3,917 matches
-
uneau. De aici, mină lua o formă conică-ogivală cu secțiunea pe cât posibil circulară (care nu se realiza practic decât rar). Mină se declară gata pentru exploatare numai după ce un agent al administrației salinei, stând pe un bulgăre de sare în mijlocul ocnei, nu mai putea atinge tavanul ocnei cu ciocanul. Din acest moment, salariul tăietorilor de sare scădea de la 4,5 creițari (4,5 Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
formă conică-ogivală cu secțiunea pe cât posibil circulară (care nu se realiza practic decât rar). Mină se declară gata pentru exploatare numai după ce un agent al administrației salinei, stând pe un bulgăre de sare în mijlocul ocnei, nu mai putea atinge tavanul ocnei cu ciocanul. Din acest moment, salariul tăietorilor de sare scădea de la 4,5 creițari (4,5 Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial în funcțiune, primind totodată un nume
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
bulgăre de sare în mijlocul ocnei, nu mai putea atinge tavanul ocnei cu ciocanul. Din acest moment, salariul tăietorilor de sare scădea de la 4,5 creițari (4,5 Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial în funcțiune, primind totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau deobicei la pește 5.000 florini (guldeni) de argint.
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
salariul tăietorilor de sare scădea de la 4,5 creițari (4,5 Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial în funcțiune, primind totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau deobicei la pește 5.000 florini (guldeni) de argint.
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
produce îmbunătățirea nivelului de trai, principalul motiv fiind exploatarea petrolului din pădurile care înconjoară localitatea și astfel economia locală nu se mai limita doar la agricultură. Țițeiul nu este singura bogăția exploatată din subsol în zonă, ci și sarea, prin ocnele de la Telega aflată în vecinătate. Sarea se extrage încă din secolul al XIV-lea în ocnele de la Telega, iar la sfârșitul secolului al XVII-lea și păcura. Companii petroliere americane își fac simțite prezența tot la sfârșitul secolului XIX-lea
Scorțeni, Prahova () [Corola-website/Science/301726_a_303055]
-
astfel economia locală nu se mai limita doar la agricultură. Țițeiul nu este singura bogăția exploatată din subsol în zonă, ci și sarea, prin ocnele de la Telega aflată în vecinătate. Sarea se extrage încă din secolul al XIV-lea în ocnele de la Telega, iar la sfârșitul secolului al XVII-lea și păcura. Companii petroliere americane își fac simțite prezența tot la sfârșitul secolului XIX-lea și contribuie la explozia economică în zonă. Apogeul exploatării „aurului negru” îl constituie perioada marilor erupții
Scorțeni, Prahova () [Corola-website/Science/301726_a_303055]
-
orașului Câmpina, unde se află majoritatea locurilor de muncă a locuitorilor din Telega. Agroturismul și turismul balneoclimateric au existat în stadiu incipient încă din anii '70, dezvoltându-se în jurul Băilor Telega (lac salin apărut pe una din fostele guri de ocnă) și al pitorescului împrejurimilor. Dezvoltarea agroturismului a beneficiat - și beneficiază în continuare - de apropierea de București și de poziția sa la începutul Văii Prahovei. Cu toate acestea, agroturismul nu este dezvoltat la nivelul altor zone din împrejurimile apropiate (Brebu) sau
Comuna Telega, Prahova () [Corola-website/Science/301744_a_303073]
-
clorură de sodiu și altele) și stabilitatea apei conferă acțiuni terapeutice pentru boli ale aparatului locomotor după cum urmează: Telega a devenit cunoscută în trecut și pentru închisorile sale. La început, oamenii erau trimiși la muncă silnică la exploatarea sării („la ocnă”). Acest tip de pedeapsă a fost aplicat până în secolul XIX. Ocna Telega avea pe lângă ea și o închisoare cu două despărțituri: una pentru cei cu condamnări limitate, alta pentru cei condamnați la moarte sau la muncă silnică pe viață. De
Comuna Telega, Prahova () [Corola-website/Science/301744_a_303073]
-
pentru boli ale aparatului locomotor după cum urmează: Telega a devenit cunoscută în trecut și pentru închisorile sale. La început, oamenii erau trimiși la muncă silnică la exploatarea sării („la ocnă”). Acest tip de pedeapsă a fost aplicat până în secolul XIX. Ocna Telega avea pe lângă ea și o închisoare cu două despărțituri: una pentru cei cu condamnări limitate, alta pentru cei condamnați la moarte sau la muncă silnică pe viață. De aici, termenul de pușcăriaș se confundă cu cel de ocnaș. La
Comuna Telega, Prahova () [Corola-website/Science/301744_a_303073]
-
Spiridon din Iași, Tasica Apostol și Ianoș Gabor. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa aceeași plasă, având 2025 de locuitori în satele Bahna, Bogdănești, Filipești, Nicorești și Satu Nou. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Bacău, reînființat, căpătând atunci alcătuirea actuală (după ce restul satelor au trecut la comuna Oituz). Două obiective din comuna Bogdănești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente
