5,945 matches
-
care lucrase câțiva ani pe la ambasadele române din două țări latino-americane. În audiențele la direcțiile administrative ale ministerului, fostul vicepreședinte de regiune a cerut, înainte de plecare, să-i fie dat un anumit șofer, acea persoană care reușise să îi satisfacă orgoliile. I s-a îndeplinit dorința, așa cum i se promisese. Șoferul a plecat spre Lima la câteva luni după sosirea ambasadorului la noul său post în capitala Perului și ca urmare a insistențelor șefului de misiune. Ajuns la noul loc de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ani. — Dormeai când m-au adus aici. Avea ochii limpezi. Buza îi era umflată, plină de sânge închegat. — Am venit de curând. Manteus a scos mulți bani din buzunar ca să mă cumpere. În glasul lui nu era nici urmă de orgoliu. — Sunt retiarius. Dar tu? — Mă numesc Valerius și sunt secutor. — Eu sunt Marcus... auctoratus. — Vrei să spui că tu ai vrut să devii gladiator? — Familia mea avea pământuri lângă Mediolanum. Eram bogați, eu studiam... Am fost să învăț în Grecia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
invitați să vorbească. Melania îmi spusese că a insistat nevasta lui Radu să mă duc. Erau trecuți Săracu, Iorda, Stancu, Buzescu, Pripas, Encușoru și încă unul sau doi. M-am bosumflat când am văzut afișul. Nu din cauză că aș avea cine știe ce orgolii de felul acesta, ci pentru indiferența lor. Nu sunt din grupul lor, oricât m-aș amăgi. Nici altădată nu m-au invitat la astfel de pomeniri sau lansări de cărți. Am fost întotdeauna unul din afara lor. Poate și pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la fel în fața lor... Caracterele sunt doar ale literaturii. Ale realității sunt doar viețile astea mizere ale noastre. Abia acum, când N.N. nu vine, aș putea să mă simt jignit. În fond, mi-a deturnat dorul de somn, îmi ignoră orgoliul meu auctorial (editorial), mă face să pierd timpul așteptându-l. Nu-l pierd. Scriu. Mă privesc. Și știu că toate sunt așa cum trebuie să fie. Nu-i dau cartea din generozitate. Nu am exemplare. A promis că o plătește, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
discuții. Sunt mai mult atent la cadența gândului meu. Încet-încet am alunecat și eu între ei. Devine sufletul meu, ca o mâzgă de lavă, unul de fost. Aștept la fel ca ei, lunar, reînnoirea rețetei, tresar și în mine vechi orgolii din amintire, „am venit aici acum treijdoi de ani“, au început să-mi fie familiare linoleumurile acestea zdrențuite, tocurile ușilor, vopseaua pereților, aerul acesta de resemnare, de înfrângere fără biruință. Mă las inundat de toropeala unor nădejdi că mâine voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai din rușine (un bătrân îmi vânduse un „bilet în plus“ la un concert la Sala Radio și mi-a spus trist: „Dacă știam că puți a tutungerie nu-ți dădeam biletul, mi-ai stricat toată plăcerea concertului“), mai din orgoliu: „Nu sunt în stare să renunț?“. Până când, într-o zi, la G., pe malul Dunării, am fumat ultima țigară. Am aruncat pachetul, cutia de chibrituri și asta a fost tot. Am trecut Dunărea, mi-am văzut de ale mele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau cum s-o fi chemând operațiunea) jocuri cu șobolani, mașini, pisicuțe sau cărți de pocher. Cât timp imens am pierdut în Bibliotecă, furat cu nerușinare, cu nepăsare, cu indolență, cu tembelism de acești oameni puși în slujba cărții. Un orgoliu mărunt, de neîmpliniți ai sorții, de ratați impotenți îi face să-și urască, probabil, meseria și pe tine, care le ceri să și-o facă. Le ceri în virtutea contractului lor de muncă de care le amintești mereu prin nesuferitul buletin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Dincolo de vălul pitoresc al aparențelor, să vadă tragedia unei nații chemate la democrație fără să aibă habar de practicile acesteia. Nu aceasta interesează. Și odinioară, ca și acum, electoratul era o masă amorfă, manevrabilă, sforarii politici stârnindu-i patimi mărunte, orgolii tembele, înlocuind, pentru scurt timp, terenul fotbalistic al defulărilor cu lupta electorală. Românii votează în continuare pătimași, dezorientați, duși după ultimele promisiuni ale celui care le vorbește. Dintre patru sau cinci ofertanți electorali, este crezut, de obicei, cel care la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
