8,628 matches
-
mine vin să soarbă harul Învredniciri de lut sfințit Când în vecernie amnarul Scapără aure-n zenit. Mă scurg ca steaua în vecie, Ca un vulcan vărsat în lavă, Iar când se va sfârși-n beție Aceast-agheasmă din otravă, O să pășesc divin pe ape Ca-n răsucirile de harpe, Blestemul să mă facă șarpe Sau un parfum divin pe clape În nesfârșirea ce-mpresoară Această măreție sumbră În care eu sunt o vioară Căzută-n mine ca o umbră ... AXIS MUNDI
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
în mine aglutină. Voi aștepta și astăzi minunea, ca să vină, În răstigniri de raze, pe ochi întors de mort, Iar când, tăcut ca piatra, mă vei găsi la cină, O să-ți arăt cum steaua se stinge în avort; Tu vei păși pe ape, la fel ca și cum mina Ascunde flăcări albe.Atras de-al ei focos, Ți se-ncleștează dinții și tremurându-ți, mâna O duci spre tâmplă palid și fără de folos. Cu șoapte-or să te cheme divinele miraje În pârguirea
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
că slujise suficient pânzelor sale. Le împrumutase sufletul, îl dezlănțuise în fenomene atât de personale încât picturile sale devenise hrana cea mai de preț din care savurase cu pasiune și credință. Îmbrăcat într-un costum gri și cămașă verde, pictorul pășea încet, cu spatele drept, mândru nu atât de opera și cariera sa cât de nepoata care îl însoțea, o bijuterie dragă, așa cum îi plăcea s-o numească. Sala se umplu de aplauze. Le merita din plin. Invitase șaizeci de persoane
PROMISIUNEA DE JOI (I) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359361_a_360690]
-
simpla obligație săptămânală pe care o implică o normă didactică obișnuită), ci ea reprezenta cu mult mai mult decât și-ar putea închipui cineva din haoticele noastre zile de azi. De ce ? Explicația nu este greu de oferit, deoarece Profesorul Chivu pășea cu constanță și pricepere totdeauna dincolo de arlechinul imaginar al profesiei sale aparte, oferind cu bucurie și seriozitate ... spectacol. Unul didactic, evident, și plin de spontaneitate, conceput într-o comuniune de suflete similară cu acea neinterpretabilă cuminecare dintre enoriaș și duhovnicul
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]
-
în minte. Ajunsă acolo, sub privirile lipsite de orice interes ale celor doi polițiști, își spuse pe scurt povestea. Aceștia, după un schimb scurt de priviri, o îndrumaseră spre secția de sector a poliției. Se luminase deja de ziuă. Ștefania pășea ezitând pe o străduță necunoscută, căutând din ochi un indiciu care ar fi putut să o ajute să gasească adresa. Un bătrânel cu o voce firavă, îi arătă clădirea ponosită a secției. I se părea că traversează un labirint. În
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
născut la sat “ erotica lui Emil Botta se consumă la înalte temperaturi până la epuizarea fizică și, implicit, alunecarea spre moarte. Iubirea acaparează, plonjează în uitarea de sine și pierderea identității, paroxismul ei este o vamă prin care, pe nesimțite, protagoniștii pășesc îmbrățișați în nonexistență.Ambiguitatea, cultivată cu insistență, este ridicată la rang de metodă, iar șperacolul ei ne salvează nu de puține ori. Vladimir Străinu sesiza cu adâncime, că ”galanteria funebră sau cochetăria mortuară formează trăsătura de recunoaștere cea mai proprie
POEZIA LUI EMIL BOTTA NAVIGÂND ÎNTRE EROS ŞI THANATOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359419_a_360748]
-
