3,706 matches
-
templu și se concentrează asupra omului, iar religiozitatea artistului implică un efort de credință pentru a nu nega dreptatea zeilor (p. 94). În această interpretare, eroii lui Eschil sunt mari vinovați și pierd simpatia spectatorilor ca niște inși trufași și păcătoși ce se află (p. 94). Cât despre eroii lui Sofocle, ei inspiră o milă profundă, o dată ce greșeala lor nu le poate justifica, omenește vorbind, suferințele : fără a-i trage la răspundere pe nemuritori, autorul îl scoate pe om de sub dependența
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
gândesc oarecum inconsecvent la cele întâmplate. Poate că doar mi s-a părut... Omul și-a văzut mai departe de serviciul său. Eu... Am plecat pe drumul pe care venisem. Intrasem în feed-back-ul sistemului, neînchipuit de draconic, pe aceeași vreme păcătoasă ( păcătos de romantică ), târând aceeași geantă grea, albastră și destul de deranjantă după mine. Ploaia devenea din ce în ce mai deprimantă: chipul cerului devenea tot mai posomorât... Am ajuns în holul de unde plecasem. Masa, scaunele și televizorul erau în același loc, în aceeași stare
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
oarecum inconsecvent la cele întâmplate. Poate că doar mi s-a părut... Omul și-a văzut mai departe de serviciul său. Eu... Am plecat pe drumul pe care venisem. Intrasem în feed-back-ul sistemului, neînchipuit de draconic, pe aceeași vreme păcătoasă ( păcătos de romantică ), târând aceeași geantă grea, albastră și destul de deranjantă după mine. Ploaia devenea din ce în ce mai deprimantă: chipul cerului devenea tot mai posomorât... Am ajuns în holul de unde plecasem. Masa, scaunele și televizorul erau în același loc, în aceeași stare de
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
a oamenilor decât aceea a unui preot modest ori a unui călugăr care s-a trudit o viață întreagă, în cea mai umilă slujire a sufletelor, fără să ceară vreodată ceva pentru sine, în afară de harul de a putea mântui vreun păcătos? Aici, pe acest pământ nefericit, atenția oamenilor este atrasă de faptele mărețe și de situațiile eminente ori zgomotoase; dar atunci când vom trece dincolo, cine poate spune la ce întoarcere de situație va trebui să asistăm? Cine este chemat la viața
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
fiecare colț, este chipul preafrumos al unei evreice pe care lumea creștină o venerează ca pe propria Mamă; aici, este slava divină a poporului lui Israel: Isus Cristos. O fi a voastră, evreilor, istorica zi din Vinerea Sfântă, dar fiecărui păcătos îi revine datoria de a se recunoaște responsabil de Sângele lui Cristos. Ce mai contează dacă ajungeți așa târziu la casa fraților, atâta vreme cât nu s-a pierdut vreodată speranța întoarcerii voastre? Ce bucurie va fi în lumea creștină atunci când, în
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
alte delicte, dacă au fost acuzați că nu au avut destulă milă; dar vor fi găsiți vinovați pentru asta, pentru că deși erau împovărați de multe lucruri, nu și le-au răscumpărat prin pomană. Ce speranță îi va rămâne atunci celui păcătos, dacă nu-și propune să folosească mila nici măcar pentru a primi milă pentru sine însuși?” 96. Ceasul încercării este ceasul implicării noastre Să nu uităm că acest concept de bază a fost ilustrat de enciclica Rerum Novarum (1891) a papei
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Eu nu le privesc niciodată fără un sentiment de respect. Ele contribuie în bună parte la ispășirea fărădelegilor pământului. Ce a făcut Dumnezeu pentru a ne arăta iubirea Sa? S-a servit de mizeria noastră, de umanitatea noastră fragilă și păcătoasă. Hei bine, pentru a pătrunde în viața muncitorilor, pentru a deveni apostoli printre muncitori, de ce nu am putea, așa cum am văzut câteva exemple prin Belgia și Franța, să ne asumăm îndatoririle vieții muncitoare? Au fost văzuți preoți îmbrăcând 'salopeta' și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ești mai puternic decât mine și ai învins» (Ier 20,7). De obicei, Dumnezeu acționează treptat; nu forțează constituția originală a minții celui pe care vrea să-l câștige; îi lasă toată libertatea de acțiune; apelează la toate puterile omului păcătos pe care vrea să-l întoarcă la Sine; această muncă a lui Dumnezeu nu a lipsit nici din sufletul lui Saul, fiindcă spre aceasta pare să ne îndrepte și cuvintele adresate lui de Divinul seducător: «Greu este pentru tine să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ascuns de veacuri în Dumnezeu, nu putea să nu cunoască acele secrete ale Inimii lui Cristos pe care, odată cu trecerea timpului, bunătatea divină ni le-ar fi revelat. Este mare lucru ca un Dumnezeu să ni se prezinte nouă, celor păcătoși, cu Inima Sa deschisă și purtând semnele jertfei Sale de iubire! Dar ce abis de iubire se ascunde într-un Dumnezeu care, parcă uitând de demnitatea Sa, coboară printre noi cei păcătoși, cerșind oarecum bătăile inimilor noastre pentru a le
