3,499 matches
-
atunci ce e? DOAMNA CU VOAL: Poate să fie orice. BĂRBATUL CU ZIARUL: Aha! Atunci m-am lămurit. DOAMNA CU VOAL: Păi, nu? (Pauză. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL cântă netulburat la violoncel.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Oricum, e interesant că execută fără partitură. BĂRBATUL CU ZIARUL: Da, nu e rău. DOAMNA CU VOAL: Are totu’-n cap. Și ăsta-i un talent. BĂRBATUL CU ZIARUL: Taică-meu, săracu’, știa să cânte la acordeon.. Da’ văd că nu s-a transmis... BĂTRÎNUL CU BASTON
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o jumătate de minut, apoi, profesorul a scos din buzunarul halatului un plic - și el, evident, pregătit dinainte -, pornind să se joace cu el, trecându-l cu mișcări lente dintr-o mână Într-alta. Am avut impresia că interpretează o partitură prestabilită, că vrea, prelungindu-mi așteptarea, să Încarce momentul cu tensiune și suspans. În cele din urmă, și-a desfăcut larg mâinile, Într-un gest de acceptare fatalistă a hotărârii pe care sugera astfel că o lua la capătul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să răspundă la telefon. E complet "nevinovată", înțelegeți ce vreau să spun. Pe vremuri, în cazuri din astea neamurile te puneau sub interdicție. " Da, își zise maiorul, îmi închipui ce-a fost în stare să facă Melania acolo. Cu ce partitură formidabilă le-a luat ochii ăstora. Ea și Mirciulică... Și totuși nu se poate! Nu se poate să nu fi greșit undeva! Dar unde?" Se uită la chipul căruntului căutând parcă acolo răspunsul, dar nu văzu decât feșele albe și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Îhî! A încercat un act de caritate. A pescuit un fraier și l-a adus la vedere. L-a vrăjit că fata are zestre, că e gospodină, că face rață pe varză și gogoșari premiați la nu știu ce concurs, în fine partitura completă. ― Și? ― Când a dat cu ochii de ipochimenă, nenorocitul a prins o expresie sfâșietoare. Și-a adus aminte că a uitat reșoul în priză ― era un spontan ― și a luat-o la goană! Acum înțelegeți, sper, de ce Valerica n-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ba fatza de mucegai ? ? ? ? La munca cimpului cu el, sau poate la curatat de toalete publice. O mostra de jeg pe blogul marelui dizident megaloman obraznicatura dracului !... Inca o atitudine impertinenta ca asta, si te vei duce sa-ti cinti partitura de fringilida socialista la Antena 3, bey, spuley ! Boule, daca era fii-tu ce-ai fi spus ? penibilule... Nu te mai osteni p(r)ostac de serviciu. becali zatule, tot cacareaza de oaie ramai. Maninci kkat de p(r)ostac
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am dus în salon. Am văzut pendula, era destul de târziu, dormisem mult. Ce să faci într-o duminică veselă ca asta? M-am repezit să deschid fereastra, apoi pianul, uzatul, bătrânul și bunul meu Bösendorfer, și-am luat în brațe partiturile, un teanc mare care începuse să se prăfuiască, de când nu l-am mai atins. Mama trece des pe la prăvălia lui Graeve și-mi tot aduce. Am răsfoit, nu mă ispitea nimic și dintr-odată m-am simțit atrasă ca prin
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
LUNI 29 DECEMBRIE Timpul trece 1 Anul a trecut ca o săgeată pe lângă mine. Și,cu toate că din el mai sunt numai două zile,ce-am făcut eu azi? Am cântat și-am tot cântat la pian, am luat la rând partiturile. Apoi am cântat fără partitură, din amintiri. Am cântat mai prost decât oricând, mizerabil, neatent. Cât despre rest, am început să-mi scriu portativele interioare cu Alexandru la cheie. Ba chiar cred că e vorba de concerte în Alexandru major
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
1 Anul a trecut ca o săgeată pe lângă mine. Și,cu toate că din el mai sunt numai două zile,ce-am făcut eu azi? Am cântat și-am tot cântat la pian, am luat la rând partiturile. Apoi am cântat fără partitură, din amintiri. Am cântat mai prost decât oricând, mizerabil, neatent. Cât despre rest, am început să-mi scriu portativele interioare cu Alexandru la cheie. Ba chiar cred că e vorba de concerte în Alexandru major și le-aș tot relua
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nici Prometeu și nici Iisus nu au sfârșit-o prea bine. Bărbații nu ar fi făcut nimic în toate domeniile, dacă nu ar fi fost dezmierdați ori înșelați în dragoste. Poeții iubesc temperatura dragostei de recrut. Iubirea - o complicitate incandescentă. Partitura iubirii a rămas aceeași. Acum este cântată însă mult mai allegro. Soția dozează oxigenul căsniciei. Bărbatul trebuie să știe neapărat că din garderoba zilnică a femeii nu poate lipsi tandrețea. Marea iubire are aripă de izvor și plămâni de furtună
