6,900 matches
-
nou cei patru nepoței s-au strâns în jurul focului, lângă bunicuța lor, și abia așteaptă ca aceasta să-și înceapă povestirea. Ea mai are câte ceva de făcut, dar copiii o zoresc: „Haide, bunicuțo, începe povestirea, te rugăm... ” Bunicuța îi șterge ochelarii, deschide cartea și începe să le citească: „Ieșind din cetatea nepăsătoare a Betleemului, Sfânta Familie își găsește adăpost într-o peșteră care era folosită de păstori ca sălaș de vite. În Peșteră era frig și întuneric, pereții erau umezi și
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
fără coafiură înaltă, pe care capul tău cel mic să ocupe proporțiile lui proprii, căci numai pe acestea le iubesc. În genere te iubesc în proporții cât se poate de proprii. [... ] De aceea și sărut mînile fără mănuși, ochii fără ochelari, fruntea fără pălărie și picioarele fără ciorapi și te rog să nu mă uiți, mai cu seamă când adormi. Mihai 159 [EMANOIL GRĂDIȘTEANU] Iași, în 19 octomvrie 1876 Domnule Prezident, Următor hotărîrei N-o 328, luată de înalta Curte de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
întârziere de o secundă, și în timp ce răbdătorii noștri concetățeni claxonau puternic și neîntrerupt în spatele meu, mi-am amintit dintr-o dată de o altă întâmplare, survenită în împrejurări asemănătoare. O motocicletă condusă de un om mic de statură și uscățiv, purtând ochelari și pantaloni de golf, mă depășise și se oprise în fața mea, pe roșu. Stopând, omulețul blocase motorul și se străduia în zadar să-l pună iar în mișcare. Pe verde, i-am cerut, cu obișnuita mea politețe, să se dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
scris, și a fost lucrat pe măsură ce s-a citit în ședințele literare ale cercului "Sburătorul" din anii! 1923- Se auzi soneria ia ușa din față. Ursuză ca de obicei, Sia se întoarse greoi pe scaun spre Lina Rim, care, cu ochelarii pe nas, cârpea pledul agățat cine știe cum. - Tanti! Sună! zise leneș Sia. Lina, care băga în ac, nu răspunse îndată. Sia se uită la profesor. Doctorul Rim, nemișcat pe fotoliu! do la birou, nu spuse nimic, surise numai gardianei, cu intenția
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
într-una din seri, o discuție mai poetică ca de obicei îl făcuse să caute în bibliotecă un tom al lui Don Juan, pe care-1 cumpărase pentru prețioase ilustrații vechi. De data asta insă făcea apel la text și, cu ochelarii frumos așezați, pe când "doamnele" - cum zicea - lucrau în ordinea familială a biroului, Rim tu iîn surâs protector, rugind pe Sia să dea trei lumini, parcursese pe Don Juan fără să fi găsit însă informația dorită. își zicea că lucrarea nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
noi. Apoi se gândi că pentru mama ar trebui un șal moale de mohair, pentru tata un ceas nou, iar pentru bunica... „Of! Ce să aducă pentru bunica?! „Dar pentru bunicul?”... Aa! Niște papuci de casă cu blăniță și niște ochelari cu rame aurii... și lipi repede scrisoarea, fără să spună ce își dorește și el. Uitase complet de el, gândindu-se la ceilalți, și nici nu și-a dat seama decât chiar în Ajunul Crăciunului. Erau cu toții în camera de
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
sări în mijlocul camerei și era cât pe ce să îl dea jos pe moșul ce ducea în spate un sac greu. Când toți s-au adunat în jurul lui, el scoase pe rând darurile: patinele, șalul, ceasul, papucii de casă și ochelarii. În acele clipe, Cristinel și-a dat seama că uitase să spună ce își dorește. Moșul se oprise din împărțit daruri, iar Cristinel hotărî să se bucure pentru ceea ce au primit ai lui. Totuși, parcă o umbră se așternea pe
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
pentru onomastica d-lui Popescu-Sireteanu, în care am înglobat și un fel de recenzie din volumașul „Cale și drum”, socotind în așa fel ca să ajungă pe 13 septembrie la Pitești. În timpul acestei deplasări m-am trezit că mi-au dispărut ochelarii. Păcat de ei, mai ales că erau făcuți de nepotul meu Cosmin. Ajuns acasă indispus, în cutia poștală găsesc un voluminos plic trimis de I. N. Oprea. Mai citește, dacă poți! Vrând-nevrând am devenit analfabet și va trebui să mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
