4,121 matches
-
nemulțumire sau solidaritate. În afara de aceasta, la vremea aceea se înregistra o presiune neglijabilă din partea populației referitor la chestiunea pămîntului. Mai erau și alte mijloace de a-ți cîștiga existența; foarte mulți greci se puteau angaja ca marinari, mici negustori, păstori sau meșteșugari. Regența bavareză a realizat foarte multe în acești primi ani, organizînd Grecia după modelul unui stat modern, procesul acesta nefiind deloc ușor. Invidiile și rivalitățile îi dezbinau pe regenți, Armansperg reușind să obțină rechemarea atît a lui Maurer
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
administrația otomană centrală. Țărănimea bulgară, care constituia majoritarea covîrșitoare a populației, a beneficiat și ea de îmbunătățirea generală a condițiilor din ținuturile otomane. Statutul țăranului bulgar era net superior celui al contemporanului său de peste Dunăre din Principate. Țăranii liberi și păstorii locuiau în mare parte în zonele de deal și de munte; domeniile din cadrul sistemului chiftlîkurilor se aflau în ținuturile de șes. Toți țăranii plăteau taxe și prestau corvezi în beneficiul statului; clasa supusă ceda o parte a produselor ei și
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Pr. Bișoc nu mai avea să ajungă la Iași, căci cei fără Dumnezeu aveau să-l aresteze în tren între Pașcani-Târgu Frumos, sau între Târgu Frumos-Podu Iloaiei. După arestarea Pr. Anton Bișoc, regretul și panica au cuprins sufletul credincioșilor după păstorul dispărut. Dar pentru a liniști spiritele, tot cei doi netrebnici din Săbăoani care l-au arestat, trimit din nou o telegramă anonimă, de astă dată din Timișoara cu textul următor: „Nu mă așteptați, sunt în viață, vă răspund de dincolo
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ca să fie forțați să intre în colectiv. Deci prima acuză a fost de: uneltire contra Statului comunist, scoțând această vină din textul anumitor predici (din Colombo) scrise, dar interpretate după placul lor ca anume: „Va fi o turmă și-un păstor” adică adaugă ei „prin americani” și m-au obligat să semnez atare declarații, deși eu am susținut, că mai degrabă - prin ei se va înfăptui zisa lui Cristos, numai dacă ei vor crede în El și se vor lăsa conduși
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Mihai Rotaru, Ghe. Dumitraș, D-tru Pascal, Alex. Ghiuzan și Iacob Iosif, știu că au activat în dieceza de Oradea la greco-catolici atât înainte de 1948, cât și după aceea ținând legătura cu Nunțiatura Apostolică din București și cu credincioșii rămași fără păstori, după desființarea acestui rit în țara noastră de către puterea comunistă de pe atunci. Știu că au fost condamnați la mulți ani de detenție, și unii dintre ei au lucrat munci grele și periculoase la minele de plumb, fiind eliberați tot cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
13 august 1933. Revenit în țară, a fost profesor și duhovnic în Seminarul Teologic din Luizi-Călugăra, precum și vicar parohial. Pe rând a ocupat posturile de paroh de Săbăoani, Prăjești, Ciugheș, Rotunda și alte locuri, pretutindeni evidențiindu-se ca un bun păstor, un bun director spiritual și zelos lucrător pentru cauza lui Dumnezeu, a Bisericii și a sufletelor. În luna decembrie 1958 a fost arestat politic pentru activitate religioasă și condamnat până în 1964, deci la 6 ani. În același timp, în 1963
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pe câțiva dintre Episcopii eroi și mărturisitori ai Bisericii noastre, și anume: pe Ep. Alexandru Cisar, care la scurt timp după întoarcerea sa la București de la Orăștie, a încetat din viață în urma unei răceli puternice, pe Ep. Marton Aron, un păstor plin de curaj și de demnitate; pe Ep. Paha al diecezei de Timișoara, care a ieșit din pușcărie orb, dar iradiind de bunătate și veselie; pe Ep. Ioan Duma, care, escortat de miliție s-a oprit o oră la Arhiepiscopie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
urmărit mereu pentru activitatea sa religioasă de către agenții securității statului comunist și persecutat, și în cele din urmă și pentru scandalul de la parohia Butea (1949). Se stinge din viață și excelența sa lăsând din nou scaunul episcopal din Iași, tot fără păstor. După 8 decembrie 1948, arhiepiscopul O’Hara în timpul regimului comunist a consacrat ca episcop în clandestinitate la București pe parohul de Galați, franciscanul Ioan Duma OFMConv. ca întru episcop pentru scaunul episcopal de Iași. Din necazurile acestui episcop clandestin, dar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Plini de zel și de virtuți; Fă-i aprinși de sfinte doruri, Umili, blânzi și sărăcuți. Cheamă lumea la iubire, La-nfrățirea tuturor; Domnul cerului plinească Dorul său cel arzător: Ca în lume să domnească Doar o turmă și-un păstor! Versuri inspirate de statuia Sf. Francisc îngenuncheat și „arestat” în biserica amenajată în vechea casă părintească a Sf. Francisc, unde, într-un ungher, se află „celula” în care tatăl său l-a închis când și-a dat seama că fiul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
