5,154 matches
-
între experiența estetică și apariția obiectului. Rolul pe care îl are percepția în cadrul apropierii de obiectul de artă este unul de lărgire a dimensiunii înțelegerii artei în general. Fenomenalitatea obiectului care jubilează între apariție și aparență este redată de atributele ontologice constituiente obiectului în sine, a imaginației și modului elastic de existență al artei. Astfel, putem spune că percepția este o dimensiune activă a deschiderii a ceea ce este evident și dat (Lebensweilt). Plecând de la principiul lui Husserl, conștiința este conștiință a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artă: ceea ce subiectul experimentează și ce se constituie prin ce este experimentat. Cu alte cuvinte, materia obiectului are o ontologie specială, iar imaginea și simbolul obiectului au o ontologie proprie. Din acest punct de vedere este nevoie de o stratificare ontologică pentru a vedea cum funcționează fiecare obiect în parte. Arta și obiectul de artă au moduri speciale de expresie ducând la înțelegerea percepției prin intermediul a ceea ce este constituient fiecărui obiect de artă în parte. Mai mult, apariția unui astfel de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de stilul operei, iar aparența sa de interpretarea simbolului. Prin urmare, percepția este o dimensiune constitutivă apariției obiectului de artă. Ceea ce elimină percepția este autonomia obiectului experimentat, cu toate că prezintă o natură idependentă de subiect. Înțelegerea dublării obiectului ține de natura ontologică a calității sale estetice. Calitatea estetică a unui obiect de artă subzistă numai pentru ființa spirituală, în timp ce obiectul fizic este independent de subiect și prezintă o stratificare ontologică. Acest lucru pare să confirme ipoteza lui Hartmann, potrivit căruia dacă opera
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prezintă o natură idependentă de subiect. Înțelegerea dublării obiectului ține de natura ontologică a calității sale estetice. Calitatea estetică a unui obiect de artă subzistă numai pentru ființa spirituală, în timp ce obiectul fizic este independent de subiect și prezintă o stratificare ontologică. Acest lucru pare să confirme ipoteza lui Hartmann, potrivit căruia dacă opera de artă este un produs spiritual înseamnă că prin intermediul creației a luat cu sine ceva din spiritul omului. Relația dintre subiect și opera de artă există prin intermediul spiritualității
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
mitic. În cadrul dramei, actorii intră în rolul personajelor pe care le interpretează prin intermediul semnelor și al simbolurilor. Pictura sau sculptura oferă imagini mitologice sau supranaturale. Astfel, elementul comun în toate cazurile este utilizarea (aparentă) a simbolului. Din punct de vedere ontologic, simbolul se află într-o relație de identificare cu originalul, identificare ce are loc prin intermediul jocului. Orice abstractizare a obiectelor este refuzată, întrucât mintea funcționează prin diferențiere și nu prin generalizare. Orice obiect-simbol nu duce la o identificare a sa
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
modelului de copiat. Simbolul și semnele funcționează doar în cadrul social și în cadrul unei anumite culturi. Simbolul simbolizează ceva doar în și prin intermediul unui culturi, el apelează la propria istoricitate pentru a putea fi definit. În cadrul artei, simbolul devine un element ontologic constituent fanteziei și creativității. Când privim desenele lui Pieter Brueghel cel Bătrân, care simbolizează cele șapte păcate capitale, suntem invitați într-o lume a fantasticului și a fabulosului ce nu poate lua parte decât prin intermediul imaginației și exprienței estetice. Simbolul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Când privim desenele lui Pieter Brueghel cel Bătrân, care simbolizează cele șapte păcate capitale, suntem invitați într-o lume a fantasticului și a fabulosului ce nu poate lua parte decât prin intermediul imaginației și exprienței estetice. Simbolul nu este doar elementul ontologic pentru înțelegere și descifrare a unei opere de artă, dar și pentru concretizarea sa prin intermediul participării la ceea ce oferă: o lume fantastică ce depășește realitatea. Orice obiect semnifică ceva nu doar prin însușirile sale, ci și prin actul simbolizator ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
iar sursa ei devenise știința. Însă odată cu Gadamer, arta își recapătă raportul cu adevărul prin intermediul înțelegerii ei ca experiență a jocului, un joc ce are loc sub formă de dialog între opera de artă și subiect. Jocul este, astfel, condiția ontologică a existenței operei de artă și sursa adevărului, deoarece este procesul de lărgire a înțelegerii lumii. Percepțiile subiective sunt eliberate de prejudecăți și devin sursa obiectivității artistice exprimate prin relața intersubiectivă artă-subiect. Ceea ce oferă forță artei pentru lărgirea înțelegerii subiectului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
