5,351 matches
-
o anumită viziune despre unitatea Scripturilor însele. Or, conceptualizarea hermeneutică a acestei unități oferă premisele dezbaterilor teologico-dogmatice de mai târziu. Or, în mod evident, limbajul în care a fost exprimată unitatea Scripturilor n-a avut întotdeauna aceeași formă. Dacă lexicul Ortodoxiei continuă să varieze, gramatica teologică a dogmelor Bisericii a rămas aceeași. Putem vorbi, de aceea, despre o dezvoltare doctrinară de-a lungul istoriei Bisericii? O încercare de a răspunde acestei vaste întrebări ar depăși cu mult nu doar spațiul aici
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de-a lungul istoriei Bisericii? O încercare de a răspunde acestei vaste întrebări ar depăși cu mult nu doar spațiul aici alocat, ci mai ales competențele noastre 1. O chestiune de principiu însă trebuie reamintită. Definiția, nu însă și criteriile, Ortodoxiei nu sunt livrate peremptoriu în proclamația apostolică a lui Hristos ca „Domn și Dumnezeu” (In. 20,24)2. Să ne amintim că între martorii aceleiași tradiții apostolice - Petru și Pavel, de exemplu - se puteau admite diferențe de interpretare a legii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
au folosit de structurile de gândire și limbaj ale culturii vernaculare. Prin forjarea unui limbaj ontologic în Crezul nicean, de pildă, Biserica n-a intenționat decât să transmită Revelația la nivelul exigențelor unei gândiri marcate de moștenirea culturii filozofice grecești. Ortodoxie: posesie ori participare?tc "Ortodoxie \: posesie ori participare ?" Pentru cei deciși să gândească teologia în raport deschis față de trecut (prin studiu și învățătură), față de prezent (prin rugăciune) și față de viitor (prin atenție profetică), sesizarea rolului formator și euristic al tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
gândire și limbaj ale culturii vernaculare. Prin forjarea unui limbaj ontologic în Crezul nicean, de pildă, Biserica n-a intenționat decât să transmită Revelația la nivelul exigențelor unei gândiri marcate de moștenirea culturii filozofice grecești. Ortodoxie: posesie ori participare?tc "Ortodoxie \: posesie ori participare ?" Pentru cei deciși să gândească teologia în raport deschis față de trecut (prin studiu și învățătură), față de prezent (prin rugăciune) și față de viitor (prin atenție profetică), sesizarea rolului formator și euristic al tradiției este indispensabil. Tradiția apostolică este
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
prin atenție profetică), sesizarea rolului formator și euristic al tradiției este indispensabil. Tradiția apostolică este responsabilă pentru articularea hermeneuticii unitare a Scripturii, care, în diversitatea sa textuală, ascunde din fața privirii grăbite și viclene adevărata icoană a lui Hristos. Formularea limbajului Ortodoxiei ține de problema unei situări hermeneutice în raport cu Revelația lui Hristos Cel „după Scripturi”. Aderența la mărturisirea de credință a Ortodoxiei nu înseamnă astăzi nimic atunci când nu dispunem de o înțelegere la fel de clară a relației dintre Biserică, tradiție și Scripturi. Propovăduirea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a Scripturii, care, în diversitatea sa textuală, ascunde din fața privirii grăbite și viclene adevărata icoană a lui Hristos. Formularea limbajului Ortodoxiei ține de problema unei situări hermeneutice în raport cu Revelația lui Hristos Cel „după Scripturi”. Aderența la mărturisirea de credință a Ortodoxiei nu înseamnă astăzi nimic atunci când nu dispunem de o înțelegere la fel de clară a relației dintre Biserică, tradiție și Scripturi. Propovăduirea Ortodoxiei dogmatice în absența unui legământ de fidelitate față de tradiția apostolică a Bisericii ne transformă în simpli lozincari. Învățarea limbii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ține de problema unei situări hermeneutice în raport cu Revelația lui Hristos Cel „după Scripturi”. Aderența la mărturisirea de credință a Ortodoxiei nu înseamnă astăzi nimic atunci când nu dispunem de o înțelegere la fel de clară a relației dintre Biserică, tradiție și Scripturi. Propovăduirea Ortodoxiei dogmatice în absența unui legământ de fidelitate față de tradiția apostolică a Bisericii ne transformă în simpli lozincari. Învățarea limbii folosite de Părinții mărturisitori este, de aceea, o sarcină care depășește cu mult simpla competență academică. Dinamica istorică a limbajului teologic
