4,128 matches
-
Poemele resemnării, București, 1940. Repere bibliografice: Carol Drimer, Studii critice, II, Iași, 1926, 152; Eugen Relgis, „Meletie jidovul” sau Veșnica reîntoarcere, „Hasmonaea”, 1937, 8-9; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 468-470; [Enric Furtună], „Almanahul ziarului «Tribuna evreiască»”, 1939, 81-87, 200; I. Pascal, „Poemele resemnării”, „Opinia”, 1940, 9958; L. Leoneanu, „Poemele resemnării”, „Jurnalul”, 1940, 163; S. Iosipescu, Medici poeți în literatură, U, 1948, 7; Mihail Sadoveanu, Corespondența debutului. 1894-1904, îngr. și introd. Savin Bratu și Constantin Mitru, București, 1977, 3-79; Marcea, Concordanțe, 86
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
monarhiștii constituționali, moderați. Compagnon Îi afecționează cel mai mult pe reacționari, În primul rînd datorită unei trăsături - ilustrată bine de estetica și de stilistica pe care le practică - pe care am putea-o numi „paradoxalism” (moștenită În primul rînd de la Pascal, primul antimodern francez). De pildă, de Maistre este contra-revoluționar În sensul În care nu este adeptul unei revoluții contrare, ci a contrariului revoluției. Același, Într-un reproș la adresa umanismului lui Rousseau, declară că a Întîlnit francezi, englezi, persani, dar n-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
iar, numai marile talente sînt În stare, În lipsa sus-numitului efect de grup, să regăsească marea literatură. Acestea sînt grupate sub umbrela prea largă a “esteticilor nostalgiei”, adică a unei conștiințe istorice acute a literaturii ca ființă a timpului: Michel Tournier, Pascal Quignard (ordinea este a mea), Mondiano, Le Clézio, Renaud Camus (mai cunscut ca eseist), toți, și mai ales primul, autori cu operă, scriitori adevărați chiar dacă, cu excepția primilor doi, concesiilor gustului popular le este dat, pe alocuri, girul. Nu figurează, alături de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
critică promovează o carte, ci o strategie marketing. Cum altfel să explic cvasi-anonimatul de care nu se bucură deloc, În România, singurul adevărat star literar francez, Michel Houellebecq, căruia cititorul român Îi preferă, pentru că i-a putut cunoaște direct, un Pascal Bruckner și un Frédéric Beigbeder (nu spun că aceștia nu merită citiți, doar am participat personal la campania de imagine a ultimului) ? Este, probabil, una dintre puținele nemulțumiri pe care le am față de activitatea departamentului de literatură străină a editurii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
după cum astăzi riști dacă scrii lizibil, riști dacă afirmi crezuri serioase, În iubire, În nemurire sau În nevoia de religie, riști cînd devii patetic și nu cool. Dacă Houellebecq poate fi asimilat tipului cool, atunci cînd scrie, pe urmele lui Pascal, sintagme ca "la terreur pure de l'espace" ("teroarea pură a spațiului"), sau "j'etais sans doute un des derniers hommes de ma generation a m'aimer suffisamment peu pour etre capable d'aimer quelqu'un d'autre" ("eram fără
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
suprem al literaturii Înalte franceze, aceea care Își revendică titlurile de noblețe din poezia modernă și/sau suprarealism și se produce ca neîntrerupt act narcisic - Proust, Céline, apoi noii romancieri și oulipienii, iar alături, marii marginali, de la Julien Gracq la Pascal Quignard. În oglindă este chemat cititorul să admire scriitorul, mai puțin căci aproape imposibil să se identifice cu el. Autoficțuinile feminine de astăzi sînt pandante ale oglinzii Încă la mare modă În anii 1970 - niște oglinzi mai mici, mai imediate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pentru că, desigur, „are ceva de spus”, cît și pentru că posedă mijloacele tehnice necesare. În acest moment În literatura franceză există două tabere despărțite de concepția despre scriitură: universitarii cred În frază, În stil, În vreme ce nonconformiștii cred În simplitatea spunerii. Alături de Pascal Quignard, Pierre michon, Pierre Bergounioux, Anne Garréta posedă o retorică tradițional franceză, elegantă pînă la rafinament, uneori abstrusă, exploatatoare moderată de dicționar: o scriitură elitară. Nu voi merge mai departe cu critica acestui stil care nu este În nici un caz
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
adică, de la locul ei (și, de altfel, din orice loc: literatura nu mai are loc căci, dislocată, scoasă din Ideea ei romantică și recuperată ca joc, ea devine la fel de difuză ca umanitatea neidentificată sexual a celor două personaje din roman). Pascal Quignard, Pierre Michon, Pierre Bergounioux, Anne Garréta: cetățeni de onoare ai Europei-Atlantida obligați să supraviețuiască, astăzi, sub apă. Dar, dacă primii trei acceptă ca cetățenia europeană pierdută să le fie răscumpărată de cetățenia de onoare În republica literelor, pe Anne