spunea că era mai bine în temniță, căci acolo câștiga mai multe suflete pentru Dumnezeu. „Fără iubire și fără jertfă, obișnuia să zică Pr. Rotaru, noi nu suntem nimic!” Mai târziu, când după ani de zile de muncă neobosită ca păstor al satului Barticești, el s-a îmbolnăvit grav, boala l-a stors ca pe o lămâie. În cele zece luni de spitalizare, Pr. Mihai a știut să suporte niște dureri foarte mari, cu un curaj și cu o seninătate care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și reformele lui Huss, Luther și Calvin..., de marea Revoluție franceză, de Kultur-kampful lui Bismark, etc. pentru a ne face o idee de nenumăratele urgii ce s-au abătut asupra Bisericii luptătoare. Milioane și milioane de credincioși în frunte cu păstorii lor sufletești: papi, episcopi și preoți, au fost victimele acestor cruzi tirani care i-au sacrificat fie prin sabie, fie prin foc, fie prin orice altă schingiuire ce-și poate închipui mintea omenească. Începând cu Pruncii Nevinovați și terminând cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
tradiție ei aveau în grijă locurile sfinte de la Ierusalim, iar după ocuparea Constantinopolului, franciscanii întrețineau misiunea catolică pe lângă Marea Poartă. Fără îndoială însă, prezența Sf. Francisc din Assisi la noi a fost și este vie și activă prin călugării franciscani, păstori sufletești ai credincioșilor catolici din România. Până la înființarea Arhiepiscopiei de București (1883) și a Episcopiei de Iași (1886) ei au fost aproape singurii slujitori ai cultului catolic, în părțile noastre; astăzi în urma consolidării și înfloririi structurilor bisericești, colaborează în strânsă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Preamărit și glorios. Omule ce-n rele sângeri, Pâinea ce nutrește îngeri Ți se dă-n valea deplângeri Întru-al mântuirii preț. O închipuia vremelnic Chipul lui Isac jertfelnic, Mana ce se da cucernic, În chip tainic și măreț. Bun Păstor, creștina turmă, Poart-o pe regeasca-ți urmă; Toate relele-i le curmă, Și în ziua cea din urmă, Du-o în cerescul plai! Întărește-ne pe cale Cu merindea Cinei tale; Dintru-a plângerilor vale Du-ne-n plaiuri imortale Du
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din tigaie. A închis ușa de sticlă, spunând: „Sper să-ți placă, ai mâncat vreodată carne de miel?“ - „În România se mănâncă multă carne de miel“, l-am asigurat, „Cântecul Nibelungilor la români, epopeea lor națională, povestește despre oi și păstori“. „Asta-i nostim“, a spus. Iar eu l-am corectat: „Nu e nostim deloc, e vorba despre înșelăciune și deplina singurătate a omului în spaimă, despre suferință și moarte“. Germana e limba mea maternă. De la bun început am înțeles în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
asprele geruri cosmice. Doamne, știu că va trebui să mă prezint înaintea Ta pentru " a da samă cum zice cronicarul de toate ale mele" cât timp am făcut aici inutil umbră pământului. Iar Tu, utilizând limbajul și tehnica unui adevărat păstor ce ești, în marea Ta milă, mă vei repartiza fie în partea dreaptă la oi -, adică nevinovat, fie în partea stângă la capre -, adică vinovat. Nu, nu mi-e frică de sentința Ta. Vreau doar să evit penibila descompunere terestră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a fost din nou beneficiarul unei cizme bine lustruite direcționată de ochiul atoatevăzător al creatorului suprem către zona postero-inferioară a trupului meu costeliv, dislocându-mă pe cale aeriană la distanța de o sută de centimetri. Noroc de prezența vigilentă a Bunului Păstor, care nu dorea ca "oaia" Lui să fie belită de tot, că, altminteri, cine știe ce-i mai trecea prin căpățână acestei primate garnisită în uniformă de milițian. Îmi lua "blana". Sus, amețitule! Sus, că te înmormântez aici! Mircea, înfricoșat, cu lacrimile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