Comuna Bogdănești, Bacău () [Corola-website/Science/300659_a_301988]
-
Râpile avea 3012 locuitori în satele Motocești, Pătrășcani, Râpile și Slobozia Mielului, în vreme ce comuna Gropile avea 1820 de locuitori în satele Capota, Gropile, Păltinița de Jos și Păltinița de Sus. În 1950, cele două comune au fost transferate raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău. În 1968, comuna și satul Râpile a primit numele de "Gura Văii", iar satul și comuna Gropile au primit denumirea de "Dumbrava". În 1968, cele două comune au revenit la județul Bacău, reînființat, iar comuna Dumbrava a
Comuna Gura Văii, Bacău () [Corola-website/Science/300674_a_302003]
-
aceeași plasă, având 3458 de locuitori în satele Mănăstirea Cașin, Ferăstrău, Haloș, Cârjău, Pârvulești și Suseni. Legea administrației din 1931 consemnează satele: Dezrobiții Mănăstirea Cașin, Ferăstrău, Haloș, Lupeștii Cârjeu, Pârvulești și Suseni. În 1950, comuna a fost transferată raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău. În 1968, comuna a revenit la județul Bacău, reînființat. Tot atunci, s-au desființat satele Ferăstrău și Haloș, comasate respectiv cu satele Mănăstirea Cașin și Pârvulești, iar satul Lupeștii Cârjeu a luat numele de "Lupești". În comună
Comuna Mănăstirea Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300683_a_302012]
-
emisiuni ce se termină la împăratul Commodus (sec. 1-2 d.Hr.) iar la Nadișa monede romane republicane și un tezaur de denari imperiali cu emisiuni de la împărații Vespasian și Traian din anii 79 și 98 d. Hr. În zona Târgu Ocna s-a descoperit o monedă de bronz din timpul împăratului bizantin Justinian I, emisă la Cyzic, ceea ce demonstrează legăturile cu sudul bizantin în sec. VI-IX. Documente din sec. XIV atestă existența multor sate de prin părțile Bacăului, cum este
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
răzeși de odinioară nu le-a fost străin nici aspectul practic al vieții; ei au fost capabili sa construiască canale pentru aducerea apei necesare punerii în mișcare a instalațiilor de măcinat cereale, să extragă și să vândă sarea de la Târgu Ocna, să supună petrolul (care efectiv izvora la suprafață în unele zone muntoase ale ținuturilor Văii Tazlăului) unor procese de transformare pentru a-i da o întrebuințare în conformitate cu trebuințele lor etc. Poate nu este întâmplător faptul că la Tescani, în 1906
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
predare în limba română. Înainte de 1848 mai existau două școli bisericești la Mănăstirea Bogdana și Mănăstirea Tazlău, și o școală de preoți, în limba greacă la Mănăstirea Răducanu; în 1835 la Moinești funcționa școala lui Ștefan Chircu, iar la Târgu Ocna în 1845, se deschide prima școală publică. Începând cu Legea instrucțiunii publice din 25 noiembrie 1864 se pun bazele și se întemeiază prima școală în Berești-Tazlău (1865). În satul Enăchești, potrivit unui raport din 1948, școala a fost înființată în
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
o consemnează cu numele de "Valea Rea" în plasa Tazlău a aceluiași județ, având 2760 de locuitori în satele Orășa, Poiana, Valea Rea, Valea Rea-Târg și în cătunele Lunca și Scăriga. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău, iar în 1968 a primit denumirea de "Livezi", în vreme ce satele Valea Rea-Sat și Valea Rea-Târg au primit respectiv denumirile de Livezi-Vale și Livezi-Deal. În 1968, comuna Livezi a revenit la județul Bacău, reînființat; tot atunci satele Livezi-Vale
Comuna Livezi, Bacău () [Corola-website/Science/300680_a_302009]
-
în comună se numără pârâul Caraslău, Ghergheanoș, Brezoaia, Leșunt și Hațman. Este străbătută de șoseaua națională DN11, care leagă Oneștiul de Târgu Secuiesc. La Oituz, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ116, care duce spre nord la Pârgărești, Târgu Ocna (unde se intersectează cu DN12A) și Bârsănești (unde se termină în același DN11). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Oituz se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor
Comuna Oituz, Bacău () [Corola-website/Science/300687_a_302016]
-
și Grozești au fost unificate într-una singură, cu denumirea de "Oituz" și cu reședința în satul Grozești, dar ulterior ele au fost din nou separate. În 1950, comunele Poiana Sărată, Hârja și Grozești au fost toate transferate raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău, și ulterior comuna Poiana Sărată a fost desființată în 1966, satul ei trecând la comuna Hârja. În 1968, comunele Hârja și Grozești au fost transferate județului Bacău, reînființat, și au fost din nou comasate sub numele de
Comuna Oituz, Bacău () [Corola-website/Science/300687_a_302016]
-
Secuiesc. Din octombrie 1926 până în decembrie 1929 a făcut parte din plasa Trotuș, județul Bacău, pentru ca apoi să revină din nou la județul Trei Scaune, plasa Tg. Secuiesc. Între 1940-1944 este ocupată de Ungaria și din 1956 aparține raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău, până în 1966 când trece la comuna Hârja. Din 1968 aparține comunei Oituz.