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reprezentări ale unei intimități marginale. Ea Își etalează conținutul memoriei, frustrările refulate aici, În ficțiuni „de cuvinte”, construite mai degrabă din discurs direct. Există, desigur, o anumită tradiție care impune respect În fața femeilor-scriitoare (dacă ne gândim doar la corespondentele lui Pascal și Descartes, Mlle de Roannez și prințesa Elisabeth, până la celebra Castor a lui Sartre). Romancierele contemporane și-au deplasat centrul de greutate al dependenței față de ei din realitate În ficțiune: la Lydie Salvayre (În Compania spectrelor) bărbații sunt demonizați, iar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
femeia-revoluție La treizeci și nouă de ani, Lorette Nobécourt are la activ cinci volume - patru romane și un eseu. De la Guy Debord la Baudrillard, de la Foucault, cel din A supraveghea. A pedepsi la Michel Houellebecq și la Frédéric Beigbéder, de la Pascal Bruckner la Virginie Despentes, una dintre obsesiile culturale, sociale, existențiale franceze se manifestă irecuzabil și incurabil. Este vorba despre denunțarea societății spectacolului - societatea burgheză - drept cea mai perfecționată inchiziție, mai difuză dar cu atît mai eficace: un neoplasm, În fața căruia
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
latin texere, qui signifie tisser. Comme quoi le texte est d’abord un tissage de mots. Intéressant, n’est-ce pas?”). și, pentru ca acest cititor mai pretențios să nu Închidă cartea cu buza umflată, se livrează citate bine alese altminteri din Pascal (dintr-un opuscul, nu din Cugetări), Max Stirner, etc. De ce cosmétique? “La cosmétique, ignare, est la science de l’ordre universel” dar “les estheticiens ont récupéré ce mot admirable”. Cititorului ingenuu romanul Îi oferă un produs al capitalismului turgescent, personajul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
numită minimalistă din mai multe motive: autorul scrie romane scurte, cu o acțiune liniară, cu puține personaje. Ba mai mult, Sala de baie este un puzzle compus din fragmente, aidoma tratatelor filozofice din secolul al XVII-lea (Leibniz, Spinoza sau Pascal) , un roman de dragoste deconstruit, unde protagonistul Își petrece timpul privat În sala de baie, Într-un mod compulsiv, dintr-o indiferență care poate fi numită lehamite, dar apare mai degrabă ca o atitudine stoică. De altfel, Jean-Claude Lebrun numea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ego auctorial) și a personajelor principale (Madame Stempf, de exemplu, o femeie voinică, mamă a patru copii, pe care, de teamă, nu-i lasă să se nască, crescându-i și adăpostindu-i În propriul corp - un personaj asemănător Întâlnim la Pascal Bruckner, În Copilul divin) permite autorului un număr de referințe ironice, implicite, la meseria de scriitor, la voga etnologiei și, mai ales, la deviații psihice supradimensionate până la absurd (numele lui Eugène Ionesco nu poate fi ocolit, dar aici este vorba
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care rezervele de energie vitală ale omului scad neîncetat, iar literatura Încearcă, printr-un efort ecologic, s-o reîmprospăteze - ea nu uită că energia la care referă nu este cea cosmică, divină sau naturală, ci individual-omenească. Paradoxul antropologic al lui Pascal străbate astăzi producția și mai ales distribuția literaturii franceze: omul ca „trestie gînditoare” Înseamnă tocmai cineva care, deși Înzestrat cu vorbire, deci cu o putere imensă de expresie, de la zgomot la frază și apoi iar la zgomot, este finit. Se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
efortul de lectură e comparabil cu acela cerut de Beckett - tot la Minuit), pe Patrick Deville, dar foarte mulți scriitori tineri (În special minuitiștii) au devieri minimaliste (printre care romancierii cinematografiști ca Tanguy Viel sau Christian Gailly), ba chiar și Pascal Quignard. Minimaliștii bonomi pe care-i cunosc sînt trei Philippe Delerm, Christian Bobin și Eric Holder. Nici Daniel Pennac nu e departe de ei. Deși primii doi sînt mai cunoscuți, au atras atenția editurii Gallimard, Bobin a fost recent trradus
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
criticii să-ți ia toată mîna, amprentele și, puțin mai tîrziu, măsura mormîntului În care să toarne fundația vreunei școli estetice. Scriitorul francez trebuie să nici nu fi auzit de teorie, iar Martin Page a auzit doar de Descartes, Seneca, Pascal sau Baltasar Gracian sau de alți scriitori, clasici și ei (cu excepția Guy Debord). Scriitorului francez care este Martin Page i-a plăcut Însă foarte mult OuLiPo, chiar dacă n-o spune deschis, Îl iubește deshis pe Boris Vian și s-a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
apare Anna Gavalda). Scriitorul francez are puține marote. Dintre ele, cea mai pregantă rămîne societatea de consum. Cu excepția romanelor istorice (Pierre-Jean Rémy, Jean d’Ormesson, poate Jean-Christophe Rufin, laureat al premiului Goncourt În 2001), a romanelor memoriei (memorie culturală la Pascal Quignard, familală la Jean Rouaud, personală În cazul unor autoficțiuni), mai toate noile ficțiuni franceze au, În centru sau la margine, critica nocivității Sistemului. Pe cît de veche, pe atît de actuală rămîne revoluția franceză, asumată acum pe diverse registre
