13,698 matches
-
să curgă dintre cărămiziși să participecu un buchet de fum de țigară de prin anii patruzecicovorul și-a cârpit ochiul de șoarecși s-a așezat în poală ca o fetițăpregătindu-se să-i mângâie gloanțele din barbăiar pereților de emoțiele-au pleznit obrazul că au venit cu dunga strâmbă la pantaloniși cu flori de mucegais-au luat de amintiricu vârful ultimelor crăpături ca niște degete în viațăși au deschis ochii ce stăteau în fotoliuvedeau șitoți dar absolut toținu-și mai aminteau despre femei... Abonare la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
apariencia, Tusquets Editores, Barcelona, 2010. “Mormântul lui Ioan al Crucii”; “Unei frunze uscate”; “O umbră”; “Madrid, pentru o elegie” - acesta fiind scris în urma teribilului accident feroviar: “Trec trenuri în martie înțesate de lacrimi, / cuvinte ori șoapte sub un cer adormit, / obraji grăbiți ce se întorc dintr-o data / amestec de fier în zori. / Claritatea sângelui. În crepuscul / s-au alipit chipuri tăcute. / În toate umbrelele durerii răsunau / îndurările ploii. // ***// ERA un cimitir / lângă mare. Devastate, / pietrele dăinuiau / în aerul cald. / Dăinuiau, tăcute
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
de ani. A adunat în ei: sori călători, luceferi și flori albastre, geneza, apocalipsa și timpul estetic, lacul, cetina și teiul sfânt, salcâmul, buciumul și trandafirul, îngerul, demonul și visul, luna, lumânarea și steaua, balta, trestia și părul de aur, obrazul ca mărul, ochii mari și mâna rece, Venere, Madona și amintirea, marea, moartea și plopul. O listă nesfârșită a lui trei în multiplicare și iar multiplicare, în continuă reașezare. Azi îl chemăm pe cel treaz cu spiritul să audă vocile
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aur și obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu maiîmpodobește obraji roșii ca mărul, ci pământiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aur și obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu maiîmpodobește obraji roșii ca mărul, ci pământiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului.” Ochii mari: „Nu mai sunt azi «cât istoria noastră». Nu mai sunt cei ai cunoașterii, ci ai curiozității bolnave de banalitate.” Mâna
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
ploi, în neguri, în adâncuri, în firul de iarbă, în susur de apă, în frunze, în pietre, în miresme, în umbre, în lumini, în soare și în stele, în necuprins. Privești și înțelegi, acum. Iertare-ți ceri și lacrimile, de pe obraz, le ștergi. Nu plânge! Privește, zâmbind, la tot ce-a fost, la tot ce-ai încercat! Hai, nu plânge, știi bine, nu-l vei pierde! Alege următorul pas! Visul este destinația. În zori, prin ceața dimineții, pescarii își aruncă năvoadele
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
coboară până s-ajungă la / portul înflorit, au făcut un cor în jurul nostru. Fetița cea mai mică, cu un / chip frumos ca fața lumii când se trezește, s-a apropiat de fusta mea. Din Egipt / mi-am adus amintirea acestor obraji iluminați, am mers să caut zborul incredibil al ciucurilor roșii ce înfloresc în salcâmi, și am găsit / fructul seminței pe care am plantat-o ca un sărut, și am făcut-o să crească, precum o / cheie a vieții, în / albul
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
dar nu am aflat, și cred că nu numai eu, dacă e și bine să fii atât de altruist. Diferă de la om la om cum a perceput acest îndemn, uneori greu de verificat. Cum adică să-ți întorci și celălalt obraz pentru a fi pălmuit...!? Și asta dacă nu-l ai! Am să încerc să observ cum poate fi aplicat, fie chiar selectiv acest îndemn. Pornind de la iubire, atât de frumos definită de Gogol ca fiind „Patria Sufletului”, reprezintă viața. Căci
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
dar nu am aflat, și cred că nu numai eu, dacă e și bine să fii atât de altruist. Diferă de la om la om cum a perceput acest îndemn, uneori greu de verificat. Cum adică să-ți întorci și celălalt obraz pentru a fi pălmuit...!? Și asta dacă nu-l ai!Am să încerc să observ cum poate fi aplicat, fie chiar selectiv acest îndemn. Pornind de la iubire, atât de frumos definită de Gogol ca fiind „Patria Sufletului”, reprezintă viața. Căci
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