în hala de fabricație unde se executau piese pentru aparatele de măsură și control, iar la sfârșit de program alerga cu sufletul la gură, topindu-se de dor pentru pruncul care o aștepta (o copilă și ea ce încă nu pășise peste pragul maturității) ca, în final, întreaga activitate să și-o dedice familiei și unei lupte neîncetate de afirmare, de-a fi din ce în ce mai performantă, până atinge gradul de meneger stimat și apreciat al Societății Comerciale „MAGIC PRINT S. R .L. - Onești în
UN MIC POPAS LA SFÂRŞIT DE VEAC . DESTINE ÎN OGLINDĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359449_a_360778]
-
cu voluptatea asta a mea de a mă cățăra pe dealuri în fiecare zi, chiar și pe ploaie, ce era cu nebunia asta, de unde aveam eu vocația de cățărător pe dealuri, de excursionist în pieisajul patriei, de cutreierător de păduri?! Pășeam hotărît, ca într-un fel de întrecere cu mine însumi, iar Licurișca mă persifla: ține ritmul, că o să ajungi ultimul! Ești cel mai mare idiot, mă provoca Thomas; mi-e și rușine că sînt prieten cu tine. Bine că nu
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
lume. Cu ochiul atent și nostalgic, Sorin Preda încearcă din răsputeri să reînvie această lume, să-i înnoade rămășițele, așa cum mama înnoda căpețelele de coarde viu colorate, ca să țeasă un nou covor dungat în curcubeu, pe care tălpile noastre să pășească spre viață. Mi-a fost dat (șansă extraordinară!) să-l întâlnesc la Salonul Literar AXIS LIBRI, pe nepotul marelui scriitor Marin Preda. Să asist, cu respirarea întretăiată la lansarea volumului „Moromeții - Ultimul capitol” - apărut recent într-o ediție nouă, revizuită
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
am necăjit Și din valurile vieții teafără-am ieșit. Poate, am să ascult timpul și... voi aștepta În speranța că norocul mă va căuta. Cândva, poate și bărbatul din vis va veni Și, spre-o minunată viață din nou voi păși. Poate... îmi spun zi de zi, voi mai fi cândva Fericită. Poate, bunul Dumnezeu, știe soarta mea. Liniștea lângă copii, poate... voi găsi. Ce se va-ntâmpla cu mine, numai El va ști! Craiova Mai 1995 Referință Bibliografică: Nu privi
NU PRIVI ÎNAPOI de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360340_a_361669]
-
Ca să uităm de chin și jale. Tu știi să vindeci orice durere, Doar cu un gest al mâinii Tale! Doamne, de poți, te rog mă iartă, Uită-mi păcatele de nescris. Pașii pe drumul Tău mă poartă, Noaptea, când eu pășesc în vis. O cruce grea, am de purtat De mic copil am suferit. Doamne, poate am meritat, Dar, știu că mereu m-ai iubit! Ce bucurie și înălțare, Să fii cu Domnul, acolo sus! Toți vom avea atunci iertare, Doar
AM FOST LA DOMNUL! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360359_a_361688]
-
geamul autobuzului îi priveau probabil gândind că ei sunt doi tineri ce au o întâlnire, Claudiu o salută pe acea tânără și îi întoarse spatele, plecând din fața ei spre bibliotecă. El avea treizeci și nouă de ani, era timpul când pășea spre vârsta maturității și observa în interiorul său că parcurgea un proces al maturizării lui ca om. Vedea lucrurile altfel acum, gândea mult mai matur de cât o făcuse cu ani în urmă, cântărea lucrurile în mod diferit, îi plăcea tot
VIAȚA CA UN DAR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360374_a_361703]
-
se ascundea. Nu cumva... nu cumva... Doamne! Să știi că el este... Este nenorocitul care mi-a distrus viitorul. Mă întorc să-i spun doamnei. S-o întreb. Poate că mă înșel... Sper să nu întârzii prea mult”. Când a pășit în birou, doamna avocat Ramona Vlădescu era adâncită atât de profund în gânduri, încât nici nu a auzit-o intrând. Rezemată cu cotul de fața lucioasă a biroului, își fricționa ușor fruntea cu degetele lungi și frumoase ale aceleiași mâini
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