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
molcom pe lângă sat. Mereu, pe la ora zece seara, broaștele își începeau concertul direct, fără vocalize. Stăteam în pat, cu fereastra deschisă, acoperit și pe cap cu un cearșaf și ascultam minunea de concert. Așteptam cu nerăbdare să intre pe scriitura partiturii cei pe care mai târziu aveam să descopăr că sunt bașii, pe care mi-i imaginam că erau niște broscoi minunați îmbrăcați în superbe fracuri verzi. Când concertul lua sfârșit, îmi luam notițe în memorie, îngânam uneori acordurile, îmi imaginam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mi-au plăcut foarte mult. Erau înregistrări din concerte. Am reținut însă și câteva gesturi marca Z. Când ai cântat cu Filarmonica Portuguesa de la Montreal, țintind cu arcușul către un violonist din orchestră, care, probabil, a luat-o razna pe partitură, i-ai spus dirijorului, ultimativ: "Eu sau el! Unul dintre noi coboară de pe scenă!" A coborât el, firește, pentru că fără solist nu putea fi continuat concertul, dar eu nu te-am aplaudat. Interesant este cum Dumnezeu l-ai depistat pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tuse. Mulți, probabil, spre deosebire de mine, n-au înțeles gesturile tale. Invariabil, după fiecare clip, eu am spus: " Da, este el, intolerabilul, neschimbatul Z!" A căzut cerul pe mine atunci când, la concertul cu Orchestra Simfonică a Radioului Polonez, în loc să începi interpretarea partiturii de solist, în plin concert, ai propus dirijorului și celor din sală: "Cunosc pe cineva din această orchestră care interpretează mai bine decât mine această piesă! Vă rog să-mi permiteți o substituire de prim-solist..." Când te-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
orgoliul meu rănit a ridicat toate barierele cenzurii, fără să mă anunțe, și, din această cauză, spontan, ca și cum aș fi fost în fața corului negreselor de la biserica din satul bunicilor, l-am corectat pe ferentaristul muzician care încerca să descifreze o partitură. Am crezut că mă aflu la începutul unui nou război cu profesorii, ca și cum celălalt nu-mi fusese de ajuns. Dar ferentaristul m-a uimit: "Z, m-ai tras pe sfoară. Tu chiar ești făcut pentru muzică!" În clipa aceea, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
foștii parteneri de afaceri, trecuți Între timp de partea Verei, și de clonele produse de compania 1=?, care-și descoperiseră pe parcurs niște mici defecțiuni În funcționarea conștiinței. Iar toată simfonia fusese dirijată, cu mult simț al măsurii În interpretarea partiturilor legale, de mielușica blondă care acum Își freca unul de altul piciorușele În fața mea, ca o muscă odihnindu-se pe marginea unui borcan de dulceață. Mielușica a grăit: — OK, domnule Kravciuk. Se pare c-am fost bine informată. Sunteți cel
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu e unealta lui, ci a cântăreților de jazz. Aleargă de colo‑colo, strânge plin de zel pupitrele, îndeasă contrabasurile în husele lor de pânză tare, închide și deschide pe rând pianul, în funcție de ce i se spune, curăță trompetele, stivuiește partiturile cu aranjamentele deasupra și le răvășește iar la comandă, ridică și coboară scaune, le adună laolaltă, răstoarnă apoi tot ce a clădit până atunci cu atâta grijă numai fiindcă‑l înjură unul că ar fi făcut ceva anapoda, întreabă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tot mai cenușie, subțiată. Trecuse, poate, nu-și dădea seama, mult timp. Fragilul bărbat își regăsi cu greu și după multe chinuri suflul. Pierduse însă, s-ar fi crezut, interesul, chiar și puterea de a-și susține până la capăt rolurile ? Partitura devenise nesuferită, nu-l mai captiva ? Ca și cum s-ar fi săturat să mai poarte măștile prea complicate ale inteligenței. Totul se năruia în zădărnicie și caraghioslâc... Îi era lene, probabil, nimic nu mai conta, nimic nu putea fi mai adânc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
asemenea lume imperfectă care-i stimulează și-i satisface propensiunea revoluționară, creându-i circumstanțele pentru a arde sau a incendia, focul având și aici funcție punitivă și purificatoare. De aceea, între mesagerii infernului și cei ai raiului, poetul desfășoară o partitură de-a lungul căreia emoția se exprimă natural, venind dinspre tot ce constituie cotidianul, care îl înalță și îl lovește, concomitent, însă pilonii pe care se sprijină - dragostea, credința, arta - îi dau imboldul de a continua această luptă, fără sfârșit