îți contura chipul învăluit în ceața timpului, zefir de primăvară îți adia lumina din visul tău reconstruit în secvențe-fragmente repetitive, încă nedeslușit, doar mâna o știai, zâmbet fugar al unei clipe, subtil parfum de iasomie. Simțea nevoia să-ți mângâie obrazul, ca și cum ți-ar fi alinat sufletul... Cercuri noi se deschid... Timp de-amintire, timp de uitare... Era un timp când alergam spre tine, un timp dilatat ce ne îmbrățișa în secundele sale, Era un timp când doar lumina din noi
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
liniștea vântului, ce nu pot s-o mai ascult. Impasul libertății? Geana orizontului ce-mi ține ochiul treaz, nu pentru clipa vieții, ci pentru rădăcinele-i ce-i curg, infint în boabe de cristal rostogolote dorul de Țară pe al meu obraz, cu gust de sare -n umbra morții. Impasul libertății? Strigătul tău ce nu se mai gată la mine să ajungă, te frângi în mii de frunze și-n tot atâtea gânduri te aduni o simfonie-nveșmântată de freamătul cuvintelor pe buze
IMPASUL LIBERTĂŢII de MARIA COZMA în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361218_a_362547]
-
din 20 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Masa cu merinde În aburi de pâine caldă și parfum de busuioc, așezam la mine în ogradă masa cu merinde, în inima satului era joc. Mă prindeam și eu în horă, bujorii în obraji-mi înfloreau, și tare mândră mai era mama, fete ca-ale ei nu mai erau, gătite cu ii țesute-n ițe și poale cu trandafiri, iar la gât năframa mioriței, purtată din neam în neam. Strigăte lucide Doamnei, Elena Gugiuman (sora
DOR DE SĂRBĂTORI de MARIA COZMA în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361225_a_362554]
-
și comportamentele practice ale oamenilor. Cultura definește astfel sintetic modul uman de existență și este simbolul forței creatoare a omului.” ( Grigore Georgiu) Limassolul cultural Atâtea adevăruri istorice și taine mitologice ascunde „peticul” acesta de pământ așezat „ca o batistă pe obrazul mării” și toate sunt fidel reprezentate în patrimoniul cultural al misterioasei și însoritei insule, Cipru! Aici ai șansa imensă să vezi adevărate bijuterii artistice puternic amprentate de trecutul ținutului, unde legenda și mitul răzbat din fiecare piatră și fiecare lucrare
LIMASSOL (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361182_a_362511]
-
cât mai des... După ani și ani, nimic n-o să conteze mai mult decât aceste momente, când ai râs și ai plâns cu prietenii adevărați. Plângi atunci când simți. Nu e nimic mai frumos și mai dureros decât o lacrimă pe obrazul unui bărbat. Plângi, pentru că întotdeauna cineva o să-ți sărute lacrima. Încearca să ai "the best friend" (cel mai bun prieten). Bărbat, femeie... Trebuie să ai un "prieten de nădejde". Vei avea momente în viată când n-o să ai curajul să
SFATURI PENTRU FIUL MEU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360766_a_362095]
-
te așteaptă dar mai ales pentru tine însuți.Cu cât respecți mai mult pe alții cu atât te vei respectă pe ține însuți mai mult. Dacă cineva ți-a dat o palmă nu știu cât de mult funcționează chestia cu"întoarce și obrazul celalat".Dar nu răspunde cu aceeași monedă. Fii omul care da "the second chance".Toți avem dreptul la greșeală. Și copii și părinți. Și dacă simți ca trebuie să spui "te iubesc" spune.Chiar dacă nu e timpul și locul să
SFATURI PENTRU FIUL MEU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360766_a_362095]
-
am mai văzut niciodată. Poate nici nu mai îmi doream să le întîlnesc, pentru că ele îmi creaseră senzația de familie. Nu am fost singur la cumpăna dintre ani, m-am sărutat cu ele, ca și cum ar fi fost surorile mele, pe obraji, ne-am urat noroc și fericire, Oxana a și lăcrimat, cu gîndul la fetița ei, pe care o creștea maică-sa, pe undeva printr-un sat de lîngă Chișinău. Uneori, singurătatea este benefică, pentru că îți dă răgazul să te gîndești
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
și, pentru o oră, două, scapi de stres. Cum am ocolit barul, nici n-am făcut doi pași, că am zărit o fată la bar, cocoțată pe scaunul înalt, din lemn masiv. Era roșcovană, minionă, cu pletele curgîndu-i pe lîngă obraji ... am mai făcut doi pași și m-am oprit. Ce-mi atrăsese oare atenția la ea? Nu mi-am dat seama. M-am întors și am privit-o iar, mai atent. M-a văzut și ea. Avea o privire de
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