scrisului meu. M-a impresionat profund analiza făcută de cineva cunoscător și competent. I. N. Oprea îmi trimitea scrisoarea primită, cedându-mi dreptul de proprietate. Joi, 10 septembrie 2009. E musai să ies în oraș și să rezolv prioritar problema ochelarilor. Fără ei nu mai sunt eu însumi. Grație unui magazin de optică medicală rezolv rapid și responsabil această problemă, după care merg la spital la dr. N. Botezatu, căruia îi ofer un volum cu autograf, un volum pentru biblioteca spitalului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
hotărât să se apuce de treabă. Când își aduse aminte cum a dormit îmbrăcat alaltăieri, nașul avea sub capră o movilă de butuci. Nu pornise bine la treabă cel dintâi, că bătrânul cel mititel se opri, scoase o pereche de ochelari strălucitori și începu să-și ascută fierăstrăul. Finului i se tăie brusc avântul. - În vezi ? făcu el admirativ. Le știe pe toate : a zis în patruzeci că nu stau legionarii, și-au plecat legionarii. Ia te uită la el : o dată
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
lú domnu’ avocat, coniță. Cucoana voalată privi însă la marfă cu dispreț. - Să mai vedem, să mai vdem, domnu’ David. Din dugheană, negustorul își trecu clienta în atelier. La bancul de lucru se mișca un bătrân uscat, cu șapcă și ochelari. Din atelier intrară în magazie : când domnu David descuie, o găină neagră țopăi împiedicată după ușă ; neașteptat de sprinten, ovreiul o prinse și-o așeză într-un ungher. Cucoana se opri în treacăt lângă un șifonier. - Pe el cât ai
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
în toată mahalaua cântecele ei, cu o convingere afonă. Straticăi îi plăceau mai ales poveștile de dragoste în care îndrăgostiții mureau. „Cântecul lui Georgel” o făcuse și pe madam Sură să privească cu lacrimi prin pleoapele de sticlă groasă ale ochelarilor și pe mătușa Ruth, care tremura din cap, să plângă. Pe o vale mult adâncă O căsuță se zărea Și pe prispa ei cea joasă O blondină tristă sta. Lângă ea Georgel stătea - un băiat ce o iubea - Și cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de la biserică și respecta cu sfințenie toate rânduielile creștinești, încît, probabil, găsea că nici revoltele, nici lamentațiile n-aveau rost. Înainte de a se culca, bătea în fiecare seară o sută de mătănii, iar dacă tata, care citea în pat, ridica ochelarii de pe nas, pe la a cincizecea mătanie, zicîndu-i ironic (deși era epitrop la biserica ortodoxă), "Lasă-l, tu, că s-o fi culcat și el", îl certa, speriată că o asemenea blasfemie putea atrage vreo nenorocire asupra casei noastre. După ce-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mă facă, de mic, să doresc ce dorea el, fără să-mi dea nici un sfat. Pur și simplu, încercam să ghicesc ce anume dorea, după care mă străduiam să fiu pe măsura așteptărilor lui. Și, cum îl zăream mereu cu ochelarii pe nas, citind, de câte ori nu era prea istovit de muncă sau nu se ducea la cârciumă, a fost aproape o fatalitate să-mi arăt interesul pentru cărți. Nu le-am descoperit singur, ca alții. Probabil, eforturile tatei de a mă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bune. Și nimic nu se compară, în mintea mea, cu tihna limpede a acelor zile. Soba de tuci duduia, răspândind o căldură plăcută care secera florile de gheață apărute noaptea în ferestre. După ce-și termina treburile, tata își lua ochelarii cu ramă de sârmă și se apuca de citit, în vreme ce eu mă căzneam să ghicesc cum funcționa ceasul deșteptător, care zornăia din toate măruntaiele de câte ori ciocănelul lovea pălăria de metal. Mirosul de cozonaci l-am descoperit după ce am venit în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cum văzuse el În tinerețe În cine știe ce cabaret (n-o să uite niciodată clipa cînd Santiago, soțul ei, a spus că era distanța cea mai scurtă Între obrajii lui bucălați), părul lins cum poartă magnații În Grecia și În Argentina, bunăoară, ochelari de soare cu rame groase tot timpul anului, cam vulgar și cu pretenții de eleganță vărul Juan; era imaginea care i se gravase În minte și care o Înspăimînta, bietul văr... RÎsul copiilor Îi atrase atenția: scamatorul Începuse spectacolul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un bacșiș, dar Carlos Îi spuse că are el singur grijă și Își Încrucișară privirile scînteind de ură. Dar individul insistă, cerînd să i se plătească un bilet pentru parcare. Susan deschise poșeta și-i căzură biletele de avion, pudriera, ochelarii de soare și rujul În tub de aur. Ridică ochelarii, toți se aplecară să ridice celelalte obiecte, Cinthia Începu iar să tușească și Bobby spuse că mama n-avea niciodată bani În poșetă. Vilma se căută prin buzunarele șorțului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