onoarea lui de familist. După gânduri și purtări s-a mai discutat că cherestegiul și-a anihilat în cea mai mare măsură legăturile cu „general-umanul” pe care-l conține. Rizibilul iese din contrastele interioare și din cele exterioare dintre personaje. Orgoliul de proprietar și om la putere („căpitan în garda civică = il capitani”) îl stăpânește: „eu, de! negustor, să mă pui în public cu un coate goale, nu vine bine”<footnote Silvian Iosifescu, Teatrul lui I.L. Caragiale, în Studii despre opera
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cu seriozitate, imparțialitate, tenacitate, și de ce nu, cu zâmbetul pe buze și cu deplina convingere că foarte curând se vor înregistra progrese în cadrul procesului instructiv-educativ. Pe lungul drum al formării profesionale, ar fi de dorit să nu ne încovoiem sub orgoliul perfecțiunii, pentru că viața trăită numai pentru o idee, este o viață chinuită, falsă, care arată diferite feluri „de a nu trăi, trăind”. Ar trebui să fugim de ea, să fugim de inerție, de stereotipia actelor, de mecanizarea lor, de răceala
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
activitate didactică urmărește și obligă în aceeași măsură cadrul didactic, la luarea de decizii rapide, exacte și-n folosul colectivului de elevi. Trebuie însă să ținem cont de faptul că nu avem de ce să susținem atingerea perfecțiunii. Acesta este un orgoliu care niciodată nu va fi satisfăcut. O viață pentru o idee perfectă și perfecționistă „reprezintă o viață chinuită, falsă, diverse feluri de a nu trăi, trăind”, cauzată de inerție, stereotipia actelor, mecanizarea lor, răceală, indiferență și lipsa noastră de preocupare
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
decât să pregătiți a doua venire a lui Hristos. Îi neteziți, cum se spune, calea...” „Vom Încerca să facem mult mai mult”, zise Bikinski, privindu-l de la Înălțime. „Să nu cădeți În păcatul trufiei”, spuse starețul cu o voce blândă. „Orgoliul l-a pierdut pe Lucifer...” „N-avem noi treabă cu Lucifer....” „Aveți, În shimb, de-a face cu Satanovski...” Bikinski simți, nu știu de ce, nevoia să-i ia apărarea inginerului Edward, care Îl luase de atâtea ori peste picior. „Satanovski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
eului din regnul animal În regnul vegetal. Și apoi mai jos sau, poate, mai sus, din regnul vegetal În regnul mineral și după care urmează rispirea În eter... Încheind acest ciclu, eul se Întoarce Îndărăt, purificat de tot ce Înseamnă orgoliu sau alt rău, parcurgând toate etapele În sens invers. Metoda nu e simplă”, adăugă Bikinski, „e suficientă o clipă de neatenție și ai lunecat În hău pentru totdeauna. Orice particulă materială sau imaterială Își Întinde tentaculele sale invizibile În spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stăpânit și adus la bunăcredință și mulțumire! Și aceasta numai trecând prin lumina înțelesului OM! Dacă nu te bați cu pumnii în piept pentru ce ai făcut, dacă lași de la tine necerând să ieși în față vei câștiga puterea stăpânirii orgoliului. Omul a fost zidit din început ca toate să-i vină de la sine! Trebuie să ajungă la înălțimea soarelui ce trece calm, cald, dând razele sale fiecărui pui de univers! Și așa cum trece soarele și nu se teme de nimic
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
cu tine n-am apucat să... De fapt, cred c-ar trebui s-o facem odată, Zare! Și așa am primit un opt. După părerea lui pot să fiu mulțumită că nu mi-a respins lucrarea (convorbire Între 4 ochi: - Orgoliu? Răzbunare, hm? - zic eu. Zice el, pe un ton cel puțin În si bemol: Da, ai ghicit!) Și așa trecuse și asta. A treia. Repartiția. A, am uitat să-ți mai spun că lucrarea mea căpătase o formă frumoasă, bătută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
apropiat. În mintea lui zăpăcită de fericirea simplă pe care o trăise În ultimii trei ani, ignorând toate pericolele posibile, necunoscând deloc vicisitudinile reale ale epocii, Își făcu loc o hotărâre ciudată; aceea de a lua cu el, poate din orgoliu, poate din plăcere, copilul care abia depășise un an și era foarte vânjos, ca un adevărat fiu de munteancă hrănit cu laptele gras al vacilor de acolo. Pus Într-un fel de rucsac cu spătar, deschis, Între perne umplute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Ochii mei de pictoriță au căutat totdeauna frumusețea. — Prin ce se deosebeau prietenele tale de restul lumii? — Poate că aveau o intuiție mai mare, o sensibilitate mai intensă, o tandrețe ascunsă, de care aveam nevoie. Era extraordinară lipsa lor de orgoliu, de egoism, de ge lozie. Cu ele alături mă simțeam ocrotită, așa cum n-am fost apărată nici de părinții mei. S-ar fi băgat și în foc pentru mine. Chiar dacă de multe ori discutam în contra dictoriu sau ne contraziceam cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