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
umane - interesate, mimetice, uneori disperate. Romanul francez contemporan este, În componenta lui realistă, platonician: el deplînge moartea realității urmată de domnia umbrelor, convocîndu-le În mod paradoxal pe ultimele pentru a acoperi lumina unui soare artificial: este ceea ce și-a propus Pascal Quignard În Umbrele rătăcitoare, premiul Goncourt al anului 2002. Euristica acestui platonism are drept pilon teoretic principal conceptul de alienare, Entfremdung: fie al lui Hegel, În cazul unor opere mai subtile (alienarea este aici o deposedare de sine ca viclenie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prozelitism ; nici violență, nici pasivitate ; nici realism minimalist nici naturalism maximalist ; puțin umor, puțină gravitate. Ajungeți la concluzia că e cam greu de triumfat aici, pe drumul ăsta - și că nu se știe dacă chiar duce undeva. VI. Literatura antimodernă. Pascal Quignard Fatalmente, am cuprins În paginile acestei cărți doar o parte a literaturii franceze care se scrie astăzi. N-am vorbit aproape deloc despre poezie, care se scrie din abudență și se publică la fel de fel de edituri, majoritatea obscure, fără
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vorbește despre vîrsta de aur - sau mai degrabă despre crepusculul vîrstei de aur - a literaturii franceze, cea care situează literatura Într-un Dincolo al cunoașterii, spiritului și pulsiunii, voi Încheia acest volum cu un comentariu la Umbrele rătăcitoare ale lui Pascal Quignard, un scriitor francez din stirpea esteților - sau a antimodernilor : Pascal Quignard. . Despre scriitorul născut În 1948 se știu destule. Rezumatul biografiei de scriitor a lui Pascal Quignard se găsește Într-un articol anterior, scris după aflarea unora dintre cărțile
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de aur - a literaturii franceze, cea care situează literatura Într-un Dincolo al cunoașterii, spiritului și pulsiunii, voi Încheia acest volum cu un comentariu la Umbrele rătăcitoare ale lui Pascal Quignard, un scriitor francez din stirpea esteților - sau a antimodernilor : Pascal Quignard. . Despre scriitorul născut În 1948 se știu destule. Rezumatul biografiei de scriitor a lui Pascal Quignard se găsește Într-un articol anterior, scris după aflarea unora dintre cărțile premiate În Hexagon spre sfîrșitul anului trecut. N-am spus, atunci
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pulsiunii, voi Încheia acest volum cu un comentariu la Umbrele rătăcitoare ale lui Pascal Quignard, un scriitor francez din stirpea esteților - sau a antimodernilor : Pascal Quignard. . Despre scriitorul născut În 1948 se știu destule. Rezumatul biografiei de scriitor a lui Pascal Quignard se găsește Într-un articol anterior, scris după aflarea unora dintre cărțile premiate În Hexagon spre sfîrșitul anului trecut. N-am spus, atunci, că scriitorul este, din 1969, de la eseul despre Sacher-Masoch, Ființa bîlbîielii, contemporan cu cel al lui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
apărut după 1990, unele au mai multe volume. Autorul se face cunoscut printr-un procedeu a ceea ce Îi repugnă mereu: mecanismele promoționale de piață. În 1991, binecunoscutul roman apărut la Gallimard Toate diminețile lumii este ecranizat. După film, numele lui Pascal Quignard Începe să conteze. Iată că, În 2002, pentru primul volum dintr-o trilogie, sau, după cum autorul mărturisea, dintr-un ciclu pe care-l va continua pînă la moarte, Pascal Quignard primește premiul Goncourt. Acum, se știe, premiul Goncourt este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Gallimard Toate diminețile lumii este ecranizat. După film, numele lui Pascal Quignard Începe să conteze. Iată că, În 2002, pentru primul volum dintr-o trilogie, sau, după cum autorul mărturisea, dintr-un ciclu pe care-l va continua pînă la moarte, Pascal Quignard primește premiul Goncourt. Acum, se știe, premiul Goncourt este el Însuși un mecanism de reglare a pieții de roman francez. Uneori, el se decernează unui debutant, alteori vine să răsplătească, pe șest, o opera omnia, În ciuda vîrstei decente a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din cîteva puncte de vedere pro-europeană și antiamericană, cu mențiunea că, pentru Quignard, Europa Înseamnă premodernitatea, iar America, modernitatea. Astfel, afirmația „Umanitatea europeană este antiumană”, cu veleitate de reflecție asupra prezentului contemporan, nu este, În contextul cărții, antieuropeană. Europa lui Pascal Quignard slăbește o dată În 486, dar este Înjunghiată pe la spate abia În secolul XVII. Antiamericanismul lui Quignard este vindicativ În sens aristocratic: Clovis Își răzbună, prin uciderea lui Syagrius, strămoșii, iar regele Romei Îi blestemă progeniturile În vecii vecilor. Pascal
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]