3,353 matches
-
principală a constituit-o un concurs pentru desemnarea celui mai mare mincinos. Evident, aceste concursuri nu sînt minciuni, conform definiției noastre, deoarece nu există la mijloc nici o intenție de a înșela; în plus, nu cred că vreun participant a fost păcălit. Cluburile de mincinoși par să fi existat în Marea Britanie în secolul al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, Henry Labouchere, un membru nonconformist al Camerei Comunelor engleze, pe care Regina Victoria l-a numit mincinos, a descris în jurnalul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Bilmes 1975:66, 68). După cum s-a menționat în capitolul 1, Bok (1978:20) ia în considerare două perspective asupra minciunii, cea a mincinosului și cea a păcălitului. Ford și Hollender (1988) comentează că "minciuna este adeseori percepută de cel păcălit ca fiind un atac agresiv". Indiferent dacă îi simpatizăm sau nu pe mincinoși, sîntem cu toții conștienți că și noi putem deveni victimele lor. Drept urmare, este în interesul nostru să se mintă cît mai puțin posibil, mai ales dacă adoptăm punctul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
trasează contrastul său îndoielnic între comerțul en gros și comerțul en detail, cu referință la reclame, despre care s-a discutat în capitolul 3. Simmel se referă de asemenea la efectele diferite ale minciunii în funcție de distanța socială dintre mincinos și păcălit. El spune (1950:313-314): Cu cît ne sînt mai puțin cunoscuți anumiți indivizi, cu atît mai ușor le acceptăm nesinceritatea, în sens practic, dar și psihologic în timp ce, dacă sîntem mințiți de persoane apropiate, viața devine insuportabilă. Apoi, el generalizează această
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
loc un simpozion cu titlul " Evoluția minciunii: abordare bio-culturală". Informațiile prezentate în capitolele precedente ar trebui să fie suficiente pentru a arăta răspîndirea minciunii ca activitate umană, cît și diversitatea și vechimea ei. Știm că anumite plante și animale își păcălesc atacatorii. Ne putem întreba atunci cînd, cum și de ce, în lunga istorie a evoluției formelor de viață organice, a apărut minciuna? În analiza de față ne interesează bineînțeles cu precădere ultimele etape din evoluția minciunii, însă anumite referințe la etape
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de vedere pragmatic: care sînt avantajele și dezavantajele capacității de a minți? Pentru a dezbate aceste două întrebări putem să cercetăm modul în care această capacitate este utilizată cel mai bine. Procesele sociale și mentale prin care oamenii mincinoși își păcălesc semenii sînt mult mai complicate decît acelea care au loc, spre exemplu atunci cînd păsările de pradă sînt induse în eroare de prezența unor semne înșelătoare pe aripile fluturilor. Numai oamenii, și poate alte specii evoluate, pot înșela într-un
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
loc, spre exemplu atunci cînd păsările de pradă sînt induse în eroare de prezența unor semne înșelătoare pe aripile fluturilor. Numai oamenii, și poate alte specii evoluate, pot înșela într-un mod care ține cont de posibilele reacții ale celor păcăliți la acțiunile întreprinse de cei care îi înșeală. Langer (1972:163) susține că "nici un animal nu poate înșela, disimula, modifica informații sau inventa șmecherii în mod intenționat pentru a-și păcăli dușmanii". Ea își limitează discuția la subiectul "înșelătoriei intenționate
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mod care ține cont de posibilele reacții ale celor păcăliți la acțiunile întreprinse de cei care îi înșeală. Langer (1972:163) susține că "nici un animal nu poate înșela, disimula, modifica informații sau inventa șmecherii în mod intenționat pentru a-și păcăli dușmanii". Ea își limitează discuția la subiectul "înșelătoriei intenționate", însă chiar restrînsă, teoria este negată de studiile asupra primatelor non-umane. Robert Mitchell (1986:21-29) a structurat o tipologie în care distinge patru feluri de înșelătorie, cu complexitate crescîndă. La un
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de înșelătorie, cu complexitate crescîndă. La un nivel mai primitiv descoperim plante și fluturi care înșeală prin aspectul exterior; aceste specii nu au încotro, fiind nevoite să inducă permanent în eroare. La un alt nivel, există păsări care încearcă să păcălească simulînd rănirea; trebuie să apară un stimul corespunzător, după care urmează involuntar reacția la acesta. La un al treilea nivel, întîlnim animale care învață să mintă, cum este spre exemplu cazul cîinilor care pretind că au un picior lovit deoarece