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și desen! Era mulțumit și așa nu avea nici un talent! Mergeau cu profesorul la teatrul din parc, în sala de spectacol le preda orele de cultură muzicală; teoria era interesantă, viața muzicienilor antrenantă însă când se trecea la practică sau partituri, adică muzică, pe el îl apucă fie joaca, fie somnul! Astfel s-a încheiat cultura și scurta lui carieră muzicală! Dar lui Stani îi plăceau calculele, aici era domeniul lui, de data asta Magi ocupa locul doi, pentru el matematica
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
este aproape de a fi un om de stat, pentru că minte foarte bine"4. Detaliile despre posteritatea foarte sinuoasă a cărții, oricum o posteritate nesperată de autor, deși sînt atrăgătoare, ar putea fi fastidioase. Ele sînt foarte multe, dar alcătuiesc o partitură ce se cîntă pe două coarde esențiale și doar prin apăsare de deget apar nuanțele. Principele e, așadar, una dintre cele mai controversate cărți ale lumii dacă nu cumva cea mai cea mai hulită și mai lăudată, mai mult citată
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
uit la filme. Iubind filmul, mi-am fixat ca scop inițial proza cinematografică. În actul doi, iubind muzica, am căutat să pun secvențele cinematografice pe muzică. Este evident că o scenă, orice scenă, cîștigă mult dacă e sprijinită de o partitură aleasă cu grijă. Dobîndește un plus de forță, dramatism, dinamică, accent, ritm, culoare. Ca să nu mai vorbesc de faptul că o anumită coloană sonoră poate da imaginii valențe imposibil de obținut În filmul mut (proza mută) și, mai ales, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dau drumul la sunet, și, fie că e jazz, rock sau clasic, cuvintele se transformă În note. În capul meu. Ideal fiind ca proza să ajungă În final să semene cu un portativ, să fie citită și auzită ca o partitură. Textul În Întregime ar trebui să se transforme Într-o piesă muzicală. Să poată fi cîntat. Reporter MCM (o fată amețitor de cunoscătoare, critic muzical): „Linia melodică este chestia aia melodioasă. Nu?” Se mai scrie și În funcție de culoarea cerului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu se Înțelege ce urmări poate avea un domn), trombonul solist cu modulații arhaice al lui Radu Theodoru desfășoară plenar una dintre acele melodii tipice pentru arta calomniei. Linia este pătrunzătoare, elegantă, În stilul renascentist al descompunerii. O mai veche partitură a domnului Cornea este desființată pe capitole de asurzitorul instrument cu tijă ce produce pe alocuri duioase sunete fiziologice, culminînd cu re majorul prelungit care, tradus În cuvinte, sună astfel: „Cauza cauzelor, cloaca sordidă care a Împuțit atmosfera țării săptămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
obsesiv În minte schimbul de replici din finalul filmului, dintre Ceaikovski și Modest. Chamberlain, grav și mulțumit, Își Înștiințează cumnatul că tocmai a isprăvit cea mai frumoasă simfonie din toate cîte-a scris, simfonia pe care-a visat-o atîția ani, partitura ce-i rezumă Întreaga viață. Nu se putea Însă hotărî asupra subtitlului. Ar fi fost vrut s-o numească Simfonia Tragică, Însă nu era convins că „tragic” exprimă exact ce trebuie. Zici că-i vorba de Întreaga ta viață? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că după patruzeci, cincizeci de ani, cinematograful nu a evoluat mai deloc. Noroc că-i dolby. Un alt exemplu Întristat Îl constituie Un tramvai numit dorință al lui Glenn Jordan, 1992, unde Jessica Lange joacă mult sub Vivien Leigh, forțînd partitura și jeluindu-se ca-n scenele cheie din King Kong, iar comparația Brando/Alec Baldwin mai bine o evităm. Și pentru că tot sîntem la filme vechi, Cui i-e frică de Virginia Woolf ? Iată ce spunea Edward Albee Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a-ți aminti de prima lui colaborare cu Ridley Scott (Dueliștii, 1977, premiu la Cannes). Acesta, un film desăvîrșit, expunînd o lume Întreagă cu, practic, două personaje (Harvey Keitel și Keith Carradine care n-a mai prins niciodată o asemenea partitură) și o de treizeci de ani Încă nedepășită galerie de tablouri. Motivul pentru care poți vedea filmul de foarte multe ori, așa cum te duci la muzeu, sala pictorilor flamanzi. Lucrat pe pînză, În filigran, cu filtre de culoare, Dueliștii are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]