6,770 matches
-
lumina aprinsă nu-mi era frică să dorm, pentru că știam că sufletul n-o să mă părăsească decât pe Întuneric. Așa că, desigur, În multe nopți eram pe undeva unde puteam să țin lumina aprinsă, și atunci dormeam, pentru că eram mai mereu obosit și adesea foarte somnoros. Și sunt sigur că de multe ori am adormit fără să-mi dau seama - dar niciodată n-am adormit intenționat, și-n noaptea de care zic ascultam viermii de mătase. Noaptea poți să-i auzi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a făcut foarte cald, cum mergeam În mașina fără capotă, așa că ne-am oprit la umbra unui copac de lângă drum ca să mâncăm. Soarele se ridicase și umbra făcută de copac era foarte mică. Am mâncat sendvișuri și chipsuri și eram obosiți și ne era sete, așa că ne-am bucurat când am pornit din nou și am intrat pe șoseaua care ducea spre oraș. Am ajuns lângă un oraș de câmpie și am oprit ca să Împușcăm marmote cu pistolul. Am Împușcat două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la reparat (i se tăiase cauciucul Într-o piatră și trebuia vulcanizat) și m-am dus pe jos În oraș ca să mă ocup de lucrurile care mai trebuiau făcute Înainte de plecare. Când s-a făcut ora cinei eram deja prea obosit ca să mai ies. N-aveam chef să vorbim În altă limbă. Nu voiam decât să ne culcăm devreme. Cum stăteam Întins În pat, Înainte să adorm, cu toate lucrurile strânse În jur și gata să fie Împachetate, cu ferestrele deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe tot. Fontan părea foarte supărat. — Mă duc să mai aduc, spuse. Nu durează decât câteva minute. L-am băut pe tot azi-noapte. Era pentru voi. — Știam eu că sunteți obosiți, spuse madam Fontan. „Doamne,“ i-am zis, „sunt prea obosiți ca să mai vină“. Fontan, du-te și adu niște vin. — Să mergem cu mașina, spusei. — Da. Așa ajungem mai repede. Am mers pe șosea și după vreun kilometru am cotit-o pe un drum lateral. O să vă placă vinul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cine te-a Împușcat, da’ trebuie să rezolv treaba asta. Nu vrei ca cel care te-a Împușcat să fie pedepsit? Zi-i asta, Îi spuse traducătorului. — Zice să-i spui cine te-a Împușcat. — Mandarlo al carajo, spuse Cayetano obosit. — Zice că nu a apucat să-l vadă pe tip. Vă zic, l-au Împușcat pe la spate. — Întreabă-l cine l-a Împușcat pe rus. — Bietu’ rus, spuse Cayetano. Stătea pe podea, acoperindu-și capul cu brațele. A Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
m-a durut, desigur. — Ascultă, amigo, spuse Cayetano. Sunt foarte slăbit. Va trebui să mă ierți. Și mă și doare. Mă doare destul de tare. E foarte posibil să mor. Te rog, scoate-l pe polițist de aici, pentru că-s foarte obosit. Păru că vrea să se Întoarcă pe o parte. Dar apoi rămase nemișcat. — I-am transmis exact ce-ai zis și mi-a zis să-ți spun că Într-adevăr nu știe cine l-a Împușcat și că e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
s-a dus în bibliotecă și a început să citească ceva, iar copiii, în camera lor, s-au mai jucat un pic. Când a sosit ora de culcare, și-au făcut pătucurile și, țuști! Sub pătură. Sorina se simțea tare obosită. Când puse căpșorul pe pernuță, i se păru că începe să plutească, mai întâi, prin cameră, după aceea prin tot apartamentul iar, mai apoi, pătuțul seamănă cu un covor năzdrăvan care - ca în poveștile vechi - unduia peste case, peste văi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ei îi vorbește aievea, sau dacă glasul lui Sorin e cu ea, în vis. Neprimind nici un răspuns, băiețelul continuă: Ce-i cu tine? Ai și adormit? Te-am întrebat unde doarme păpușica cea nouă. De ce nu răspunzi? Pentru că sunt foarte obosită și aș vrea să dorm. Cât despre Cireșica, n-ai nici o grijă, ea se odihnește la fel de bine ca și noi. Dar eu nu dorm - mai spune Sorin. Sunt foarte obosit, dar, nu știu de ce, n-am somn. Hai, să mai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nevoie de nici o explicație. Privesc și ei în jos și-și văd puiul neastâmpărat. Apoi, fără a sta prea mult pe gânduri, încep să zboare, să se agațe. „Ce să facem? Cum să-i ajutăm?” „Fotbaliștii” au sosit acasă. Cam obosiți, ce-i drept, dar fericiți. Într-o mână, Sorin ține mingea, iar cu cealaltă îl ține de zgardă pe Cuțulache, care acum merge precum oamenii. Deodată, însă, câinele mârâie: „Stai! Nu mai e de glumă! S-a întâmplat ceva! Hai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
