11,594 matches
-
fiind clar subordonate acestei reprezentări. Celor care observau deficitul de informații inedite din "noile" manuale li se răspundea că lipsurile reflectau fidel starea istoriografiei, nepreocupată până atunci de subiecte precum viața cotidiană, istoria minorităților, istoria copilăriei etc. Dincolo de adevărul acestor obiecții, rămâne însă destul de vizibilă complicitatea autorilor cu vechea ierarhie a subiectelor, care confirmă obișnuințele publicului larg. Lecțiile despre istoria perioadei comuniste conțin, după cum am văzut, un amestec foarte complicat de adevăruri concurente, dintre care multe se împart mai curând după
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Protest-impotriva-reducerii-orelor-de-istorie*articleID 8337-articles details.html, accesat la data de 19.03.2010). Într-un comunicat de presă publicat la 30 mai 2003 și afișat pe http://www.edu.ro/ index.php/pressrel/1717 (accesat la data de 19.03.2010), se răspundea obiecțiilor făcute de "cadrele didactice și studenții Facultății de Istorie a Universității București". Ministerul își apăra punctul de vedere, sugerând că doritorii pot studia suplimentar la istorie, în orele alocate curriculumului opțional. Protestele nu au dus la anularea proiectului ministerial, care
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și se concentrează exclusiv asupra formei. Figurile narative nu contează (cîrtița, racul, zîna sau fratele de cruce joacă în basm rolul adjuvantului eroului); ceea ce reprezintă esența demersului este degajarea "structurii povestirii" prin evidențierea relațiilor de paralelism, opoziție, inversiune etc. Principala obiecție adresată din această perspectivă structuralismului a fost omogenizarea valorică (un roman polițist, un fapt divers, un basm, o nuvelă clasică vor fi analizate în același fel, pentru că metoda structurală este analitică și nu evaluativă). De fapt, "adevăratul" conținut al povestirii
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
același fel, pentru că metoda structurală este analitică și nu evaluativă). De fapt, "adevăratul" conținut al povestirii este structura sa ("Subiectul povestirii este reprezentat de relațiile sale interne, de propriile moduri de constituire a sensului" T. Eagleton, 1994:98). Răspunzînd acestor obiecții, Claude Lévi-Strauss relevă faptul că deși nu agreează personal nici muzica rock nici benzile desenate, nu se poate împiedica să nu recunoască în voga acestor genuri un "fenomen sociologic ce trebuie studiat", cu atît mai mult cu cît în limbajul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
încingea o dezbatere la Paris despre nominalizarea ei anterioară, de care Yourcenar aflase numai din auzite. Se formaseră tabere pro și contra alegerii ei, și ele se închegau: o tragicomedie care se va derula timp de aproape un an. Orice obiecție posibilă ridicată de opoziție, inclusiv aceea că nu era eligibilă fiindcă era belgiancă, și alta la fel de absurdă că acum era americancă deoarece devenise cetățean naturalizat în 1947 (și a primit pașaport american în 1948). Yourcenar, deși se născuse la Bruxelles
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
chiar reluarea picturală a unui episod biblic Cina cea de taină în lucrarea lui Shusaku Arakawa, Next to the last, unde personajele sunt reduse la contururi și scheme, ridiculizându-se convențiile reprezentării din pictura religioasă clasică), clarifică totuși multe dintre obiecțiile aduse definirii parodiei și enunță teza coexistenței organice dintre parodie și postmodernism. Detalii privind romanele parodice pe care le situează la loc de cinste în configurația exemplelor vom găsi în alte cărți ale sale, precum Poetica postmodernismului. În privința definirii fenomenului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dezvoltare stilistică de excepție. Ea rămâne totuși la îndemâna autorului, discursul desfășurându-se adesea sub forma unei erudite polemici. "Cărțile de controversă" din care fac parte "dispute, argumente, replici, scurte considerațiuni, răspunsuri" la alte cărți și, de ce nu, "spuse, remarci, reflecții, obiecții, confutații" au și o motivație explicabilă: nașterea lor e provocată de perimarea modelului, fapt ce îl apropie din nou pe Swift de teoriile moderne. "Eu unul cred că se întâmplă cu bibliotecile precum cu cimitirele", ne face, îngăduitor, o confidență
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ajutor adus Bisericii, Tertulian (155-230), foarte critic față de Imperiu, considera Biserica ca pe un sprijin adus statului, anticipând doctrina lui Eusebiu din Cezareea (265-340), și o forță care oprește dezordinea. Pe itinerarul acestor curente de gândire se inserează și problema obiecției de conștiință față de serviciul militar. Acesta nu este episod în sine, ci trebuie atașat refuzului coerciției statale ce pretindea dirijarea conștiințelor în mod arbitrar, chiar și în pericolul imoralității și al idolatriei existente în întreaga sferă civilă a societății. Creștinii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