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
un Dumnezeu să ni se prezinte nouă, celor păcătoși, cu Inima Sa deschisă și purtând semnele jertfei Sale de iubire! Dar ce abis de iubire se ascunde într-un Dumnezeu care, parcă uitând de demnitatea Sa, coboară printre noi cei păcătoși, cerșind oarecum bătăile inimilor noastre pentru a le face instrumente ale mântuirii noastre? Oh! da: Dacă cineva nu-l iubește pe Domnul, să fie anatema!» (1Cor 16,22). 104. Cea mai mare șansă de mântuire a omenirii din toate timpurile
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
adorabile un respect al evlaviei noastre, dar și un element de ispășire vrednică pentru restabilirea ordinii vătămate, potolind mânia legitimă a Tatălui ceresc și dezarmând pedeapsa divină. Pe de altă parte, era urgent să se alerge în sprijinul unei omeniri păcătoase care, în gravitatea enormă a delictelor, ar fi simțit cum i se strânge inima în mușcăturile reci ale depravării, fără posibilitatea renașterii. Războiul s-a terminat, iar privirii umane i s-a înfățișat situația înfricoșătoare a conștiințelor gravate de delicte
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
le învățăm să iubească Inima Preasfântă. Îmi veți spune: - Cum să facem? - Răspunsul este ușor: iubirea nu se dăruiește decât prin iubire. Spuneți-le: - Isus este acolo și vă iubește. - Cum? Mă iubește?! Pe mine, atât de indiferent; pe mine, păcătosul?! - Da, vă iubește. - Și demonstrați-i, repetați-i până ce se va înfuria; dacă se mânie, mai bine așa decât deloc; este semn că viața începe să se întoarcă. Poate că îmi veți spune: - Dar cum se iubește? - La o asemenea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ale mele au venit la Botoșani?! A. Borca, 23-24 februarie 1985 Dragule, Îți scriu tîrziu, absolut inhibat de iarna asta ticăloasă! La București, deși m-am văzut cu toată lumea bună și prietenă, toate zilele au fost inhibate de acest frig păcătos accentuat și de poziția oficială à propos de calorifere. Nu mai revin, dar zilnic mi-a fost dor de trosnetul lemnelor din soba de acasă! Mi-am petrecut zilele cu Iaru, Nedelciu, Cărtărescu, Mușina, I.B. Lefter, Eugen Suciu, Dora lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
valoare are poezia unuia sau a altuia! Nimeni nu poate ști cu precizie așa ceva! Am s-o sun pe Gabriela Negreanu, pentru vești, deși n-am să uit că ei sînt cei care m-au amărît tare mult ducîndu-mă la păcătosul ăsta de ulcer! Femeia asta, însă, mi s-a părut prea frumoasă ca să-i pot purta pică în vreun fel! Cetățeanul Eugen Barbu își dă-n petic, observ, fiindcă nu toți cei pe care-i "judecă" (domnu Priceputu'!) merită ofensele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
poetă excelentă și o nefericită. Întotdeauna mi-a vorbit deosebit despre tine. Regretă pe nenumărate pagini că n-a putut ajunge. Mi-e dor și de Dana (Dospinescu n. red.), deși i-am scris să nu-și facă iluzii cu păcătosul de mine, pentru că nu pot fi decît așa cum sînt. Mi-a scris că nici nu ține să fiu altfel, că i-i bine cu mine. E o minune aparte, așa cum ai zis și tu mereu. Caietele Colocviilor sînt gata în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fond eu nu ți-am mai scris, mai ales că știam că voi veni în primele zile din octombrie. Nu trebuie să-ți faci alte gînduri în acest sens. E drept, îmi mai amintesc uneori contrariat cît de nebun și păcătos ai fost într-o zi (anchetat de Securitate, dorind să se sinucidă în fîntîna casei lui Aurel Dumitrașcu, scriind epistole din ce în ce mai rar, izolîndu-se de lumea literară n. red.), dar nu-s o țață pentru a putea trece peste tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