această întoarcere, este posibilă și o nouă interpretare a artei în virtutea adevărului. Semnul ne angajează în acțiunea jocului ce are loc la nivelul limbajului. Astfel, simbolul și semnul delimitează experiența artei de experiența realității. Totodată, simbolul și semnul sunt condiții ontologice de funcționare a imaginii care oferă forță operei de artă și alimentează imaginația. Pentru Gadamer, conștiința estetică este dovada că adevărul exprimat prin experiența unei opere de artă (Erlebniskinst) nu poate fi redat printr-un alt tip de experiență. În
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
conștiința estetică este dovada că adevărul exprimat prin experiența unei opere de artă (Erlebniskinst) nu poate fi redat printr-un alt tip de experiență. În același timp, experiența estetică nu vizează adevărul operei de artă și nici nu judecă natura ontologică a obiectului, atitudinea estetică înseamnă depășirea oricărei înțelegeri epistemologice a artei sau a obiectelor în general și face posibilă manifestarea adevărului oricărei forme de artă. Totodată, experiența estetică extrage simbolul din cadrul artei. Orice proces de abstractizare a conținutului artei vizează
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
altceva), el însuși se disociază de tot ceea ce ar putea determina sensul său"30. Gadamer leagă înțelegerea obiectului de artă de aisthesis, care vizează universalul, chiar dacă anumite interpretări ale sale pot fi subiective. 5. Principiile unei structuri interioare O structură ontologică interioară duce la lămurirea modului de existență a obiectelor de artă. Pentru Ingardern, pe lângă categoriile de entități, arta presupune obiecte particulare, reale, lucruri concrete, idei sau obiecte ficționale. Orice explicare ontologică a operei de artă va porni de la presupoziția că
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fi subiective. 5. Principiile unei structuri interioare O structură ontologică interioară duce la lămurirea modului de existență a obiectelor de artă. Pentru Ingardern, pe lângă categoriile de entități, arta presupune obiecte particulare, reale, lucruri concrete, idei sau obiecte ficționale. Orice explicare ontologică a operei de artă va porni de la presupoziția că lumea este dependentă de conștiință, lucru ce se vede cel mai bine în cadrul obiectelor ficționale. Dar orice explicare a manifestării existențiale a operei de artă nu neagă existența independentă a anumitor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
însuși, trebuie înțeles ca obiect artistic ce poate fi supus exprienței estetice și, prin aceasta, transformat într-un obiect estetic. Structura operei de artă este necesară pentru descoperirea lucrurilor așa cum sunt, independent de cum ne referim noi la ele. Deci investigația ontologică vizează obiectul însuși și existența operei de artă în cadrul istoricității sale. O astfel de ontologie presupune aprioritatea termenilor constituenți existenței operei de artă, termeni ce duc la o structură ontologică a realității artei. În acest sens, Ingarden își definește ontologia
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sunt, independent de cum ne referim noi la ele. Deci investigația ontologică vizează obiectul însuși și existența operei de artă în cadrul istoricității sale. O astfel de ontologie presupune aprioritatea termenilor constituenți existenței operei de artă, termeni ce duc la o structură ontologică a realității artei. În acest sens, Ingarden își definește ontologia ca știința care cercetează "posibilități și necesități pure", în timp ce metoda ontologiei este "analiză a priori a conținutului ideilor" (Streit I, 29/33), unde ideile sunt independente sau entități non-temporale. Orice
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
material (Stoff), un subiect, o temă [...] le putem strânge la un loc în grupa artelor reprezentării (darstellende Künste)"32. Acestea sunt sculptura, pictura și poezia. În paralel, artele ne-reprezentative sunt muzica și arhitectura. Diferențierea dintre arte nu înseamnă straturi ontologice diferite, ci aplicații diferite ale straturilor ontologice. În același timp, formele diferite de artă pot avea în compoziție straturi specifice lor. 5.1. Literatura și creația poetică Termenul de "literatură" poate cuprinde orice formă de scriere. Însă ceea ce înțelegem aici
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
putem strânge la un loc în grupa artelor reprezentării (darstellende Künste)"32. Acestea sunt sculptura, pictura și poezia. În paralel, artele ne-reprezentative sunt muzica și arhitectura. Diferențierea dintre arte nu înseamnă straturi ontologice diferite, ci aplicații diferite ale straturilor ontologice. În același timp, formele diferite de artă pot avea în compoziție straturi specifice lor. 5.1. Literatura și creația poetică Termenul de "literatură" poate cuprinde orice formă de scriere. Însă ceea ce înțelegem aici prin literatură sunt forme de scriere ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
literatură sunt forme de scriere ce respectă anumite reguli și urmează o schemă de gen specifică romanului, dramei, nuvelei sau poeziei. Complexitatea termenului de literatură, a actului de literatură împreună cu actul de citire va fi dezbătută în capitolul dedicat structurii ontologice a operei de artă literare. Diferențierea dintre literatură și poezie este dată de experiența estetică. Pentru Hartmann, atât literatura cât și poezia se aseamănă cu artele plastice deoarece sunt arte ale reprezentării (darstellend). Spre deosebire de Hartmann, care înțelege poezia ca formă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
