puțin altceva este necesar pentru a purta un stat la gradul cel mai înalt de opulență din barbarismul cel mai de jos decât pace, impozite mici și o administrare tolerabilă
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
Mișcând din codri roiuri de popoare Și-n acest vuiet, în astă turbare A vechiului pământ... când zeii mor, Când evu *-apune cu a lui gândiri, Când se-nroșește cerul de-nserare, Când ziua unui ev cedează nopții, Când timpul nevăzut e în cutremur, Când am pierdut ideea-eternității, Eu singur stau s-o reprezint aici. Și cine-ar și putea? Cine se simte Destul Titan și îndestul asemenea Ca să resimtă-n inima sa proprie Acele lungi vibrări sfâșietoare, Acele doruri făr
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
chiar trupul propriu străin îmi pare mie, Se pare că-n țărîna-i șed numai cu chirie: Stăpînu -n orice clipă e gata să mă deie Afară. Cine mi-este stăpînul?... Îl simt, îl simt cum intră încet în stăpânire, E nevăzut, e tainic, e moartea fară știre... SAS Preaînălțate Doamne. DRAGUL Cu ce ochi mă privește! De n-aș vedea nimica pe el eu îl văd totuși. Ce ascuțit dezgheață privirea-i pătimașă Chiar bruma de pe ochii copilului din fașă! Sas
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Se pare cum că-n lutu-i eu șed ca în chirie, Stăpînu-n orice clipă e gata să mă deie Afară... Cine-i dânsul, ca-n fața mea să steie?... Îl simt... îl simt cum intră în a sa stăpânire, E nevăzut, e tainic, e moartea făr' de știre... Ușor trecea odată Domniei-noastre vremea, Pe-a bucuriei pasuri ne număram noi anii - Și azi, boieri, e-o lună de când, cuprinși de-o vrajă, Noi numărăm cu spaimă ce-ncet a noastre zile
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
postav scaunul nostru, Coroana noastră veche s-o încuiem în scrin Să dăm mânuței sale o altă jucărie Decât al țărei schiptru. Voim ca, de [ne]-om stinge, să-ntindem mâna moartă, Să ținem cârmuirea chiar în sicriu fiind - Puterea nevăzută și-ascultătoarea mână Este credința voastă pentru domnia mea. Epitrop las dar țărei și fiului meu dulce Pe Mihnea, hatman mare - unde va pune mâna Să știți c-am pus-o însumi și să urmați întocmai. [Uricare! Citește-acum hrisovul prin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
al] cărei fund se vede o dumbravă verde și munți verzi. În avanscenă se ridică, încungiurat[ă] de tufișe dese și sălbatece, ruina de marmură a unui monument roman. In timpul acesta melodia cea dulce urmează, pe care-o cântă, nevăzuți încă: ) {EminescuOpVIII 262} SILFII DE LUMINĂ Somnia regină combină-arbitrară Tristeță cu râs, Vrăjește vis de-aur în noaptea amară, În suflet închis. Alături c-o umbră lumina răsare Alături cu-n nor Din noaptea eternă prin raze apare Un sunt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vijelia din sufletu-mi grozav Peste lumea murindă, peste pământul sclav. (Demoni înebuniți se rostogolesc cu ochi roșii prin aerul cernit) {EminescuOpVIII 288} POVESTEA 2262 [GLASURILE] POVESTEA, [POETUL], POESIS, [UMBRA LUI ȘTEFAN CEL MARE] [POVESTEA] Eu vin din Miazănoaptea steloasă, nevăzută, Care răsfrânge aștrii în marea ei cea mută, Care-și petrece-n visuri de iarnă a viață Și doarme[-n] valuri triste și [î]n ruini de gheață, Îngână a ei cântec eternul ei acord Cu stelele polare din diadema