interioară bazată pe credință, căreia nu i se poate porunci, tocmai pentru că se trăiește și nu oricum, ci prin rugăciune personală. Când, mai apoi Imperiul se va apropia de Biserică și adesea identificându-se cu ea, va lăsa impresia că obiecția de conștiință își pierdea din specificitatea sa creștină; această situație avea să dureze în linii mari până prin secolul V, iar efectele au rămas vizibile și în zilele noastre. Această situație spirituală a armatei, încă de la începuturile secolului IV, ne explică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
istoriografului asupra creștinismului ca superstiție apare ca o descalificare, ca o necunoaștere a ceea ce poate fi o religie. Potrivit celor de mai sus, confruntarea dintre creștinism și lumea greco-romană s-a aflat dintru început sub semnul religiosului; celelalte idei sau obiecții referitoare la aceasta asumă inevitabil un caracter secundar. Pentru scriitorii creștini, motivele care au dus la dezlănțuirea unor persecuții religioase împotriva comunității lor, nu sunt străine intențiilor religioase, intenții care se regăsesc formulate diferit în interpretarea credinței ca religie de către
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și mai mult în sfera ridicolului, referindu-se la îngrijirea concretă a prizonierilor de către creștini, atinge apogeul, în gândirea sa, atunci când au asemenea opinii fără o demonstrație precisă. Credinței creștine îi lipsește în acest caz capacitatea cunoscătoare, exactitatea conformă logosului, obiecția pe care a adus-o Galenus din Pergam (129-216). Argumentația sa se deplasează pe liniile polemicii păgâne contemporane, întrucât caricaturizarea creștinismului este definită din perspectiva pozitivității medio-platonice. În ansamblu, gândirea sa pretindea o cunoaștere adecvată a activităților celor credincioși și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
față de dușmani și să arate împlinirea profețiilor lui Miheea și Isaia despre actualizarea păcii în lume. Se subliniază astfel valoarea blândeții și a nonviolenței, ca rod al convertirii săvârșite de către Cristos în om. Deși nu este încă prezentă ideea unei obiecții de conștiință față de serviciul militar, totuși, e destul de vie obiecția față de întreaga etică păgână în ansamblul ei. 2.2. Literatura creștină apologetică de secol III Apologeții culturii latine din secolul III sperau să rezolve raportul creștinism-stat prin reflectarea mentalității realiste
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Isaia despre actualizarea păcii în lume. Se subliniază astfel valoarea blândeții și a nonviolenței, ca rod al convertirii săvârșite de către Cristos în om. Deși nu este încă prezentă ideea unei obiecții de conștiință față de serviciul militar, totuși, e destul de vie obiecția față de întreaga etică păgână în ansamblul ei. 2.2. Literatura creștină apologetică de secol III Apologeții culturii latine din secolul III sperau să rezolve raportul creștinism-stat prin reflectarea mentalității realiste și juridice specifice perioadei lor, fără a cădea în compromisuri
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
birui ostilitățile prin arma rugăciunii. Esența pașnică a creștinismului e afirmată și în Paedagogus, I, 12, 98, 4-99, 1. Autonomia vieții este concepută ca depinzând de educarea spre pace, în timp ce războiul are o funcție antieducativă. Deși nu vorbește despre o obiecție fiscală, denunță pe față scumpirea neregulată a pregătirilor de război, ce nu trebuia admisă de un stat precum cel roman care își construia pacea pe militarism, impunând considerabile sacrificii pentru finanțele Imperiului, scoate în evidență până și vanitatea acestei curse
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ne propune o interpretare diferită, deși păstrează substanțial intactă semnificația: dacă sclavia bogăției este o formă de idolatrie, apartenența la o oștire seculară, represivă a libertății de conștiință, implică un compromis cu cultul imperial fondat pe aceiași idolatrie. Din moment ce atitudinea obiecției de conștiință a soldatului este acceptată ca fiind de sorginte creștină, putem spune că asemenea episoade nu erau totuși rare, cel puțin pe teritoriul african, chiar dacă în legio III Augusta, erau prezenți și alți creștini contrariați de atitudinea soldatului martir
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
domeniul disciplinar și doctrinar. Din scrierile sale deducem care era adevărata atitudine a Bisericii timpurii față de problema militară și de războiul drept. Augustin își propune subiectul în întregime; îl examinează în diferitele sale aspecte și ilustrează gândirea creștinismului antic. Respingând obiecțiile apărute în trecut, susține conduita Bisericii care, fiind o instituție pur religioasă, a fost constrânsă de diferite împrejurări inopinate să se înalțe la rangul unei puteri de ordin politic. În învățăturile și deducțiile sale, se delimitează obiectivul principal pe care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care, fiind o instituție pur religioasă, a fost constrânsă de diferite împrejurări inopinate să se înalțe la rangul unei puteri de ordin politic. În învățăturile și deducțiile sale, se delimitează obiectivul principal pe care intenționa să-l ajungă: să infirme obiecția de conștiință față de serviciul militar. Până la reforma luterană, datorită scrierilor sale, nu au mai apărut opozanți față de serviciul militar. Mai mult chiar, regulile episcopului african au fost acceptate și s-au impus ca normă a Bisericii, fapt constat de el