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în și mai mare măsură. Autorii notează că această abilitate le poate folosi mai puțin maimuțelor sud-africane, care trăiesc în cete, decît le folosește cimpanzeilor, ale căror grupuri sînt mai fluide. Chiar și așa, există dovezi că maimuțele sud-africane se păcălesc unele pe altele în mod intenționat. Alături de talentul machiavelic și tot ceea ce el implică, abilitatea de a induce în eroare este facilitată de predispoziția imaginativă. Nu avem cum să știm în ce măsură au primatele non-umane înclinație spre fantezie, însă la oameni
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pericolele sociale ale practicării necontrolate a talentelor machiavelice devin mai clare. Tensiunea între folosirea sinceră și cea înșelătoare a acestei capacități este inevitabilă. Locke (1894:147) nu a greșit în întregime cînd a spus că "oamenilor le place să fie păcăliți"; totuși în majoritatea timpului oamenilor nu le place să fie mințiți. Ei au senzația că mincinosul încearcă să-i manipuleze și nu mai au încredere deloc în el. De aceea, au o atitudine ostilă față de nesinceritate, chiar dacă și ei spun
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de nas, ascunzîndu-i adevărul. Aici întîlnim o situație în care, cu cît există mai multă încredere în cadrul relației, cu atît crește și posibilitatea apariției nesincerității. Însă ar trebui să subliniem că înșelătoria este uni-direcționată; fetele care lucrează ca maseuze își păcălesc prietenii, însă aceștia, în cazul în care încrederea fetelor în ei este justificată, se presupune că sînt sinceri cu ele sau cel puțin dacă le mint, nu o fac în mod sistematic. În plus, numai activitatea sexuală a fetelor este
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
efect dacă sînt detectate, deși unii pacienți grav bolnavi, însă cu multă voință și stăpînire de sine, ar prefera să știe adevărul și nu și-ar pierde neapărat încrederea în medic dacă ar ști că acesta a încercat să-i păcălească. În capitolul 8 am amintit preferința lui DePaulo și Jordan pentru o încredere necondiționată mai degrabă decît pentru adevăruri neplăcute. În general, adevărurile neplăcute sînt mai ușor de acceptat dacă sînt împărtășite altora, însă păcăliții care nu pot face acest
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Jordan pentru o încredere necondiționată mai degrabă decît pentru adevăruri neplăcute. În general, adevărurile neplăcute sînt mai ușor de acceptat dacă sînt împărtășite altora, însă păcăliții care nu pot face acest lucru se confruntă singuri cu suferința. De aceea, un păcălit slab de înger și singuratic poate fi mai fericit, dar nu și mai înțelept, dacă nu reușește să descopere minciuna spusă de cineva în care are încredere. Mărturia oferită de femeile consultate de Werth și Flaherty, citată în capitolul 7
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
într-o discuție detaliată asupra noțiunii de "balivernă", spune că el consideră esența acestui concept "o indiferență față de adevărata stare a lucrurilor" și "o nepăsare față de realitate". În general, balivernele ca și înșelătoria sînt "o interpretare greșită oferită pentru a păcăli" și drept urmare sînt mai puțin condamnate din punct de vedere moral și implică mai puține sentimente de vinovăție. Poziționarea războiului la o extremă a criteriilor de aprobare sau dezaprobare a minciunii este ilustrată într-o afirmație a lui Machiavelli prin
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
negare. Poate cel mai important ar fi dacă s-ar schimba definiția minciunii, deoarece atunci oamenilor le-ar veni mai ușor să admită că și ei, ca toată lumea, se arată din cînd în cînd nesinceri. Dacă cel mai ușor de păcălit este propria persoană, atunci pentru a evita acest lucru am avea nevoie de toate abilitățile machiavelice posibile. Abilitatea machiavelică este cu siguranță un avantaj care contribuie la propria prosperitate. Însă capacitatea de a înșela trebuie folosită moderat și rațional. Acest
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fi considerată o minciună de către tribunal, cînd în realitate este adevărată. Dacă ea apare într-un roman, cititorii își pot da seama de adevărul sau falsitatea ei, însă în nici unul dintre cazuri nu vor crede că autorul încearcă să-i păcălească. Atunci cînd telefoanele cu robot au început să fie folosite, răspunsurile lor programate, cum ar fi "Joe Bloggs la telefon", erau deseori precedate de afirmații sau avertismente ca "Acesta este un mesaj înregistrat", pentru a se asigura că cei care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Totuși, recomandarea nu are nimic vag atunci cînd îndeamnă la o mai precisă depistare a minciunii, o înțelegere a caracterului său inevitabil, dezavantajos în același timp, precum și benefic și la o conștientizare a posibilității ca fiecare dintre noi să fie păcălit. Ar trebui să ne amintim avertismentul și promisiunea lui Hobbes (1839:36): Vorbirea are ceva care o aseamănă cu pînza de păianjen... prin cuvinte sînt adormite și înșelate chiar și cele mai ascuțite simțuri; însă mințile inteligente văd cu ușurință