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mulțămești lui Dumnezeu pentru fericirea-ți, sau îngenunchi înainte patului lor de moarte. În cazul întîi ești {EminescuOpVIII 568} fericit, în cazul al doilea doborât de durere, însă în amândouă cazurile nu te simți singur. E ceva afară de tine, ceva nevăzut, neauzit, cu toate aceste simțit de simțul dinlăuntru, care vorbește despre moarte și viață. Și tocmai acest ceva eu îl numesc: lumea de spirite. - Însă, domnule conte, zisei, mintea ni spune... - Mintea, repetă el, întrerupîndu-mă, ce e mintea, ce e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ieșa pe furiș și se îndrepta către Sorrenta... După ce îi strigă fără să aibă nici un răspuns, slobozi asupră-le carabina, însă glonțul se pierdu în valuri și, vântul priind velei cei albe a păscarului, Beppo și tovarășul său se făcură nevăzuți, dimpreună cu bărculița, în fumegoșii aburi ai nopții. II Soarele era către apusul său și clopotul bisericii Sorrentei încă tot suna angelus, când Pergoleze zicea bătrânei sale mame, bunei Nina: - Mă duc pe țărm să răsuflu aerul serei; dacă Duni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
depărta barca ca să dea lui Beppo punga ce îi dedese Henrietta, pe urmă ardică câtva în aer biletul ce luase de la dânsa, îl acoperi cu sărutări arzătoare și se așeză pe țărm cu ochii ațintați asupra bărcei ce se făcea nevăzută, învăluită în manta cea fumegoasă a nopții. III Când Henrietta intră în ospelul tatălui său era șapte ceasuri de dimineață...... în vremea trecerii de la Sorrenta la Neapol ea se căi de multe ori de nebuneasca mișcare ce a făcut, căci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
i se poate da împăratului cu bună conștiință. Monarhul, stăpânit parcă de-o oarbă ursită, rămânea surd la aceste admonițiuni bine întemeiate; dar se convinse îndestul de curând de adevărul lor când sosi uimitoarea știre cumcă Ivanco (Alexie) se făcuse nevăzut din capitală la Filipopole și c-a avut cutezarea de-a ridica acolo flamura răzvrătirii. Încremenit de știrea unui eveniment atât de neașteptat, neștiind cum să puie pe picior de bătaie o oaste îndestul de puternică și neștiindu-se sfătui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu cari acompaniază privitorii creațiunea artistului reprezintator prin toate fazele ei; abia prin ele el se încumetă în puterea [sa] (inne werden) și din ele îi (curge) izvorăște lui acea esaltațiune care-l poartă înainte în imperiul fantaziei. Acea suflare nevăzută pe care însă artistul o simte așa de bine, acea suflare care face ca mulțimea cu capetele ei multe să ni se pară o singură ființă vie, care simte afectele de-ntotdeuna ale reprezintatorului, afecte ce tremură încet încă în mulțime
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și dominant, loc pe care i l-a destinat natura însăși în procesul acesta abia geniul ia în stăpânire deplină darurile ce i s-au destinat de natură. Această mediare este laboarea subiectului. Geniul artistului, acel suflet cu influința-i nevăzută, câștigă pe calea aceasta corpul său bine membrat. Precum se ridică natura în marele și-n întregul ei la viața animală în calea dezvoltărei sale, viață în care ideea nesensibilă își crează organizațiunea naturală a membrelor și a transformat, cum
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
produce respectul înaintea judecății mele, entuziasmul - confiență în puterea mea morală, va să zică în cugetul lui. Cine recunoaște în cei ce sânt chemați a fi organele conducătoare unei asemenea totalități pe oamenii pătrunși de idea misiunei lor se subordinează acestei puteri nevăzute a spiritului chiar dacă din început ar face-o fără voință. Într-un timp în privirea spiritului atât de întărit, în care conștiința de sine pătrunde într-atîta toate cercurile vieței, ar fi închipuirea cea mai deșartă de-a mai putea face
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sau pentru răsplata viitoare, sau pentru dragostea lui Dumnezeu, sau, în sfârșit, pentru mustrarea conștiinței<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, op.cit., suta a doua, cap. 81, p. 83 footnote>”. Observăm că, în Filocalie, Părinții ne descoperă multe taine ale acestui război nevăzut și îndelungat. Nouă nu ne rămâne decât să medităm la ele și să le transpunem în practică, pentru că numai atunci când începem drumul despătimirii ne vom da seama de gravitatea tuturor păcatelor ce le-am făcut înaintea lui Dumnezeu. Însă, omul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