nouă; oameni care și-ar dori din suflet să poată merge... să poată să simtă frunzele moi sub tălpi, nisipul fierbinte, recele înviorător al izvorului cristalin... Acești oameni nu vor avea poate niciodată această, atît de banală, posibilitate de a păși... Gîndind astfel, am simțit recunoștință și bucurie în suflet și fiecare pas făcut, era pentru mine o binecuvântare a sorții...; m-am bucurat de orice pas făcut și am respirat adânc în piept aerul atît de curat și dătător de
PARFUMUL...FERMECAT de DOINA THEISS în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360430_a_361759]
-
eu «Mama tuturor», simbolul supremului ajutor, căutat de orice om, în ceasuri de durere. Am văzut bătrâni de 70 de ani care-mi ziceau «Mamă»!”. Din zori, până la asfințit, Regina era printre răniți, nu se dădea înapoi în fața niciunei primejdii, pășea printre răniți și cadavre, pe sub cerul întunecat de norii exploziilor acolo unde cineva striga după ajutor. „Dante n-a născut niciodată un iad mai înfiorător”, scrie Regina. Epidemiile se răspândeau cu iuțeală, primejduind nu numai viața ostașilor, ci și a
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
biet popor plin de așteptare, răbdare, și înșelat. Cetele trec și iarăși trec, fără să le pese că acel covor ce se întindea la picioarele marelui uzurpator fusese un adevărat râu de sânge, iar nu postavul stacojiu, peste care odinioară pășise țarul. Dar cui îi pasă astăzi că idolii slăviți ieri, cu cinci copii nevinovați, copii ai lor sunt acum un morman de oseminte carbonizate în depărtata Siberie? Și chiar acestor oase carbomizate nu li s-au îngăduit odihnă. Nu le-
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
panglicuțe negre și inscripții funerare, jerbe de flori, florile pe care poetul le iubise atât de mult în viață. Cortegiul funebru, având în frunte un singur preot se puse în mișcare pe strada Colței spre Universitate. În urma preotului toată asistența pășea împietrită. În fața Universității, în dreptul statuilor lui Eliade șI Mihai Viteazu, Eminescu fu elogiat de fostul său prieten, Dimitrie August Laurian, care venise între timp și de studentul botoșenean, Calmuschi. Profund mișcat, Calmuschi se adresa direct poetului cu un discurs lung
CEREMONIA DE ÎNMORMÂNTARE A LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360494_a_361823]
-
în plan uman Coloana valorează azi miliarde de dolari. Astăzi, Coloana fără sfârșit (“Stâlpul Moștenirii”) și cele 49 de Păsări Măiestre se înalță asemenea unor pulsații de bioluminiscență creatoare spre adâncurile cerului și le deschid spre iluminarea finală, spre a păși pe un nou drum în universalitate. “Cu această pasăre eu pot mișca Universul. Pasărea mea nu e pasăre. E simbol. Vreau ca pasărea mea să umple tot văzduhul. Trebuie să ne întoarcem la începuturi, să regăsim tot, tot ce-am
BRÂNCUŞI ÎN CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ. LA 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA MARELUI SCULPTOR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360440_a_361769]
-
infinite fac medierea energetică între cer și pământ, între spațiul sublunar și spațiul supralunar, între oameni și zei, între îngeri și demoni, și nu în ultimul rând între piramide și alte obeliscuri existente în lume. România și întreaga lume va păși pe un alt drum dacă va mai avea încă un obelisc ca acela construit de C. Brâncuși (din “Stâlpul Moștenirii”). Eu propun o construcție octogonală formată din opt Coloane asamblate la Steaua Arzătoare cu 8 Raze, la care lucrez acum
BRÂNCUŞI ÎN CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ. LA 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA MARELUI SCULPTOR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360440_a_361769]