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în absența unui legământ de fidelitate față de tradiția apostolică a Bisericii ne transformă în simpli lozincari. Învățarea limbii folosite de Părinții mărturisitori este, de aceea, o sarcină care depășește cu mult simpla competență academică. Dinamica istorică a limbajului teologic al Ortodoxiei ne poate ajuta să depășim retorica opoziției ideologice între „dușmanii credinței” - o categorie indispensabilă? - și „apărătorii Ortodoxiei”. Nici retorica belicoasă, nici mobilizarea politică nu țin cont de lecția Evangheliei atunci când este vorba despre mărturisirea Adevărului. Firește, panoplia retorică a Părinților
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
limbii folosite de Părinții mărturisitori este, de aceea, o sarcină care depășește cu mult simpla competență academică. Dinamica istorică a limbajului teologic al Ortodoxiei ne poate ajuta să depășim retorica opoziției ideologice între „dușmanii credinței” - o categorie indispensabilă? - și „apărătorii Ortodoxiei”. Nici retorica belicoasă, nici mobilizarea politică nu țin cont de lecția Evangheliei atunci când este vorba despre mărturisirea Adevărului. Firește, panoplia retorică a Părinților Bisericii ne-a livrat un irefutabil portret-robot al ereziei; firește că diavolul este „tatăl minciunii” (In. 8
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
numeroase mostre de rea-intenție. Totuși, trebuie să acceptăm că problemele cu care ereticii s-au confruntat erau nu mai puțin și problemele teologilor ortodocși: în primul rând, înțelegerea unității transcendentale a Scripturilor și recepția Revelației în Biserica de tradiție apostolică. Ortodoxia nu poate fi înțeleasă decât în complexa întâlnire de orizonturi între idiomul prin excelență divin al Revelației - adică Cuvântul lui Dumnezeu - și limbajul Scripturilor modelat de tradiția apostolică a Bisericii. Pentru a înțelege virtuțile unui algoritm matematic, dificultățile ecuației nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
limbajul Scripturilor modelat de tradiția apostolică a Bisericii. Pentru a înțelege virtuțile unui algoritm matematic, dificultățile ecuației nu se cad a fi subestimate. Atașată doar unor propoziții dogmatice, izolată de stilistica și ritmul unei vieți duhovnicești adăpate la izvoarele tradiției, Ortodoxia degenerează în verbozitate. Expresie a adevărului personal și comunitar al Revelației, Ortodoxia este în primul rând un mod de a fi, un etos și o viziune. Prin urmare, limbajul teologic al acestei Ortodoxii nu poate fi decât „o melodie”1
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
unui algoritm matematic, dificultățile ecuației nu se cad a fi subestimate. Atașată doar unor propoziții dogmatice, izolată de stilistica și ritmul unei vieți duhovnicești adăpate la izvoarele tradiției, Ortodoxia degenerează în verbozitate. Expresie a adevărului personal și comunitar al Revelației, Ortodoxia este în primul rând un mod de a fi, un etos și o viziune. Prin urmare, limbajul teologic al acestei Ortodoxii nu poate fi decât „o melodie”1. Nimeni nu își poate face adevărata educația teologică fiind rupt de tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
unei vieți duhovnicești adăpate la izvoarele tradiției, Ortodoxia degenerează în verbozitate. Expresie a adevărului personal și comunitar al Revelației, Ortodoxia este în primul rând un mod de a fi, un etos și o viziune. Prin urmare, limbajul teologic al acestei Ortodoxii nu poate fi decât „o melodie”1. Nimeni nu își poate face adevărata educația teologică fiind rupt de tradiția pneumatică, liturgică și doxologică a Bisericii care ne in-formează ochiul minții în exercițiul martiric al confesiunii lui Hristos. Văduvit de lărgimea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