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
legătură cu dreptatea: Când se duce un război, a lupta cu lealitate sau a întinde curse, nu este ceva care interesează nicicum dreptatea, așa cum și Iosua a întins curse locuitorilor cetății vrăjmașe Ai și a fost lăudat de Dumnezeu. În fața obiecției care i se aducea referitor la preceptul lui Isus de a nu se împotrivi răului, de a nu face rău celui care săvârșește răul și de a suporta cu blândețe și umilință ofensele primite, Augustin răspunde că este bine să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
credință a acestora nu poate fi pusă nicicum la îndoială, cel puțin în parte. 4. Adversarii oricărei forme de militarism Primele manifestări specifice unui antimilitarism creștin, care au dus la un conflict deschis cu Imperiul roman și ulterior la apariția obiecției de conștiință, se regăsesc în gnosticism și maniheism. Antimilitarismul s-a dezvoltat în interiorul acestor două erezii creștine care propagau o doctrină subiectivistă. La baza reformei religioase a acestor erezii se afla o inspirație personală arbitrară, o liberă interpretare a Sfintelor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai ample, iar hagiografii au putut trece la reconstruirea acestor izvoare bazându-se numai pe procesul și martiriul lor. 4.2.1. Actele sfântului Maximilianus Relatarea din Actele sfântului Maximillianusne descrie refuzul recrutului de a presta serviciul militar, a cărui obiecție de conștiință pare maturată de anumite considerații morale, superioare motivațiilor potrivnice idolatriei, chiar dacă se poate vedea și prezența acestora din urmă. Evenimentul a avut loc pe 12 martie 295 în forumul din Tebessa, lângă Cartagina, în Africa Proconsulară, pe când provincia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în momentul liturgic al practicii religioase. Comportamentul lui Maximilianus a fost interpretat negativ de unii istorici; nu putem vorbi despre un dispreț față de autoritatea civilă, ci numai de o detașare constantă; nu este vorba nici despre vreo izolare spirituală din moment ce obiecția de conștiință față de serviciul militar era cunoscută. Terminologia pe care o folosește ne arată încrederea de care se bucura prin susținerea din partea Bisericii locale, dependentă de învățătura lui Ciprian. Nu putem vorbi despre vreun fanatism în convingerile religioase ale recrutului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
exercitării unei presiuni excesive a autorităților imperiale păgâne împotriva conștiinței individuale, a militarilor creștini și a disprețului libertății personale a acestora, ducând inevitabil la apariția cazurilor de obiectori de conștiință în primele patru secole ale creștinismului antic. Alături de cazurile de obiecție de conștiință față de serviciul militar, precum cele ale lui Maximilianus, Marcellus, Theogenes și Marcellinus, Nereus și Achileus, Hemeritus și Chelidonius, și alți soldați creștini au refuzat să se supună anumitor dispoziții ale autorităților, fiind contrare conștiinței lor. Centurionul Mauritius și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care abandonând armata pentru opțiunea religioasă a fost ucis la Terracina, Italia, în timpul domniei lui Hadrian, prin aruncarea în mare. În sfârșit prezentăm o listă de mărturii despre câțiva dintre soldații creștini martirizați pentru contestarea idolatriei ori a ridicării anumitor obiecții de conștiință față de puterea civilă: 1. pe durata domniei lui Nero au pătimit martiriul Processus și Martinianus; 2. sub domnia lui Vespasian: Leontius, Hypatius și Theodulus la Tripoli, în Fenicia; 3. în timpul domniei lui Traian: la Melitene: Eudoxius, Zenon și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
libertății acordate Bisericii pentru depășirea crizelor interne (erezii) și a sprijinului politico-financiar a lui Constantin pentru sporirea stabilității organizatorice a Bisericii (conciliile), servirea statului nu mai era contra conștiinței. Serviciul militar era considerat licit și chiar obligatoriu în conștiință, în timp ce obiecția de conștiință, susținută și practicată de unii antimilitariști sub domnia împăraților păgâni, nu mai era actuală. Pe durata secolului IV creștinismul devine treptat religie de stat (381); în schimbul beneficiilor primite a trebuit să-și adapteze disciplina la noua situație. Conciliul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Ba mai mult chiar, o altă lege stabilea ca dezertorii să nu se mai poată îmbrăca bărbătește, fiind obligați să apară pentru toată viața în public îmbrăcați asemenea femeilor, pentru a fi de rușinea și de batjocura cetățenilor Constantinopolului. Întrucât obiecția de conștiință, dintr-un fenomen religios, s-a transformat într-o plagă socială, Constantin a voit să vindece răul din rădăcină. După ce a rămas singur la conducerea Imperiului, a depus eforturi considerabile să recâștige sufletul creștinilor la viața militară, distrugând
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]