3,831 matches
-
rulată strâns. Ochii omului se învăpăiară spre soldați ca două oglinzi. Căutând o ruptură în cercul de oameni, încercă s-o ia la fugă. Dar, cu peste douăzeci de soldați în jurul lui, nici chiar acel vulpoi nu putea să scape. Ostașii îl trântiră la pământ și-l legară fedeleș, de abia se mai puteau mișca, apoi îl aruncară peste spinarea unui cal ca pe un sac. Bărbatul le arunca celor care îl capturaseră insulte și blesteme. Ofițerul îi astupă gura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alți doi-trei, căzuseră unii peste alții, în alt loc. Vederea leșurilor îi stimula pe războinici, iar soldații care pășeau peste trupurile neînsuflețite ale camarazilor lor intrau într-un spațiu de dincolo de viață și moarte. Acest lucru era valabil atât pentru ostașii lui Hori, cât și pentru cei din clanul Akechi. Situația din vârful muntelui era neclară, dar și aici se întâmpla ca un strigăt de victorie să fie urmat rapid de o înfrângere. În timpul luptei, răcnetele scoase de unitatea lui Matsuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cerul cu miros de sânge. Unitatea lui Nobunaga era respectată ca fiind cea mai puternică dintre diviziile armatei lui Hideyoshi, iar acum era întărită cu trei mii de oameni sub comanda lui Niwa Nagahide. Oricât de curajoși și însuflețiți erau ostașii lui Dengo, nu puteau răzbate prin linia inamică. Dengo era rănit în șase locuri. În sfârșit, după ce se luptase și se învârtise atât de mult pe calul său, începu să-și piardă cunoștința. Deodată, din spatele lui, se auzi un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Chiar în acel moment, oamenii din jurul lui Hideyoshi se opriră. Cred că e inamicul, spuse cineva, alarmat. Hideyoshi și mica sa trupă tocmai urcaseră spre vârf. Pe coastă, în depărtare, părea să se afle un grup de soldați. Și acești ostași păreau surprinși și se ridicară în picioare, toți odată. Unul dintre ei dădu niște comenzi, în timp ce soldații se risipeau în dezordine. — Ar putea fi soldați inamici, comentă cineva. Am auzit că au fugit până la Ibuki. Era, într-adevăr, o posibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rândul său, în companii. Comandanții își pregăteau caii în capetele subunităților. Flăcările fitilelor licăreau încoace și-ncolo, dar nu era aprinsă nici o făclie. Pe cer, luna era doar un corn îngust. De-a lungul șirului de copaci, cei șapte sute de ostași se legănau tăcuți în întuneric, ca valurile la mal. — Yahei! Unde ești? strigă Hideyoshi, în timp ce mergea de-a lungul șirului de ofițeri și soldați. Oamenii nu se distingeau clar în umbra copacilor, iar acum vedeau un militar scund care bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în timp ce mergea de-a lungul șirului de ofițeri și soldați. Oamenii nu se distingeau clar în umbra copacilor, iar acum vedeau un militar scund care bătea cu un baston de bambus în pământ, pe când mergea urmat de șase-șapte soldați. Majoritatea ostașilor credeau, probabil, că era șeful unui grup al celor care pregăteau bagajele pentru drum, dar, când îl recunoscură pe Hideyoshi, deveniră și mai tăcuți, trăgându-și caii înapoi pentru a nu-i sta în drum. Aici sunt! Încoace! Asano Yahei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
capul maimuțoiului ăluia blestemat în vârful uneia din lăncile noastre! Nu-i lăsați pe cei din clanul Maeda să-și râdă de noi! Nu vă faceți de rușine! Încurajându-i, Genba mergea printre ofițeri și soldați. Cum era de așteptat, ostașii care-l urmaseră, până în acel punct, credeau în sentimentul onoarei. Transpirația și sângele uscat de soarele care strălucea fierbinte, încă din primele ore ale dimineții, pătau armurile și lăncile multora. Prin toată murdăria erau amestecate fire de iarbă și cocoloașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care dezertează! Oricine împrăștie zvonuri sau descurajează spiritul războinic al oamenilor să fie executat pe loc! Dar situația se agravase mult prea mult, iar revigorarea asprului spirit marțial al lui Katsuie era zadarnică. Peste jumătate din cei șapte mii de ostași ai săi dezertaseră deja, iar restul abia se mai țineau cu picioarele pe pământ. În plus, își pierduseră deja încrederea în comandantul lor suprem. Fiind astfel redus la o poziție care nu mai inspira respect, până și ordinele Demonului Shibata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din Luna a Cincea. La Nagahama, Hideyoshi ascultă rapoartele despre situația din Gifu. După Kitanosho, Castelul Gifu era principalul care-și continua atacurile împotriva lui Hideyoshi dar, odată cu marea înfrângere a clanului Shibata, spiritul războinic al lui Nobutaka și al ostașilor săi se domoli vădit. Ca pentru a înrăutăți și mai mult lucrurile, în Castelul Nagahama erau mulți vasali din Gifu, care-l părăsiseră pe Nobutaka, pentru a i se alătura lui Hideyoshi. În cele din urmă, situația deveni atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