prin teste grilă, oferindu-și maniacal certitudini printr-un debit excesiv de răspunsuri la orice întrebări. Dimpotrivă, depășind nivelul relatării doxografice și pătrunzând în sfera problematizării hermeneutice care definește condițiile de posibilitate ale întrebărilor teologice, un student doritor să descopere geniul Ortodoxiei se va racorda la dinamica invizibilă a predaniei apostolice. A înota în marele fluviu al tradiției Bisericii este mai important decât repetiția năucă a unor formule de credință, a unor scheme exegetice sau a unor cronologii patristice. Pentru a înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
înălțării la înțelesuri și cunoașteri nemaiauzite, când Duhul se roagă întru dânsul „cu suspine negrăite” (Rom. 8,26). Acesta este sensul profund al inițierii mistagogice într-o tradiție purtătoare de Duh. Fără această inițiere în tainele Revelației, Crezul și dogmele Ortodoxiei nu capătă sens. Atunci teologia se varsă „într-o baltă fără semnificație în care este posibil orice, dar nimic cu adevărat nou și profund”1. Adevărul mărturisit de Biserică este o realitate invizibilă la care participi și pe care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
dar nimic cu adevărat nou și profund”1. Adevărul mărturisit de Biserică este o realitate invizibilă la care participi și pe care nu o poți poseda. Ontologia participației contrazice atât de masiv economia posesiei, până în punctul în care refuză identificarea Ortodoxiei cu lichidități verbale (i.e. enunțul unor „parole” dogmatice)2. Ortodoxia primește confirmarea într-un mod de existență eclezial și eshatologic. Pentru a participa la adevărul Ortodoxiei nu este suficientă nici măcar o entuziastă aderență - publică, prin definiție - la expresiile livrești ale
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de Biserică este o realitate invizibilă la care participi și pe care nu o poți poseda. Ontologia participației contrazice atât de masiv economia posesiei, până în punctul în care refuză identificarea Ortodoxiei cu lichidități verbale (i.e. enunțul unor „parole” dogmatice)2. Ortodoxia primește confirmarea într-un mod de existență eclezial și eshatologic. Pentru a participa la adevărul Ortodoxiei nu este suficientă nici măcar o entuziastă aderență - publică, prin definiție - la expresiile livrești ale binecinstitei „tradiții răsăritene”. A fi membru al tradiției apostolice nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Ontologia participației contrazice atât de masiv economia posesiei, până în punctul în care refuză identificarea Ortodoxiei cu lichidități verbale (i.e. enunțul unor „parole” dogmatice)2. Ortodoxia primește confirmarea într-un mod de existență eclezial și eshatologic. Pentru a participa la adevărul Ortodoxiei nu este suficientă nici măcar o entuziastă aderență - publică, prin definiție - la expresiile livrești ale binecinstitei „tradiții răsăritene”. A fi membru al tradiției apostolice nu reprezintă deloc un privilegiu al celor care îmbrățișează canonul literar al Scripturilor, putând reconstitui cu minuție
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
aderență - publică, prin definiție - la expresiile livrești ale binecinstitei „tradiții răsăritene”. A fi membru al tradiției apostolice nu reprezintă deloc un privilegiu al celor care îmbrățișează canonul literar al Scripturilor, putând reconstitui cu minuție tabloul istoric al primelor controverse dogmatice. Ortodoxia teologică nu are un singur stindard pentru că celebrează apofatic necuprinsul văzduhului. Revelația Cuvântului lui Dumnezeu este nu obiectul, ci evenimentul constitutiv al teologiei. Teologia fixată în matricea tradiției apostolice nu-și poate decât menține obligația de a împrospăta mereu