grijă și Își Încrucișară privirile scînteind de ură. Dar individul insistă, cerînd să i se plătească un bilet pentru parcare. Susan deschise poșeta și-i căzură biletele de avion, pudriera, ochelarii de soare și rujul În tub de aur. Ridică ochelarii, toți se aplecară să ridice celelalte obiecte, Cinthia Începu iar să tușească și Bobby spuse că mama n-avea niciodată bani În poșetă. Vilma se căută prin buzunarele șorțului și spuse că nici ea nu avea mărunțiș, Bobby nu vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așa cum ei niciodată nu mai auziseră pe cineva spunîndu-i, ca și cum ar fi fost singurul cuvînt pe care-l știa, ca și cum și-ar fi pus corzi vocale de aur făcute la comandă ca să-l pronunțe cît mai plăcut. Susan Își puse ochelarii de soare și schiță un zîmbet, Juan Lucas, dac-ai ști prin cîte am trecut. Juan Lucas o luă de braț, liniștește-te, liniștește-te; ridică mîna și Începu să pocnească din degete și atunci totul se liniști ca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
duseră pe terasă ca să vadă cum decolează avionul și le făcură cu mîna mamei și Cinthiei. „Uite-le acolo!“ strigă Bobby, primul care le văzu străbătînd pista de decolare și Întorcîndu-se ca să-și mai ia o dată rămas-bun, Susan tot cu ochelarii de soare ascunzîndu-i ochii și Cinthia tușind. Dar Julius mai văzu ceva; văzu cum umpleau rezervoarele de benzină ale avionului cu care credea el că urma să plece Cinthia, un avion care de fapt pleca mult mai tîrziu, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
preferat să n-o pună Într-o asemenea după-amiază. Susan se drogase. Își amintea că avusese o batistă În mînă și o cutie cu pastile de diferite culori, dar cînd?, În ce moment? Deschise ochii și văzu totul cafeniu prin ochelarii ei de soare, aeroportul, pieptul lui Juan Lucas, hai, dragă. Carlos avea grijă de Bobby, ținîndu-l tot timpul lîngă el pe Santiaguito. Doamne Dumnezeule! CÎnd o să se termine toate astea!? Mercedesul Înainta prin cartiere urîte, vechi, sărace - erau În Lima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi Întrebat: unde m-ați adus? nu recunoștea locurile, Dumnezeu știe la ce se gîndise În ultimele minute. Frumoasă, desigur, nespus de frumoasă acum, cînd le făcea de zor semne cu mîna mai Înainte de a-i fi văzut. Își scoase ochelarii de soare și se simți orbită de lumină și-i puse din nou, unde-i Julius? „Acolo, mamă, acolo! Îi striga Santiago chiar În ureche, acolo, nu-l vezi?“ Îl vedea pe Carlos, dar nu-l vedea pe Julius. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult de oamenii ăștia. „Ce prostuță ești, Susan“, se gîndea Juan Lucas, În timp ce conducea Mercedesul pe autostrada care ducea spre sud și, cu coada ochiului, vedea cum se Învîrtejea părul iubitei sale, părul răvășit de vînt al iubitei sale cu ochelari de soare, n-aș vrea să-ți vorbesc despre aceste lucruri, dar mă deranjează, ce-ar fi să-i concediem pe toți, Îi dăm afară pe toți, prea și-au luat nasul la purtare, e adevărat că ții atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-și ușureze sufletul, ca să nu-și mai amintească de ele, să le uite complet Înainte de a se Întîlni cu prietenii, dar Susan lăsa vîntul să se joace cu buclele părului ei și continua să se refugieze În dosul lentilelor de la ochelarii de soare, complet absentă, ca și cum l-ar ignora, la ce se gîndea oare? — Susan, aprinde-mi o țigară, te rog... SÎnt În cutia din dreapta... Susan. — Da, Juan. — Ce crezi despre toate astea, Susan? — Darling! A fost Îngrozitor! Mi se rupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pătrundea prin ele, Întunericul atît de potrivit pentru reculegerea dintr-un templu, toate acestea Îl Împiedicau să pună În valoare nuanța fină care deosebea costumul lui de orice alt costum Închis; pielea lui bronzată Își pierdea culoarea și sănătatea, iar ochelarii de soare, care-i veneau atît de bine, se Înnegreau atît de tare În lipsa soarelui, Încît părea orb. Era obosit și din cînd În cînd Își ascundea un căscat cu dosul palmei și nu se uita de loc În dreapta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]