3,522 matches
-
ale compozițiilor proprii. După prima parte a melodiei, cea cântată de John Lennon, urmează o secțiune de tranziție de 24 de măsuri pentru care Paul McCartney a avut ideea să folosească o orchestră simfonică. Orchestra urma să nu aibă o partitură ci să înceapă să cânte de la cea mai joasă notă posibilă la cea mai înaltă într-un crescendo atonal. Producătorul George Martin a avut rețineri când a auzit ideea, din cauza costului prea ridicat să închirieze o orchestră simfonică întreagă, așa că
A Day in the Life () [Corola-website/Science/321398_a_322727]
-
Cluj. Activitatea componistica a lui Augustin Bena a cuprins peste 200 de piese din genuri muzicale variate: corale, piese religioase, muzică vocala, muzica de operă, muzica de cameră, muzica simfonică, lucrări didactice. De asemenea, a tradus, prelucrat și transcris diverse partituri de Giovanni Pierluigi da Palestrina, Johann Sebastian Bach, Christoph Willibald Gluck, Bedřich Smetana și Piotr Ilici Ceaikovski. În plan componistic a continuat orientarea estetică a lui Iacob Mureșianu, fixând astfel reperele unui clasicism al istoriei muzicii ardelene. Prima sa compoziție
Augustin Bena () [Corola-website/Science/321405_a_322734]
-
Cu grupul: Marele Premiu al "Festivalului Tinerilor Muzicieni"-1978, Marele Premiu al Festivalului "București-1978", Marele Premiu al Festivalului "Baladele Dunării"-1978, Locul I în Topul "Săptămâna"-1980. Individual: Premiul Special de Interpretare "Atheneum"-1977, Premiul Special de Compoziție (ATM, pentru partitura spectacolului "Ediție specială"-1988), Nominalizat de revista "VIP" printre "Personalitățile Anului" (1998, pentru albumul "12+1=8", precum și pentru volumul "Criminală capodoperă"). Discografie: "Aflați despre mine" (Univers-1996), "Albă stea" (Cardinal '93-1996), "12+1=8" (Univers-1997), "Bestiar" (Univers-1998), "High-life" (2000), "Oameni
Ilie Stoian () [Corola-website/Science/316422_a_317751]
-
aibă curaj în pictură și să își caute originalitatea în tradiția și obiceiurile românești numai așa vor reuși să realizeze capodopere europene. Între anii 60 și 61 trece prin două incendii care i-au distrus o mare parte din tablouri, partituri și sculpturi. În perioada 64-65 locuiește la București pentru a urma cursurile de animație ale profesorului Gopo de la Buftea. Mircea deși avea ocazii să plece în alte orașe universitare a ales să fie mereu în orașul natal. În Câmpulung înființează
Mircea Rotaru () [Corola-website/Science/326000_a_327329]
-
telescop șlefuind manual lentilele. Pasionat de muzică a realizat două chitare, o vioară și a început să construiască un pian dar nu a mai reușit să îl termine. A murit pe 29 aprilie 2005 lăsând în urmă zeci de tablouri, partituri, sculpturi, instrumente muzicale, două romane nepublicate, proză și poezie. Toate lucrările sale au rămas în colecția familiei.