verde Către ramuri de plop strecurat Dintr- o sita de aur purcede Pe culori de Eden ruinat Plânge încet și firul de iarbă De vântul din zori rău asuprit Crengile-n foșnet stau să absoarbă Un adânc de amurg liniștit Obosit este pasul ce-atinge Puntea uzata de pește parau Copleșită de dorul ce plânge Mă adun între bine și rău Eu la fel ca si toamnă ploioasa Amestec de roșu și verde Înțeleg cum din gânduri întoarsă Nădejdea în inimi
Amurgul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83223_a_84548]
-
când mai repezi, când mai domoale către șesul mănos. Ape iuți caută să iasă din închisoarea zidurilor, repezindu-se spre locurile joase. În vânzoleala mersului lor iute, răzbat piedicile ieșite în cale. Ici taie văi largi, dincolo mai înguste, până când, obosite, se odihnesc în luncile umbrite din preajma dealurilor și a șesurilor. Farmecul rumurilor ce le croiesc constă tocmai în această variație a peisajelor ce le întovărășesc. Cele mai tăinuite pări din calea lor sunt cheile. Iuți, cu putere tinerească, valurile apelor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
covârșitoare a zilei și adierea lui răcoroasă se shimbă într-o suflare de flăcări ce părea că izvorăște necurmat pe gâturile de văi largi ale munților învăpăiați. Tăiarăm la dreapta prin huceaguri și la o cotitură mai largă, unde Bistrița obosită oarecum de iuțeala mersului ei...se odihnește o clipă pe o așezătură mai revărsată a patului său, intrarăm în apă” Cerințe: 1. Scrieți cuvinte cu sens opus celor scrise cursiv în text. 2. Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
metri, deasupra nivelului mării. Numai la capătul nordic se ridică munți mici și domoli, iar în capătul sudic, prispa se înalță la aceeași înălțime ca și la nord, adică ceva peste 400 metri...Căci sub liniile domoale ale acestui pământ obosit, culcat leneș în mijlocul apelor, se ascunde o lume deosebită de forme, o viață surprinzătoare de plante și animale, priveliști nebănuite de sate și orașe... ” (S.Mehedinți, G.Vâlsan, Lecturi geografice ) Cerințe: 1.Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: surprinzătoare
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
câmp, o grămadă de oameni prăfuiți, osteniți, aduși de șale, merg laolaltă. Pe umeri de-abia își duc puștile cu spăngile ascuțite. Raza îi urmărește; ar vrea să se înfășoare ca o sârmă de aur împrejurul spăngii călătorului celui mai obosit, rămas în urmă. Dar, deodată, un sunet de goarnă răzbate până în adâncuri. Călătorii se opresc, își îndreaptă trupurile, privesc iscoditori și crunți înainte, scot puștile și într-o clipă, dimpotriva lor alți oameni se arată. O clipire: dușmanii se aruncă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Elenă Marin Alexe Nostalgice clipe ce nu le dau glas Prin murmur în gând fac haotic popas. De-atâta-ntuneric mă simt obosită Alerg înspre cruce mă frâng în ispita. Cu lacrimi mi-acopar tristețea-n obraz Și-n durerea ce strigă, las spiritul treaz. Nu mai zăresc drumul pe care mergeam Și plâng liliacul ce-atât îl iubeam. Cu șoaptele-n vânt
Visul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83242_a_84567]
-
da, dar și supărat pe el Însuși pentru că se grăbise prea tare și, da, un pic enervat că Marlena renunțase așa de ușor la distracție. Într-adevăr, era târziu, iar acum că nu mai era În priză, se simțea chiar obosit. Bine atunci, te las aici, iar eu mă duc la bar să beau paharul de care vorbeam. O sărută ușor pe frunte. Noapte bună, dovlecelul meu din miez de noapte. Se Întoarse și nu o urmări cu privirea În timp ce Marlena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a spus și acum o oră. Se Întoarse din nou spre Pată Neagră. —Scuză-mă, dar cum te cheamă? — Poți spus Pată Neagră. Esmé se lăsă să cadă pe un bolovan, oftând din toți rărunchii, și luă o atitudine extrem de obosită. Cuțu-Cuțu scânci cu compasiune, sări din suportul improvizat și-i linse mâna micii lui stăpâne. Esmé dădu drumul umbrelei de hârtie pe care o cumpăraseră de dimineață, iar aceasta se rostogoli Într-o parte. Pentru că insistase În tăcere să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