În zilele luminatului domn Alexandru Mavrocordat Voevod și l am dăruit iar la biserica me den satul Frenciucii ot ținutul Vasluiului, la care este hramul Sfânta Troiță; și cine la fura să fie blăstămat de Sfânta Troiță și de mine păcătosul. Și am iscălit 1784 noem(vrie) 20. Alexandru Reșcanul vel spatar. 1790 April 24. Pe un Triod neidentificat, din satul Frenciugi; EDIȚII: Gheorghe Ghibănescu, op. cit., p. 379; Însemnări de pe manuscrise și cărți vechi din Țara Moldovei, p. 488. <1790> Această
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
atunci la du(m)n(ea)lui sărdariu(l) Diumitrac(h)i Aftanasău Triod (vechi), neidentificat, p.199 v 200. Arhiva bisericii din satul Frenciugi. 1826 august 1 Întru această Sfăntă carti ci să numești Chiriacodromion am cetit și eu păcătosul și mai nevrednicul Într-aceștii vieț(i) pre acest pământ și precât am putut Înțălegi foarti mult sau bucurat sufletul meu. 1826 avg(u)s(t) 1 <endnote id="1"/> Grigori Dim(...) <endnotelist> 1 A doua cifră nu se poate citi
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
timpul Începură să apară și nobilii, cavaleri și doamne. La liturghia de duminică, călugărul predica din fața altarului, fluturându-și barba căruntă și amenințându-i cu legiuni Întregi de demoni, care nu așteptau altceva decât să-i ia În primire pe păcătoși. Fără să se sfiască, Îi certa pentru păcatele lor cele mari și grele și le cerea să se pocăiască cât mai era vreme. Oamenii plecau cutremurați, și mai Întăriți În convingerea că pustnicul lor este un mare sfânt, dacă nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu el de bunăvoie nu s-a aflat niciodată... Părerile sunt Împărțite. Fapt e că după dreptul bisericesc perechea era de două ori adul teră și, bineînțeles, papa și-a trimis de-ndată legatul ca să-i excomunice pe cei doi păcătoși. Legatul, Hugo de Die, era burgund, și clerul francez nu-l vedea cu ochi buni. Exco mu nicarea a fost privită ca un amestec În jurisdicția Bisericii francilor, care s-a arătat totdeauna foarte hotărâtă să-și apere autoritatea În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să fie scos În afara legii nu numai el și soața sa, dar și cei care i-ar fi găzduit. De aceea monarhul s-a dezis de iubirea lui, declarând că, dacă i se va ridica excomunicarea, o va părăsi pe păcătoasă, deși aceasta era Însărcinată. Mai mult, l-a recunoscut pe fiul olandezei ca singur moștenitor și urmaș la tron. Mă vei Întreba, pe drept, de unde știu toate acestea, consiliere, eu, un sihastru pe jumătate sălbatic, trăitor În acest colț de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a ajuta două suflete tinere și curate, care-mi sunt dragi. Cu deosebire pe fiul domniei tale, de care sunt strâns legat. Da, jupâne Urs, miră-te. Privește-mă cu ochi Încremeniți, că ai și de ce. În viața mireană, eu, păcătosul fără nume, m-am numit Udalrich de Anjou, fratele mai mic al contelui Fulko. După cum se obișnuiește, părintele nostru m-a destinat vieții bisericești, nu atât ca să mă rog pentru odihna sufletului său, cât pentru ca averea să nu se Împartă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
după fiul ei și evenimentele dureroase pe care le-a trăit au pus capăt vieții ei zbuciumate. E Îngropată sub o stâncă de lângă grota din Sainte Baume, unde se spune că a dus o viață ascetică și de penitență marea păcătoasă de odinioară, cuvioasa Maria Magdalena. Eu am luat pruncul și am pornit Încotro am văzut cu ochii. Am ajuns la Rin și apoi pe fluviu În sus, pe un barcaz care aducea pânză din Flandra. Dumnezeu mi-a ajutat În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
într-o competiție internațională și pe care le oferea din toată inima, zi de zi, copiilor ei, pe care-i iubea nespus de mult. Dumnezeu s-o ierte pe mama acolo unde este și să mă ierte și pe mine, păcătosul, căci mă întreb cutremurat de spaimă și de mânie: ce s-ar fi întâmplat cu noi, copiii, dacă n-am fi avut-o pe mama? Ce? Tata la pușcărie, neștiind nimeni dacă mai trăiește sau nu, iar mama moartă sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fie pedepsit: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie. (Exodul 21:24, 25) Acuma, Tu, Doamne, în marea Ta înțelepciune și bunătate, fă-mă pe mine, păcătosul și nevrednicul Tău rob, să înțeleg, căreia dintre cele două "ordonanțe" să-i dăm curs: "iubirii vrăjmașului" sau "dinte pentru dinte"??? Tu ne cunoști firea, Doamne, că doar suntem făcuți după chipul și asemănarea Ta, și-Ți dai pe deplin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]