Mircea Rotaru () [Corola-website/Science/326000_a_327329]
-
la dirigenție" (1988). Ulterior, scriitorul a realizat o novelizare a filmului, publicând în 1992 romanul "" (Ed. Iacobi, București, 1992), cu 159 de pagini, care a fost reeditat în 2011 de Editura Virtual. Filmul s-a dorit a fi un muzical, partiturile fiind de această dată compuse de Cornel Fugaru și nu de Florin Bogardo. O parte din cadre au fost filmate pe malul Mării Negre; într-o secvență, Ștefan Bănică junior și Oana Sârbu se sărută pe țărm, iar pe fundal se
Liceenii Rock'n'Roll () [Corola-website/Science/323774_a_325103]
-
îi corecteze greșelile. Jackson a adăugat că el și McCartney au lucrat în mod egal, declarând că „Paul nu a fost niciodată nevoit să mă care după el în studio.” „Say Say Say” este clasificat ca un cântec pop pe partitura muzicală publicată pe Musicnotes.com de Alfred Music Publishing. Versurile piesei reflectă încercarea de a „recâștiga” afecțiunea unei fete; "Desert News" a considerat că piesa este „un fel de cântec de dragoste”. După lansarea albumului "Thriller" și o mare parte
Say Say Say () [Corola-website/Science/326557_a_327886]
-
i-a sporit interesul pentru muzică Deoarece Chrisye își dorea să cânte la un instrument, tatăl lui i-a cumpărat o chitară; Chrisye a ales chitara bas, considerând că este cea mai ușor de stăpânit. Întrucât nu știau să citească partituri muzicale, Chrisye și Joris au învățat să cânte acompaniind înregistrările tatălui lor și cântecele de la radio. După un timp au început să cânte la evenimentele școlare, vocalistul fiind Chrisye. Pe parcursul acestei perioade, acesta a început să fumeze la școală; când
Chrisye () [Corola-website/Science/326556_a_327885]
-
David au ținut legătura permanent în tot acest timp, Mendelssohn cerându-i sfaturi tehnice și compoziționale. Acest concert pentru vioară a fost primul care a fost creat din ideile unui violonist profesionist și va influența multe viitoare astfel de colaborări. Partitura finală este datată 16 septembrie 1844 dar Mendelssohn a continuat să ceară sfaturi lui David până la premieră. Concertul a avut premiera în Leipzig pe 13 martie 1845 cu Ferdinand David solist. Mendelssohn a fost incapabil să dirijeze din cauza bolii iar
Concertul pentru vioară (Mendelssohn) () [Corola-website/Science/326599_a_327928]
-
armate. În același timp preda lecții de muzică și compoziție. În timpul șederii în România a întreținut o corespondență susținută cu Ellionorr, care locuia cu părinții săi în Estonia. În 1923-1924 Boulanger a plecat la Berlin cu vioara sa, compozițiile și partiturile sale și s-a stabilit acolo împreună cu tovarașa sa de viață, Ellionor. Berlinul era unul dintre orașele cele mai prolifice în privința muzicii ușoare (Unterhaltungsmusik), cu sute de cafenele, hoteluri și cabarete unde putea fi ascultat acest gen de muzică, cu
Georges Boulanger () [Corola-website/Science/325797_a_327126]
-
rutină după 20 de ani de căsnicie, ambii parteneri de viață fiind plictisiți unul de celălalt. El este un fost pianist, care în urma unui accident suferit la degetul arătător nu a mai putut cânta și a trebuit să întoarcă paginile partiturilor pentru alți pianiști, mai slab pregătiți profesional. Ea a renunțat la facultate pentru a-l crește pe fiul lor și lucrează în prezent ca șefă a unui atelier de curățătorie de haine. Băiatul lor, Vladimir (Paul Diaconescu), are 17 ani
Bună, ce faci? () [Corola-website/Science/322705_a_324034]
-
coloratură, în copilărie presa descriindu-i glasul astfel - „ușurința cu care vocea Adelinei se mișcă între Si grav și La supraacut constituie ceva unic, senzațional, fenomen pe care nici o ată cântăreață nu-l poate atinge”. Adelina nu a abordat niciodată partituri care nu se potriveau vocii ei, nu repeta cu partenerii și „se integra în mod desăvârșit în ansamblu, fără să fi văzut măcar odată pe aceia cu care trebuia să vină în contact pe scenă”. Mai mult, criticii vremii o