norocul acelor bătrâni matusalemici rătăciți prin Caucaz, prin stepele Asiei sau nordul Africii, despre care ziarele scriu că nu mai știu câți ani au, 160 sau 161 - l’Empereur ar fi prins și el 150 de ani, ca un oarecare păstor georgian, și în 1919 ar fi ieșit cu bine din grozăvia primului război mondial. De ce n-ar fi văzut și Napoleon - la 148 de ani - cum arată un război mondial? N-a avut noroc. Și ce a rămas de pe urma lui
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
chestiuni esențiale privind viața oamenilor, reprezentantul Bisericii în mass-media recurgea pur și simplu la măsuri polițienești. Și cam aceasta a fost atitudinea pe care am găsit-o în cadrul Bisericii; o poziție refractară la dialog, o atitudine plină de trufie din partea ,,păstorilor de suflete”. În ceea ce privește Presa, prin mijloacele de care dispune, poate face mult în procesul de conștientizare și iluminare a oamenilor. Prin emisiuni tip dezbatere (talk-show), de ani de zile presa pune la lucru câte puțin și mintea omului de rând
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de motivație !!! Cum să spui unui om că așa ceva aparține unor ,,texte sfinte” ? Iar din discuțiile purtate cu unii preoți, aceștia nu sunt dispuși nici dialogului, nici dorinței de a mai învăța câte ceva, dând dovadă de un adevărat fanatism religios. Păstorul de suflete” nu este obișnuit să gândească cu propria sa minte, el a fost îndoctrinat să repete chiar la modul inconștient, aceleași texte învățate la seminar. Pe crucile din mormintele ortodoxe se scrie de obicei că respectivul decedat este ,,robul
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
multe chipuri a lumina și sfânta biserică, și norodul a-l învăța și a-l păstori cătră folosul și spăsenia cea sufletească și trupească, cum este datoria cea foarte grea și cu multă grijă a preoției: a scoate ca un păstor ales, oile cele cuvântătoare, de la lupii cei nevăzuți, și a le povățui în tot chipul dintru întuneric la lumină» Așa grăit-a Andrei Bârseanu în lucrarea sa «Școlile din Brașov» La Făgăraș ia naștere în 1657, cu un scop total
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lității. Desigur, cele mai înfierate erau lucrurile ce țineau de „poftele trupești“, vorba lui Genny Fields. Am scris o „poezie“ intitulată „Cîntec campestru“, care era dată, integral, între ghilimele, adică, vezi bine, nu era discursul meu, ci al lor : „«Sîntem păstorii turmei/ Ai turmei de țîțe și craci.// Cu ea împreună/ noi paștem de zor/ dureroasa dulceață/ a grasului sol.// și tot împreună/ noi clămpănim gol/ răcoroasa, curata/ apă de-izvor.// Căci sîntem păstorii turmei/ ai turmei de țîțe și craci
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
era discursul meu, ci al lor : „«Sîntem păstorii turmei/ Ai turmei de țîțe și craci.// Cu ea împreună/ noi paștem de zor/ dureroasa dulceață/ a grasului sol.// și tot împreună/ noi clămpănim gol/ răcoroasa, curata/ apă de-izvor.// Căci sîntem păstorii turmei/ ai turmei de țîțe și craci»“. La un moment dat, maică -mea, care-și băga nasul peste tot, mi-a descoperit poeziile. Nu mi-a zis nimic, dar eu mi- am dat seama că se umblase în dosarul meu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Întîmplat și, apoi, acesta e destinul meu. Am aflat un lucru pe care nu-l cunoșteam Înainte. Natura și zeii nu sînt În stare să facă morminte. Ele aparțin omului. De ce să-i intereseze pe zei un copil găsit de păstorii corintieni? Și nu vreau să accept că eram orb de-atunci. Prin rana mea se vede un cer frumos și pustiu...) Toată gloria acestei zile mi se arată sub forma unui pescăruș care zboară cu aripile pline de ploaie. Desenează
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
recunoștință. Nu văd nici un argument serios pentru a-i da ascultare lui Baudelaire care pretindea că natura nu ne Învață nimic decît să dormim, să bem, să mîncăm și să ne ferim ( Deși Arcadia a fost devastată de sensuri de către „păstorii” și „păstorițele” care au vrut s-o imite la Roma În Settecento.) Nu voi crede niciodată, exclama el, că sufletul zeilor locuiește În plante. Dar raporturile noastre cu natura n-au nevoie de zei, ci de un Împărat. Iar acest
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să fie liniștiți și senini. Vorbe care nu s-ar potrivi zeilor. Ei nu știu să distingă memoria de uitare, cum nu pot distinge frumosul de urît. Nu trebuie sa ne mire faptul că trei zeițe au apelat la un păstor pentru a le spune care dintre ele e cea mai frumoasă. Și din moment ce la frumusețea clasică și la zei se ajunge prin renunțare, total ar fi să eliminăm, să dăm la o parte ceea ce Împiedică În noi fericirea să strălucească
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]