față - care corespunde raportului dintre apariție și contemplație. Ceea ce apare și poate fi văzut este cuvântul, în timp ce legătura dintre cuvinte duce la concretizarea operei scrise. Pe de altă parte, schematismul ingardian, complex prin structură, se prezintă sub forma de strata ontologice și are în vedere toate formele operei literare care pot fi distinse ca genuri. Pentru Ingarden straturile ontologice sunt: 1. Stratul sunetelor cuvintelor și al formațiilor fonetice ale ordinii înalte ce le determină; 2. Stratul unităților de înțeles; 3. Stratul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
dintre cuvinte duce la concretizarea operei scrise. Pe de altă parte, schematismul ingardian, complex prin structură, se prezintă sub forma de strata ontologice și are în vedere toate formele operei literare care pot fi distinse ca genuri. Pentru Ingarden straturile ontologice sunt: 1. Stratul sunetelor cuvintelor și al formațiilor fonetice ale ordinii înalte ce le determină; 2. Stratul unităților de înțeles; 3. Stratul variațiilor expresiilor schematizate; 4. Stratul obiectivităților reprezentate și vicisitudinile lor34. Singurul strat problematic este cel al ideii ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Stratul variațiilor expresiilor schematizate; 4. Stratul obiectivităților reprezentate și vicisitudinile lor34. Singurul strat problematic este cel al ideii ce necesită o înțelegere a rolului pe care "ideea" îl joacă în cadrul existenței operei literare. Divizarea operei literare în strata vizează înțelegerea ontologică a tuturor elementelor ce conduc la concretizarea operei de artă literare. Dimensiunea fenomenologică a operei literare ne face conștienți de termenii ontologici ce contribuie la finalizarea sa. Astfel, cuvântul, element central în definirea artelor scrise, este angajat în spațiul liber
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a rolului pe care "ideea" îl joacă în cadrul existenței operei literare. Divizarea operei literare în strata vizează înțelegerea ontologică a tuturor elementelor ce conduc la concretizarea operei de artă literare. Dimensiunea fenomenologică a operei literare ne face conștienți de termenii ontologici ce contribuie la finalizarea sa. Astfel, cuvântul, element central în definirea artelor scrise, este angajat în spațiul liber al jocului și în zona mitului. Prin intermediul jocului și al mitului cuvintele angajate în actul literar oferă povestea și ideea operei literare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
spațiul liber al jocului și în zona mitului. Prin intermediul jocului și al mitului cuvintele angajate în actul literar oferă povestea și ideea operei literare. Doar prin intermediul mitului și al jocului imaginației opera literară poate intra în spațiul fantasticului. Astfel, straturile ontologice ale operei literare se definesc în raportul cu mitul și ludicul în timp ce logos-ul ține loc de cuvânt. Cântul, scrisul, lectura, lectorul, mitul, logosul și jocul devin, în definirea ontologică, elemente cheie în descifrarea operei literare în general. 5.2
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
imaginației opera literară poate intra în spațiul fantasticului. Astfel, straturile ontologice ale operei literare se definesc în raportul cu mitul și ludicul în timp ce logos-ul ține loc de cuvânt. Cântul, scrisul, lectura, lectorul, mitul, logosul și jocul devin, în definirea ontologică, elemente cheie în descifrarea operei literare în general. 5.2. Desenul și pictura Ca arte ale reprezentării, desenul și pictura, au o natură specială definită prin intermediul puterii imaginii și al imaginației. Ca arte reprezentative ele pot fi interpretate ca reprezentări
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a apariției. Modelarea sensibilă a materiei este de tip artistic și se bazează, în principal, pe imitație și reprezentare. Imitația trebuie înțeleasă ca redarea fidelă a realității, în timp ce prin reprezentare se oferă esența realității. Sculptura este definită de toți termenii ontologici ai artei. Cu ideea de mit prin referințele spirituale sau religioase, prin logos, prin ideile ce stau la baza statuilor cu teme morale și prin ideea de ludos care depășește, prin intermediul imaginii, lumea reală lăsând loc imaginarului și fantasticului. Statuia
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
timp și spațiu. Această suprafață este înțeleasă ca imagine ce semnifică ceva ireal într-un spațiu real. Prin imaginație ajungem la suprafața bidimensională - fenomen artistic - fiind însușită de simbol. Fotografia și filmul, înțeles ca imagine în mișcare, au același condiții ontologice de existență cu adaosul că arta cinematografică este caracterizată de momentul relației și al modalității. Ideea de act stă la baza existenței imaginii cinetice. Ca și în cazul picturii și al desenului, fotografia și filmul au o suprafață materială ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]