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
Facultatea de Compoziție, Muzicologie, Dirijat și Pedagogie, mai întâi la secția Compoziție (1960-1963) cu Ioan D. Chirescu, Victor Iușceanu (Teorie și solfegiu), Ion Dumitrescu (Armonie), Nicolae Buicliu (Contrapunct), Tudor Ciortea (Forme muzicale), (Orchestrație), Ion Ghiga și Vinicius Grefiens (Citire de partituri), George Breazul și Zeno Vancea (Istoria muzicii), Tiberiu Alexandru (Folclor), Alexandru Pașcanu (Teoria instrumentelor), Anatol Vieru (Compoziție). A efectuat stagii de documentare la Conservatorul din București (februarie 1967), Polonia (septembrie 1968) și în URSS (noiembrie 1970). A fost membru al
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
de coarde a Conservatorului George Enescu, Iași, Dumitru Sâpcu, clarinet, dirijor Corneliu Calistru • "Pro Memoria" - Meditații la Enescu III, pentru coarde, instrumente de suflat de alamă și percuție, p.a. 17 mai 1996, Filarmonica Moldova Iași, dirijor Alexandru Lăscae • "Epitaf" - 1989 (partitură revizuită), p.a. 20 septembrie 2002, Filarmonica Moldova, dirijor Alexandru Lăscae Muzică vocal-simfonică • "Inscripție", cantată pentru mezzosoprană, cor de femei și formație instrumentală (1969), reorchestrată în 1998, versuri de Tudor Arghezi, p.a. 4 mai 1969 Cluj-Napoca, Maria Jana Stoia, mezzosoprană, Musica
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
i-a adus alături pe Luminița Anghel în rolul Mamei Gothel, Jorge în rolul lui Flynn Rider (Gheorghe Papagheorghe, numele bine adaptat în română), Alina Chinie, veverița de la Happy Hour, în rolul lui Rapunzel, și Simona Nae, ce a cântat partiturile nebunaticii și rebelei blonde cu părul lung. Se disting vedete din lumea televiziunii românești precum Jorge, Dalma Kovacs, sau Mihai Bobonete. Stabilirea vocilor, împreună cu interpretarea replicilor fiecărui personaj au fost stabilit de către Ager Film, singurul studio de dublaj din România
Regatul de gheață (film) () [Corola-website/Science/329609_a_330938]
-
face echipă cu Anna și Kristoff, participanților li s-a cerut interpretarea unei replici sensibile: ""- Olaf, te topești!; - Pentru unii oameni merită să te topești!"", printre vocile prezente s-au numărat nume cunoscute precum Virgil Ianțu, Tudor Chirilă etc.; pentru partiturile destul de dificile ce aveau să fie interpretate, de către inițial intransigenta Elsa, sora mai mare a Annei, care transforma totul în gheață, s-a recurs la cântărețe care au mai dublat, Paula Seling, Monica Anghel, Alexandra Ungureanu, însă în cele din
Regatul de gheață (film) () [Corola-website/Science/329609_a_330938]
-
acesta a răspuns într-o scrisoare: "Aș fi bucuros să îți trimit concertul meu la pian, dar nu o voi face din două motive: în primul rând este lipsit de valoare, iar în al doilea rând, având în vedere că partitura are în jur de 400 de pagini, mă ajut de ea să îmi fac scaunul de la pian mai înalt atunci când studiez lucrări mai bune." Ilana Vered a înregistrat toate studiile scrise de în 1970. Seta Tanyel a înregistrat 3 volume
Moritz Moszkowski () [Corola-website/Science/329729_a_331058]
-
muzicale, Rodica Pop și Gheorghe Merișescu la istoria muzicii, Dorin Pop și Florentin Mihăescu la cor și dirijat, Ioan Husti la teoria muzicii, Dan Voiculescu la aranjament coral, Dieter Aker și Tudor Jarda la armonie, Erwin Junger la citire de partituri, Gabriela Țereanu la pian, iar ca rectori pe compozitorii Sigismund Toduță și Liviu Comes, fără îndoială trăind o porioadă de înflorire a învățământului muzical superior românesc Ca tânăr absolvent al Conservatorului, și-a început cariera didactică în toamna anului 1970
Ioan Chezan () [Corola-website/Science/329762_a_331091]
-