al măștilor, asemeni celui venețian. Nu scăpase deci de Veneția. Nici nu-și dorise vreodată să scape, fiindcă Veneția era imaginea perpetuă a frumuseții și a opulenței. Voise să scape doar de partea ei superficială, de afectare, de minciună, de orgolii. În uralele mulțimii, sultanul ieși din palat. În aceeași clipă, Alexandru Își simți brațul strâns cu putere. -Nu te Întoarce, Îi șopti o voce cunoscută. Ne retragem spre bazar odată cu mulțimea. Misiunea e anulată. - Gabriel! Pictorul Își strânse șevaletul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sud. Căruța se Îndepărta. Avea șanse să dispară pentru totdeauna, fără ca el, unul din cei mai mari generali ai Imperiului, să fi știut ce se afla În ea. Nu era o Înfrângere pe câmpul de luptă, era o Înfrângere În orgoliu. Nu și-ar fi putut-o ierta niciodată. Cu entuziasmul (sau cu străfulgerarea de nebunie) a oștenilor care se vor mari generali, Mihaloglu ordonă desprinderea cavaleriei de corpul ienicerilor și capturarea căruței. Ienicerii care deveniseră călăreți se năpustiră Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un atac fulgerător pe firul văii, În timp ce restul trupelor continuau Înaintarea. Mihaloglu privi prin lunetă ambele ofensive. Mergea perfect. Ce putea fi greșit În această tactică genială? - Totul e greșit... murmură, ușurat, Angelo. Slavă cerului, omul ăsta mai are și orgolii. Știu că urmărește semnalele observatorului și toate celelalte mijloacele noastre vizuale și sonore de semnalizare. Ordon tăcere totală. Din acest moment, mecanismul Apărătorilor funcționează singur, fiindcă e alcătuit din oameni inteligenți și antrenați, care știu să evalueze situația din teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cuceritorii care nu voiau decât să arate că abandonează lupta. Răsturnarea de forțe era de neimaginat cu doar două minute mai devreme. Dar acum devenise reală. Rebeliunea prin forță era stinsă prin forță. Rebeliunea În spirit era zdrobită În spirit. Orgoliul celor mai temuți asasini ai Imperiului era călcat În picioare de un stăpân aproape necunoscut, care nu vorbise, nu Îi amenințase și nu se temuse. Nu scosese nici un cuvânt, dar demonstrase ceea ce era de demonstrat. Că nu poate fi Învins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
greșise? Poate greșise atunci când hotărâse că poate păstra Moldova liberă, puternică, fără nici o vasalitate. Nici față de Ungaria, nici față de Polonia, nici față de Imperiul Otoman. Poate greșise când dusese țara spre un război inevitabil. Poate că nu fusese mărirea țării, ci orgoliul lui. Poate că acel sol al lui Mahomed trebuia lăsat să se Întoarcă la picioarele stăpânului său. Poate că trebuiau acceptate condițiile aspre ale sultanului. Țara ar fi rămas. Zeci de mii de oșteni ar fi fost acum În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-i lipsea desăvârșit o astfel de înfumurare feminină. Faptul că atâția învățați, cu și fără ochelari, prin cercetări mai aride ca stâncile pleșuve, îi puteau oferi cândva cunoașterea deosebirei și asemănărei zilelor trecătoare, îi da un amestec de milă și orgoliu. Ceea ce încununa orgoliul lui Mini era însă putința de a-și controla propria atitudine. Acea cenzură pe care un martor ironic o făcea gândurilor ei mărețe și care îi da virtutea aleasă a umiiinții. Dar măsura supremă, pe care o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o astfel de înfumurare feminină. Faptul că atâția învățați, cu și fără ochelari, prin cercetări mai aride ca stâncile pleșuve, îi puteau oferi cândva cunoașterea deosebirei și asemănărei zilelor trecătoare, îi da un amestec de milă și orgoliu. Ceea ce încununa orgoliul lui Mini era însă putința de a-și controla propria atitudine. Acea cenzură pe care un martor ironic o făcea gândurilor ei mărețe și care îi da virtutea aleasă a umiiinții. Dar măsura supremă, pe care o putea atinge, nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fi depus mult din acele emanațiuni, mai ales pe acele file unde sta viața ei sufletească intimă. . . că acele file deci erau pline de exfolierile voinței, ambiției ei. . . exfolieri microbiene și contagioase. 125 Măria propagase direct, prin contaminare materială, sufletească, orgoliul ei. . . Și invers, deoarece acea contaminare era dovedită, existența substanței spirituale-materiale era sigură. - Iți închipuiești, doctore, îi spunea, când va fi odată o societate de profilaxie a orgoliului. . . li voi da numele Măriei și dacă mă vei ajuta frumos în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]