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
am să fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicând așa, apucă vulpea de după cap și, târând-o până la car, se opintește ș-o aruncă deasupra peștelui. Apoi strigă la boi: "Hăis! Joian, cea! Bourean". Boii pornesc." (Ion Creangă, Ursul păcălit de vulpe) Exemplificați, în enunțuri, folosirea punctului ca semn de punctuație, respectiv ca semn de ortografie. II. Nivelul lexical-semantic al limbii române Repere teoretice II.1. Unități lexicale Ca unități dintre conținut (sens) și formă, respectiv ca acele "categorii structurale
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ceva de mâncare. Șăzând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de pește. Atunci ea rădică puțin capul și, uitându-se la vale, în lungul drumului, zărește venind un car tras de boi." (Ion Creangă, Ursul păcălit de vulpe) (b) "...în mijlocul odăii se oprește, adulmecă lacom mirosul de cașcaval, apoi, zărind motanul, se repede și latră cu înverșunare" (Emil Gârleanu, Când stăpânul nu-i acasă) Formulați două enunțuri în care prepoziția înaintea să preceadă un numeral colectiv
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
adjectiv: Era un copil foarte isteț,/ încât toți îi dădeau altă vârstă. Modalități de realizare complement circumstanțial consecutiv exprimat prin: * substantiv în cazul acuzativ: Muncește atât de mult, până la extenuare. * verb la modul infinitiv: Era prea atentă pentru a o păcăli. * verb la modul gerunziu: S-au certat atât de tare, ajungând până la despărțire. Propoziție subordonată introdusă prin: * conjuncție: Este atât de frig,/ de poate îngheța apa din vază. * adverb relativ: Este atât de rece/, cum nu-ți imaginezi. Aplicații Unități
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozei și de frig, smuncește o dată din toată puterea. Și, sărmanul urs, în loc să scoată pește, rămâne făr' de coadă! Începe el acum a mornăi cumplit ș-a sări în sus de durere" (Ion Creangă, Ursul păcălit de vulpe) (c) " Amândoi ginerii împăratului se sculară cu oaste și veniră în ajutorul socrului lor. Făt-Frumos trimise și el pe soția sa ca să roage pe împăratul a-i da voie să meargă și el la bătaie." (Petre Ispirescu, Făt-Frumos
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
-ți coada-n apă și stăi pe loc, fără să te miști, până despre ziuă; atunci smuncește vârtos spre mal și ai să scoți o mulțime de pește, poate îndoit și-ntreit de cât am scos eu." (Ion Creangă, Ursul păcălit de vulpe) (g) "Draga tatei, iaca ce-mi tot spune mă-ta de tine: că n-o asculți, că ești rea de gură și înnărăvită și că nu este de chip să mai stai la casa mea; de-aceea du
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
te-am lăsat să pleci în pace”. Trebuie reținut acest aspect al relațiilor între filisteni, singurii amintiți în Tora și Talmud timp de peste 600 de ani ca băștinași ai Canaanului/Palestinei, și ivriții venetici care nu se rușinau să-i păcălească și să le aducă pe cap numai rele și belele. Să continui cu Geneza la ,,38,1 În vremea aceea Iuda(fratele lui Iosif pe care-l vîndu-se madianiților iar aceștia l-au vîndut în Egipt) a părăsit pe frații
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a se încăiera în Moesia atunci cînd apa se face ca piatra, se întă- rește ca osul și ține. Eu anul trecut am ieșit cu iscodire și am trimis vorbă că garantez ieșirea din subordinea noii Macedonii care i-a păcălit. Însemnată și păstrată astfel de boierii conducătorului geților”. Pentru serviciile aduse neamului său, solul Ibero se bucura de considerația celor din jur dar în special de prețuirea conducă- torului neamului. După boero Biseto nu mai avem salvate tăblițe scrise cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Gellius, prin intermediul unui text probabil franțuzesc) e cap de serie pentru poveștile sale orientale, cu agerimi nastratinești, cu irizări de feeric și de fantastic: Pastramă trufanda, Pradă de război (după J. A. Decourdemanche), Calul dracului, pe motivul, clasic, al nefârtatului păcălit de o femeie, Abu-Hasan (după Le Dormeur éveillé, din culegerea lui A. Galland, Mille et une nuits), unde, cu un nestins chef de chiolhanuri, reapare inevitabilul Mitică. Detașat și voalat ironic față de canoanele genului, de lentoarea și exagerările îndătinate, naratorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]