ce va fi făcută publică publicului din 23 iulie, 2013 de către Varese Records. Deși primul film nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor criticilor de film, din prisma dublajului românesc,deoarece nu s-a ales o vedetă care să interpreteze partiturile ghidușei Katy Perry, de această dată credem că lucrurile vor lua o turnură care va copleși audiența, fiindcă studioul de dublaj autorizat să se ocupe cu dublajul filmelor de la Sony, Ager Film, împreună cu distribuitorul în România al filmului "Ștrumpfii 2
Ștrumpfii 2 () [Corola-website/Science/329778_a_331107]
-
Baronul Lieven arată mai bine decât are talentat în dramaturgie". Premiera operei a avut loc abia 70 de ani mai târziu. Prokofiev a început să orchestreze opera în 1912 în speranța de a fi jucată la Conservator. I-a arătat partitura pentru pian lui Nikolai Miaskovski care a comentat: "[muzica] este uneori uimitoare prin puterea sa sumbră, calitatea vulcanică a temperamentului [lui Prokofiev] este enormă". Conservatorul a respins opera, în cuvintele compozitorului deoarece libretul avea prea multe nuanțe ale poetului simbolist
Maddalena () [Corola-website/Science/329895_a_331224]
-
în 1918 a lăsat manuscrisul în grija editurii muzicale din Moscova și nu s-a mai gândit la ea, deși Miaskovski i-a scris la Paris în 1924 să o ceară. Probabil asta l-a motivat pe Prokofiev să ia partitura când a vizitat Rusia în 1927 pentru a auzi producția rusă a operei "Dragostea celor trei portocale". Când Prokofiev a revenit în Rusia permanent în 1936 partitura a rămas la Paris. A fost în cele din urmă publicată la Londra
Maddalena () [Corola-website/Science/329895_a_331224]
-
1924 să o ceară. Probabil asta l-a motivat pe Prokofiev să ia partitura când a vizitat Rusia în 1927 pentru a auzi producția rusă a operei "Dragostea celor trei portocale". Când Prokofiev a revenit în Rusia permanent în 1936 partitura a rămas la Paris. A fost în cele din urmă publicată la Londra în 1960 de către Boosey & Hawkes. Văduva lui Prokofiev, Lina Prokofiev, care deținea drepturile exclusive asupra manuscrisului, a cerut muzicianului Edward Downes să o pună pe scenă. Inițial
Maddalena () [Corola-website/Science/329895_a_331224]
-
Fiodor Dostoievski. Prokofiev s-a hotărât să adapteze romanul în 1914 iar dirijorul Albert Coates de la Teatrul Mariinsky l-a încurajat să compună opera și i-a garantat o producție la acel teatru. Prokofiev a compus opera sub forma unei partituri de pian între noiembrie 1915 și aprilie 1916 și a finalizat orchestrația în ianuarie 1917. Vsevolod Meyerhold a fost angajat ca regizor de scenă. Totuși, datorită Revoluției din Februarie, producția operei nu a mai avut loc. Prima interpretare a operei
Jucătorul (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329896_a_331225]
-
și bineclădită interpretare a pieselor” (Mihai Sorin Lazăr, Măiestrie și grandoare, Renașterea Bănățeană, 10 aug. 1999) „[...] prima vioară a orchestrei caligrafia convingător aspirația muzicianului Ioan Fernbach (n.n.) dornic de a statua un nivel înalt de profesionalism. [...] ca solist, a semnat partituri importante ca «Șeherezada» de Korsakov, «Așa grăit-a Zarathustra» de R. Strauss, prim-audiția Simfoniei concertante de Haydn ori a Concertului pentru vioară, violă și orchestră de [Wilhelm Georg] Berger” sau "O viață de erou", "Till Eulenspiegel" de Richard Strauss
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
dificultății de a găsi un solist. Dacă premiera avea loc la Petrograd în 1917, după cum era planificat, Kochanski ar fi fost solist. Totuși, în 1923, el și compozitorul au pierdut legătura. Bronisław Huberman nici nu vroia să se uite la partitură iar Nathan Milstein se afla încă în Rusia. Maestrul de concert al lui Koussevitzki, Marcel Darrieux, nu era celebru dar era un violonist capabil ceea ce era suficient pentru interpretare. Concertul a avut succes anul următor în Occident când Joseph Szigeti
Concertul pentru vioară nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329946_a_331275]