dialogul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Subintitulată modest „eseu despre natura teologiei”, Deslușirea Tainei este o carte născută dintr-un extraordinar pariu al sincerității, conturând efigia unei biografii intelectuale exemplare 2. Scrisă la Oxford între anii 1979-1981, cartea a pregătit, într-un fel, convertirea autorului la Ortodoxie. Mai mult, o anticipase, prin gestul unei chemări. El rostește adevărul veșniciei prin cuvintele veacului. Acest volum tematizează dimensiunea mistagogică a teologiei sau, în alte cuvinte, despre constituția teologică a tainei care hrănește legământul veșnic între Dumnezeu și umanitate. Paginile
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
științelor umaniste. El recurge la hermeneutica lui Hans-Georg Gadamer, dublată de comentariile epistemologului american Michael Polanyi. Rezultanta acestor doi vectori, care vădesc o nebănuită convergență hermeneutică, este o pledoarie inteligentă și persuasivă pentru întoarcerea la surse. Obsesia rădăcinilor atestă radicalitatea Ortodoxiei. Fără ancorarea dialogului cu lumea în sânul marii tradiții dogmatice a Bisericii, fără restaurarea demnității alegoriei în lectura Scripturilor sfinte și, mai ales, fără experiența liturgică a tainei bunătății și iubirii lui Dumnezeu, izvoarele teologiei seacă ori se înfundă. Inteligența
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mistic al Bisericii. Este concluzia asumată și de autorul Deslușirii Tainei. Într-o admirabilă logică hermeneutică dusă până la capăt, discursul profesorului Andrew Louth a primit confirmarea finală prin asumarea vocației mistagogice a preoției într-o tradiție fidelă deopotrivă catolicității și ortodoxiei. Viguroasa apologie filozofică în favoarea tradiției ecleziale și a recuperării adevărului narativ și liturgic al teologiei se încheia cu o pledoarie sobră în favoarea „trăirii tainei” prin consumarea misterului euharistic al Liturghiei. IVtc "IV" Nașterea sinelui și dilemele corporalitățiitc "Nașterea sinelui și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
teologi la un permanent recurs la arheologie. Postmodernitatea este o paradigmă politică făcută să tolereză varietatea și amestecul. Incapabil de sinteze majore, timpul nostru distilează cocktailuri. Ceea ce contează este consumul brut, iar nu neapărat calitatea digestiei. Cei care mai revendică ortodoxia unui canon cultural, formativ pentru istoria umanității, trebuie să se justifice în fața hermeneuticii suspiciunii. Elitele angajate într-un proces de legitimare simbolică a unor valori universale - cum sunt fie liderii religiilor Cărții, fie campionii liberalismului secular - sunt chemate la un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
acută ca în Europa Occidentală. Totuși, într-un context cultural postcolonial, întreținut de respectul pentru individ și de recunoașterea alterității ireductibile a persoanei umane, specificul profetic al teologiei creștine a putut să fie uitat, ca de altfel și granița între ortodoxie și erezie. Multiconfesionalismul creștin a dat naștere multiculturalismului orizontal. Tratată ca o „bătrână doamnă” între celelalte domenii de studiu universitar, teologia a ajuns să adopte, dintr-un complex de inferioritate, metode străine chemării ei. Mai întâi, a uitat să mai
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și al coeziunii contractuale (la care au aderat Hobbes și Locke), respectiv, anarhismul despotic (profesat de Machiavelli) primește numele de „teodicee socială”2. Pentru Milbank, această „teodicee” introduce un alt concept al providenței (i.e. o pronie previzibilă) decât cel propriu ortodoxiei creștine (care asumă, în termenii teologiei pauline, o cunoaștere parțială „în ghicitură” (1Cor. 13,12), sub rezerva eshatologică a vederii „față către față”. În același timp, este foarte semnificativă trecerea de la codul etic al aristocrației militare (care domină în feudalism
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]