voi porni o luptă pe care știu c-am s-o pierd. Puteți să-i spuneți și Seniorului Shonyu, și Seniorului Nagayoshi! Și, cu aceste cuvinte de despărțire, porni în galop. Unitatea lui Hori Kyutaro îl regăsi pe Hidetsugu și ostașii săi rămași în viață în apropiere de Inaba. Apoi, dând foc fermelor de pe drum, se apărară, în repetate rânduri, de trupele urmăritoare din clanul Tokugawa, pentru ca, în cele din urmă, să revină la tabăra principală a lui Hideyoshi din Gakuden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un platou înalt. Stindardul comandantului și celelate flamuri anunțau limpede că generalii de-acolo erau fiul cel mare al lui Shonyu, Yukisuke, și fratele său mijlociu, Terumasa. Aceasta era aripa dreaptă. Aripa stângă era formată din cei trei mii de ostași ai lui Nagayoshi, pe Gifugadake. În fruntea celor două sute de militari rămași, Shonyu aștepta ca unitate de rezervă. Își instală stindardul de comandant chiar în centrul unității sale, aranjată în formațiune aripă-de-barză. — Mă întreb cum va ataca Ieyasu, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Nagayoshi, se ridică în două picioare, nechezând îndurerat. Un strigăt ca un suspin năprasnic se înălță din piepturile oamenilor săi, în timp ce se repezeau, în mare grabă, spre el. Luându-i trupul pe umeri, se retraseră spre culmea colinei Gifugadake. Ostașii clanului Tokugawa alergau după ei, luptându-se pentru simbolul faptei lor, strigând: — Luați-i capul! Războinicii care-și pierduseră conducătorul erau în pragul lacrimilor. Răscindu-se în loc cu expresii înspăimântătoare, își întoarseră lăncile spre urmăritori. Cumva, reușiră să ascundă trupul neînsuflețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Osaka! Toate trupele să se retragă. Veni apoi următorul ordin: Unitățile comandate de Kuroda Kanbei și Akashi Yoshiro să se coordoneze cu trupele de la șanțurile duble. Poziția ariergardei o vor lua Hosokawa Tadaoki și Gamo Ujisato. Șaizeci de mii de ostași porniră la drum. Îndreptându-se spre apus, își începură retragerea, tocmai când soarele dimineții apărea la orizont. Hori Kyutaro fu lăsat la Gakuden, iar Kato Mitsuyasu la Castelul Inuyama. Cu excepția lor, toate trupele traversară Râul Kiso și intrară în Oura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prestigiu, ci și la viața fiului său, și atunci, după ce-a spus asta, mama a tăcut, și din nou s-a făcut liniște deplină, iar eu, în sfârșit, am scos armura și soldatul, am desfăcut armura, încercând să îmbrac ostașul meu helvet, nepictat și fără halebardă, însă armura era prea mare, nu i se potrivea deloc, și atunci, din antreu, s-a auzit mama spunând că da, despre asta-i vorba, ce crede bunicul, despre ce naiba ar mai putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
generali - șefi de mari unități, cazul generalilor Chirnoagă, Avramescu, Coroamă, etc. Un om providențial în istorie: Ion Antonescu Deși monarhist, imaginea generalului devenit mareșal, Ion Antonescu, îi rămâne vie și pilduitoare în inimă prin verticalitatea morală și competențele acestui mare ostaș român așa cum a reținut și de la confratele filosof cu care a împărtășit martirajul detenției comuniste, Petre Țuțea, care afirmă: ”Elitele morale sunt superioare celor intelectuale”, numai că Mareșalul Ion Antonescu era și un desăvârșit om al culturii ca și al
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
dar de preț. E bine să ne mai reamintim că internaționalistul troțkist, „agitator periculos”, în expresia lui Brătianu, și criminal în opinia noastră, nu se liniștise ci organiza comitete de acțiune bolșevică la Odessa plină de refugiați români dar și ostași care fuseseră în armata austro-ungară. Rakovschi ajunsese un taie și spânzură al Ucrainei. Desigur, bolșevizase și câțiva români, ordonase confiscarea vaselor românești din porturile rusești, a tezaurului românesc, organizând numeroase crime în zona Nistrului dar și în interiorul Basarabiei. De aceea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
să meargă la datorie cu arma în mână, auzind, din nou, ordinul generalului dinspre Duminica din 22 Iunie 1941: “A sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoșești și a bisericii, lupta pentru vetrele și altarele românești de totdeauna: Ostași, vă ordon: treceți Prutul! zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și Miazănoapte; dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații voștri cotropiți; reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile noastre!”... Sunt cuvintele generalului