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
Seacă și Rădeana. Comuna Jevreni avea 1629 de locuitori în satele Boiștea-Boierească, Boiștea-Răzeși, Boiștea Călin, Ciuperci, Corbu, Flocești, Heltiu și Miclăușoaia. În 1931, comuna Bogdana se regăsește cu denumirea de "Borzești". În 1950, comunele au trecut în administrarea raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău, iar autoritățile comuniste au început după 1952 evoluția forțată a comunei vecine Onești către statutul de oraș. Comuna Jevreni a fost desființată, câteva sate ale ei (inclusiv cel de reședință) trecând la comuna Borzești, denumită acum "Ștefan
Comuna Ștefan cel Mare, Bacău () [Corola-website/Science/300704_a_302033]
-
au amenajat ("Șipotul Lupului, Apa Rece, Șipotul Fundăturii" etc.). Tot în această zonă sunt și izvoare sărate (slatini) folosite de populație pentru conservarea unor alimente. Existența acestor izvoare sărate explică prelungirea stratului de clorură de sodiu de la salina din Târgu Ocna, pe sub culmea Berzunți. Se găsesc și izvoare cu apă sulfuroasă, în locul numit ""La Putoare"", fiind în legătură cu izvoarele similare de la Moinești.. Clima caracteristică zonei este temperat-continentală de dealuri, corespunzătoare Subcarpaților Moldovei, cu temperaturi medii anuale de +7 +8 grade celsius, cu
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Târgu Trotuș (reședința), Tuta și Viișoara. Comuna se află în vestul județului, pe malurile râului Trotuș, în amonte de vărsarea în acesta a afluentului Caraclău, la est de orașul Târgu Ocna și la nord-vest de municipiul Onești. Este traversată de șoseaua națională DN12A, care leagă Oneștiul de Miercurea Ciuc, precum și de calea ferată Adjud-Comănești-Siculeni, pe care este deservită de stațiile Trotuș și Viișoara. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Târgu Trotuș
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
locuitorilor sunt romano-catolici (61,96%), cu o minoritate de ortodocși (35,08%). Pentru 2,82% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Târgul vechi exista în veacul al XIII-lea și a căzut din însemnătate după anul 1650, odată cu dezvoltarea ocnelor de sare de la Târgu Ocna. În trecut a fost și un ținut al Trotușului, dar mai târziu acest ținut a fost contopit cu cel al Bacăului. Trotușul apare ca punct de vamă domnească înaintea Bacăului, a Iașului și a Bârladului
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
cu o minoritate de ortodocși (35,08%). Pentru 2,82% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Târgul vechi exista în veacul al XIII-lea și a căzut din însemnătate după anul 1650, odată cu dezvoltarea ocnelor de sare de la Târgu Ocna. În trecut a fost și un ținut al Trotușului, dar mai târziu acest ținut a fost contopit cu cel al Bacăului. Trotușul apare ca punct de vamă domnească înaintea Bacăului, a Iașului și a Bârladului. Pentru a ne da seama
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
apa din Trotuș la moară, toate cumpărate de Iordache Șeptilici și soția sa Marghioala, cu 2100 lire turcești. Hotarele posesiunii sunt indicate următoarele: Drumul Câmpului, Valea Podului, temelia bisericii catolice vechi, stricate, cimitirul bisericii ortodoxe și Drumul cel Mare al Ocnei. Din poziția descrisă a hotarelor, se poate desprinde că biserica veche a fost în spatele bisericii actuale, pe mica terasă inferioară, spre Trotuș nu departe de biserica actuală, loc ocupat compact de case, cu greu de cercetat pentru că temeliile de piatră
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]