piața neagră era mult mai mare, iar organizațiile teroriste nu primeau orice. O altă sursă de arme este fabricarea lor "în subsol". Lucrători calificați pot modifica arme pentru a le face automate sau silențioase sau, pur și simplu "arme de nevăzut", pentru a fi mai ușor de ascuns și de cărat. Bombele sunt cel mai adesea modernizate și adaptate pentru o țintă anume, particulară, construită în mod obișnuit din materiale furate sau cumpărate separat de la diferiți vânzători. În ultimii ani, cazurile
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
conform căreia victoria este de atins doar printr-o concepție multidimensională care utilizează ,,fiecare instrument al puterii naționale diplomatic, economic, sistemul legislativ, financiar, informatic, de informații și militar astfel încât progresul să sosească prin acumularea persistentă a victoriilor , unele văzute, altele nevăzute". Doctrina americană apreciează în mod clar importanța misiunii pe care o are în față, "acest conflict nu va avea un sfârșit ușor și rapid. Strategia noastră este a acțiunii directe și continue împotriva grupurilor teroriste, efectul însumat inițial va dezorganiza
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
a circulației, în scopul dirijării coloanelor de trupe sau logistice pe alte itinerare; distrugerea depozitelor de muniții, armament, carburanți, alimente sau a spitalelor de campanie. Prin aceste tactici se poate constitui un alt doilea "front" pe teritoriul agresat, un "front nevăzut" cu ajutorul căruia se pot produce pierderi însemnate. Efective importante sunt sustrase de la ducerea acțiunilor militare, ceea ce va diminua raportul de forțe prin ducerea operațiilor pe două fronturi reducând capacitatea de luptă și dezorganizând conducerea părții adverse. Astfel, se contează pe
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
în deget e pecetea lui Solomon..., [care] te face stăpân peste toate duhurile din văzduh, de pe pământ, de prin ape și de sub pământ ; toate ferăriile se zdrobesc în mii de bucăți, atingându-te de ele, și toate farmecele se fac nevăzute dinaintea ta” (129, p. 637). Într-o legendă musulmană, evocată de mine mai înainte, se spune că cei opt îngeri (duhuri) ai vânturilor, trimiși de Dumnezeu, s-au prezentat și închinat în fața lui Solomon, dăruindu-i puterea de a potoli
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
probabil, de moarte rituală). Cea mai răspândită credință populară cu privire la Arhanghelul Mihail este aceea că ia sufletele oamenilor „în ceasul cel de moarte” : Atunci când vede că trupul este aproape să-și dea sufletul, sfântul taie capul muritorului cu sabia. Acum, nevăzut, sângele mortului se risipește în toate părțile și de aceea, după moarte, în casa omului se văruiește din nou și se spală rufele (21, p. 77). în tradiția populară, „sabia Arhanghelului” este echivalentă cu „toporul Domnului” : „Dumnezeu are topor, cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
orice orfan. De fapt, prima lui amintire era aceea a unui contact mental tandru și delicat cu Alaana. Ea îl învățase cum să ascundă adevăratele dimensiuni ale minții sale, ea îl învățase să-și cunoască trupul și să se miște nevăzut, mai repede decât și-ar fi putut închipui cineva. Nu era sigur, dar credea că Alaana nu era străină nici de împrejurarea aceea ciudată în care expediția din sat dăduse peste sălașul improvizat al mamei sale. Găsiseră acolo un prunc
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]