-
în foamea cruntă, mai curajoase și ne-au tras înainte, fără temere de om străin ori de câine. Fie ce-o fi, își ziceau la unison mințile noastre! Și am intrat. Atunci n-am știut, aveam să aflăm pe urmă, pășisem în ograda Șefului de Post al satului. Paralel cu o casă înaltă ca un conac, albă-lucie în lumina lunii, se ținea mândră o clădărie scundă, însă lungă-lungă, cunia și grajdul cailor omului. În fața bucătăriei luminate de un Petromax, o masă
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
istoric), dintre stipularea și "substanțialitatea" scurgerii istorice. A recupera, iată cuvântul de ordine al poetului, fantoma lui a început să bântuie Europa, în ciuda internaționalismului nivelator. Dumitru Velea este o conștiință recuperatorie, care încearcă, prin hermeneutica istoricității, o coerență a spiritului, pășind, prin aceasta, într-o epocă post-metafizică. Îmblânzirea istoriei prin hipnoză lirică, este o manifestare organică a poetului. Dumitru Velea își poartă ca un martir coroana de spini a talentului pentru ca "flăcările din oase, cu litere", să "dăinuie în cea mai
NISIPUL CU OASE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360583_a_361912]
-
intuiției ori chiar la conceptualizări când riscul atitudinii ferme capătăt farmecul bravurii:” Am desenat o casă pe trotuar,/ deschisă am schițat și ușa, la fereastră cântă un canar,/ și m-am mutat acolo cu păpușa“.( “Desen pe trotuar “, pag.42.). Pășind spre școală, de acum însoțiți de abecedar copiii trăiesc intens momentul responsabilizării, gustă bucuria identificării cu cei mari:” - O fetiță care știe/ Ziua-ntreagă cum se-mparte/ Are vreme pentru toate: Și de joacă, și de carte. “(“Prima zi de
TITINA NICA ŢENE- ANOTIMPUL JOCULUI , CRONICĂ DE ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360576_a_361905]
-
istoric), dintre stipularea și "substanțialitatea" scurgerii istorice. A recupera, iată cuvântul de ordine al poetului, fantoma lui a început să bântuie Europa, în ciuda internaționalismului nivelator. Dumitru Velea este o conștiință recuperatorie, care încearcă, prin hermeneutica istoricității, o coerență a spiritului, pășind, prin aceasta, într-o epocă post-metafizică. Îmblânzirea istoriei prin hipnoză lirică, este o manifestare organică a poetului. Dumitru Velea își poartă ca un martir coroana de spini a talentului pentru ca "flăcările din oase, cu litere", să "dăinuie în cea mai
NISIPUL CU OASE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360584_a_361913]
-
se desfășura în toată splendoarea în fața ochilor mei însetați de cunoaștere. Singură pe drum, cu bagajul în suflet, cu mâinile goale pentru a putea cerceta, simți, descoperi; plină de dorințe, gânduri, speranțe. Văd oameni asemeni mie, umblând pe drumurile lor, pășind grav sau cu teamă prin aceeași roua a dimineții, încălziți de acelasi soare magnific. Nu înțeleg însă de ce unii se opresc mereu să adune și să care cu ei, în loc să contemple, să înțeleagă, să se mire de toate frumusețile din
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
se desfășura în toată splendoarea în fața ochilor mei însetați de cunoaștere. Singură pe drum, cu bagajul în suflet, cu mâinile goale pentru a putea cerceta, simți, descoperi; plină de dorințe, gânduri, sperante.Vad oameni asemeni mie, umblând pe drumurile lor, pășind grav sau cu teamă prin aceeași roua a dimineții, încălziți de acelasi soare magnific. Nu înțeleg însă de ce unii se opresc mereu să adune și să care cu ei, în loc să contemple, să înțeleagă, să se mire de toate frumusețile din
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]