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
În înțelepciunea sa și dragostea lui de patrie a acceptat chemarea propunându-i suveranului de Obor să demisioneze, asigurându-i totuși fuga și în acest moment tragic, când șefii partidelor desființate ezitau implicarea în conducerea țării, generalul s-a adresat ostașilor lui dragi cu ordinul să treaca Prutul, prevenindu-i: „suntem armata dreptății, ordinei, a cinstei, a omeniei...”,”nu suntem hoarde năvălitoare...(aluzie la comportamentul armatei roșii în teritoriile românești ocupate)”. Și-n zorii acestei sfinte Duminici de 22 Iunie 1941
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
aluzie la comportamentul armatei roșii în teritoriile românești ocupate)”. Și-n zorii acestei sfinte Duminici de 22 Iunie 1941 (ora 4,00), de la Baltica la Marea Neagră, ordinul difuzat prin radio și presă ajungea pe buzele și-n inima tuturor românilor. Ostașii, porneau la luptă cu o însuflețire corespunzătoare luptei drepte și sfinte a luminii asupra întunericului, a crucii asupra stelei însângerate, cum spunea generalul Fr. Schobert, comandatul armatei a 11-a germane și cum luptătorii ruși pentru libertate și împotriva stalinismului
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
rănile lor sau rănile noastre nu ne-au durut atât de mult. Acum, în inima Crimeii suntem împușcați cu aceste arme jefuite de la unitățile noastre în retragere, în 1940”. „Niciodată nu voi putea descrie mânia mea, durerea mea și a ostașilor români”. (p.193,194) În ieșirile sale reconfortante la fereastra deschisă spre lumea adevărului, colonelul (r) Gheorghiță Savel, cu cartea reportajelor de război în mâna sufletului, îl confirmă deplin pe sensibilul autor, Virgil Gheorghiu, întrebându-se cum este posibil ca
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de muncă silnică, secții psihiatrice, în toată țara și unii, dincolo de ea. Asasinate!... Părintele Matei era născut la Sărata, județului Bacău, în 28 Iulie 1913. Avea doar 38 de ani. Câte visuri! Câte proiecte și idealuri de realizare misionare, ca ostaș al lui Hristos și românismului. Câte lacrimi, așteptări, oftaturi, n-a lăsat în urmă!...în urmă rămânând exemplul românului absolut căzut martiric în lupta cu ateii iadului comunist. Acestor mucenici știuți și neștiuți să le ridicăm altare în conștiințele noastre
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
toate punctele ei cardinale, ca urmare a domniei unui rege trădător, destrăbălat, dictator și asasin: Carol II. “Un timp al erorilor, o epocă sfâșiată de aporii ireconciliabile...”(Acad Al. Zub) în care entuziastul ofițer, Gheorghiță Savel, făcându-și datoria de ostaș al lui Hristos și al Țării, propus pentru Ordinul Mihai Viteazu, va trebui să plătească neclătinatele sale convingeri antibolșevice, cu excluderea din armată, prin Decret regal - 31 Mai 1947 - “lovitura de grație”, cum o numește el, cu ani grei de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
executanții nu se pot abstrage crimelor, dar la centrul acțiunii trebuiesc numiți decizionarii și aceștia, în mare parte, erau alogeni (în general evrei, ș.a.), cum în Basarabia, când la retragerea din 1940, au fost asasinați prin surprindere 42.000 de ostași români, cifră rezultată din cercetările și înscrisurile în acte; de asemenea, se știe că după 23 august 1944, 95% din comuniști erau tot străini. Iar în p.c.r., poliție, securitate, servicii de supraveghere și control, 90% erau evrei, maghiari
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
să aflăm informații privind dispozitivul și planul de luptă al lor pentru a doua zi. S-a oferit caporalul Cuzmici din Banatul Sârbesc, cel care era folosit și ca translator de limba rusă. El a fost însoțit de alți doi ostași, de altfel singurii care s-au întors, căci sârbul s-a predat rușilor, noroc că nu știau ora retragerii noastre! Ajungerea la debarcader s-a făcut pe brânci și târâș, până la plaja unde se cronometra timpul. Șoapta plecării trecu de la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
care m-am expus în plin bombardament, și-au făcut ca și mine semnul Sfintei Cruci și am pornit în pas alergător și neînfricat spre vaporul care își desprindea deja ancora de țărm. În salturi aproape simultane, am ajuns lângă ostașii noștri. Bacurile erau bombardate de avioane. Servanții bateriei de 4 tunuri aeriene, amplasate pe covertă, unde se aflau și cei mai mulți dintre ostași, ne apărau, ținând avioanele la distanță. Strânși ca albinele într-un stup, când în exterior condițiile sunt cu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]