iar Cuțu are nevoie de umbră“. Parasol? De unde știa Esmé un cuvânt atât de Învechit? În fine, important era că Esmé vorbise În sfârșit cu ea. Era greu de spus dacă mai era supărată, pentru că atitudinea ei alterna, fiind când obosită și nerăbdătoare, când jucăușă și copilăroasă cu cățelul. Cu toate astea, Marlena era Îngrijorată. De fapt, ce văzuse Esmé? Oare văzuse totul? Marlena simți o picătură În vârful capului. Din cauza umidității, crengile erau Încărcate de umezeală și transpirau cam la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Harry Bailley i-ar putea aduce ușor o mie-două de lire. Și dacă turiștii mureau - ei bine, să nu mergem până acolo. Nu știu dacă e o idee prea bună, Îi spuse Harry când Garrett Îl abordă. Era confuz și obosit din cauză că dormise pe apucate Întreaga săptămână. — Nu vreau să le fac rău prietenilor mei. Guvernul militar de aici să zicem că e foarte strict când vine vorba de cum trebuie făcute lucrurile. Tipul care e director aici crede că e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cerea atât de multă atenție și era istovitor să ții socoteala tuturor lucrurilor de care avea nevoie - atât de multe pentru o persoană atât de mititică. Și mai era și proiectul de cercetare care-i solicita atenția, dar era prea obosită ca să se organizeze pe ea și pe studenții ei. Avea un munte de informații din diferite expediții care trebuiau documentate și analizate, cercetări ale studenților ei cărora trebuia să le facă recenzii, propuneri de finanțare pentru diferite contribuții scrise, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
așa cum pot. Sunt realist. Nu știu dacă durerea va dispărea complet sau nu. Nici cât timp va mai trebui să trăiesc așa. Nu pot să mă gândesc la viitor. Acum muncesc de dimineață până la 12:00 și tot mă simt obosit. Din cauză că primesc ajutor de la stat, cei de la slujbă mi-au redus bonusul la 2,5 milioane de yeni pe an. O duc destul de prost cu banii. Pentru un angajat, bonusul este foarte important, cu el poți cumpăra lucruri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
coadă să urce. Aici încă nu venise metroul. M-am gândit că tot voi ajunge la timp, chiar dacă iau metroul următor. De obicei sosesc la intervale de două-trei minute. Atunci aveam cam zece lecții pe săptămână și, pentru că eram cam obosită, am ales un traseu mai liber ca să pot sta jos. În sfârșit, a venit metroul și m-am urcat la prima ușă de la al doilea vagon. M-am așezat pe locul de pe partea dreaptă. Metroul se întrepta către Shin-ōtsuka. Dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe la 05.30 și am timp berechet să mă ocup de diverse lucruri. Plec de acasă înainte de 8:00, deci am două ore la dispoziție. În acest timp citesc, mă uit la televizor. După ce mă întorc seara acasă, sunt deja obosită și nu prea pot face astfel de lucruri. Dar, în ziua aceea mai aveam încă febră și, deoarece știam că somnul este important, m-am trezit la 06.30. Cu o oră mai târziu decât de obicei. 20 martie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
toate sâmbetele acasă. Cum ies afară, obosesc. Tot ce pot face este să mă duc și să mă întorc de la serviciu, să-mi fac treaba. Când ajung acasă, sunt epuizată. Chiar și la muncă, pe la 15.00 mă gândesc: Ce obosită sunt!»; îmi dau seama foarte bine că sunt extenuată. Înainte, nu era așa. De la atac, starea asta este continuă. Probabil că e ceva psihologic. Până acum am încercat să dau uitării acest accident. Oricât te-ai strădui să uiți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
jos cam patruzeci de minute. Oricum, a fost distractiv. Ne-am trezit în zori, ne-am urcat în tren și, de la 9:30, am început să schiem. Ne-am simțit bine toată ziua. A doua zi nu m-am simțit obosit. În ziua respectivă mi-a fost greu, dar ziua următoare nu m-a durut nimic. M-am trezit la 05.00 dimineața, am mâncat bine și am plecat. Ca de obicei, am așteptat metrorul de 06.28, dar acesta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]