zmălțuiți, Strălucesc, vie comoară, pe sub ierburi tăinuiți”. Începe munca câmpului, „sfânta muncă de la țară”. Dis-de-dimineață, când roua stă aninată pe firele de iarbă, țăranii domnișani, plugari din tată în fiu, pornesc la aratul Țarinei și Muscelului. Vântul ușor le mângâie obrazul, pe când cântecul ciocârliei răsună în aer. Brăzdarele plugurilor se înșiră pe pământul reavăn, îngrășat de cu toamna. „Boi plăvani, în câte șase, trag, se opintesc în juguri, brațul gol apasă-n coarne, fierul trage brazde lungi (...) Semănătorii harnici, cu sacul
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
munte, în Brătila, Drăghina, Valea Rea, până sus, în Moldoveanu. Rapsodul satului le cântă celor de la petrecere din fluier, caval ori clarinet, brâuri, sârbe, jocuri de doi, pe ritmul cărora țăranii noștri, bărbați voinici și femei frumoase, toți roșii în obraz, bat poiana înverzită fără să simtă oboseala. Zorile se ivesc de după munți, aprinzând răsăritul. Săgeți de foc brăzdează cerul. Valuri de flăcări se revarsă peste Valea Rea, alungând negurile. Soarele, vestit prin măreția sa dumnezeiască, iese dintr-o prăpastie de
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
ude. Își reveni și își dădu seama unde și de ce se află aici. Se ridică și se duse în camera unde se afla sicriul. Nici nu observă câte persoane se aflau în cameră. L-a sărutat pe frunte și pe obraji și începu să-l mângâie pe frunte și păr. Cu vocea tremurândă și gâtuită de durere începu să-i șoptească: - Iubirea mea, ce-o să mă fac eu fără tine, fără dragostea ta? Tu îmi dădeai putere de a trăi, de
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
al combustiei interioare, se frânge în spectrele timpului, revine într-un carnal distorsionat tocmai pentru a propulsa ideea ilimitării materialității : ”timpul se lipește pe trupul meu gol/ mătasea părului îmi tatuează spatele / cu fire de nisip în linii de avangardă/ obrajii primesc nuanțe de roșu aprins/ (la fel ca inima!)”(autoportret), ”trupul ofilit/ stins și vechi/ un schelet uriaș de munte/ plânge înfundat/ încremenit/ peste nopți de bronz/ peste dimineți /încărcate de/ lumini astrale”(eul muribund), ”din carcasa trupului/ din carne
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
visul. Să transmiți lumii întregi talentul și dăruirea ta! -Așa cum ai făcut tu? intrebă cu vocea gâtuită de emoție băiatul. Bărbatul era impresionat, însa nu voia să-și arate durerea din suflet. O lacrimă s-a scurs neascultătoare pe obraz. Fetița a îngenuncheat lângă el. Cu palma ei mică l-a mângâiat pe față și a șters bobul de suferință: -Nu fii supărat, noi te iubim mult! Nu te vom uita niciodată! Oriunde te vei afla, gândurile noastre te vor
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
celulei sunt deseori personificate: vizeta, gratiile, pereții, ușa, podeaua, tavanul. De asemenea, foamea, setea, frigul, durerea sunt văzute ca niște babe malefice din povești, ca demoni care îi chinuie mereu pe deținuți. Lumea întreagă este pentru ei o lacrimă pe obrazul lui Hristos. În cele din urmă, suferința este asumată și primită de mulți chiar cu bucurie, pentru a fi simțit prezența lui Dumnezeu în acea lume subterană, de unde cei care au pus în practică acest regim credeau că L-au
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
dar încărcat de istorie și adevăr. După ce coboară din caleașca trasă de patru cai, obosit de drumul pietruit al domnilor Basarabi de la Domnești la Câmpulung, boierul caută puțină liniște în sufrageria răcoroasă și, după ce aruncă câțiva pumni de apă peste obraji, de la lavoarul din fier forjat, cu migală și artă împletit, se dezbracă, își trage cămașa largă de noapte, lucrată cu pui și arnici și se lasă locului două ore, ordonând servitoarei Argeșanu să nu fie deranjat. Nu s-a însurat
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
drum mă gândeam că altădată îi povesteam tatălui meu tot din excursie, când ajungeam acasă. Acum cui să povestesc? Cu ochii plini de lacrimi m-am uitat spre sora mea...doar pe ea o mai am. Dormea și avea pe obraz o lacrimă care-i alunecă dincolo de bărbie, trezind-o. “Am visat cum mâncam toți, cu taicu, acasă, în curte, ciocolată din Ungaria” , îmi șoptește sora mea. Întunericul din autocar ne păstrează taina gândurilor. „Of, fetelor!” ne apostrofează cumnatul meu, pe
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]