3,339 matches
-
valoros, prin „echilibrul de realism și de idealism, prin poezia pământului și a vechii noastre boierimi iubitoare de pământ, și, mai ales, prin neuitata creațiune a Sașei”, după cum aprecia Eugen Lovinescu. Autorul elogiază poetic frumusețea pământului natal, traiul liniștit și patriarhal, tradițiile de familie și iubirea platonică petrecută într-un mediu idilic. Romanele "Viața la țară" și "Tănase Scatiu" au fost ecranizate în filmul "Tănase Scatiu" (1976), regizat de Dan Pița după un scenariu scris de Mihnea Gheorghiu. Rolul titular a
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Sibiului; a îndeplinit aceste sarcini până la alegerea sa ca episcop, în anul 2015. Ca urmare a meritelor sale, a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (prin Decretul 977 din 29 noiembrie 2002); a primit Crucea Patriarhală cu ocazia inaugurării „Academiei Sâmbăta” de la Mănăstirea Brâncoveanu (15 august 2003), Premiul pentru cultură și tradiții din partea Fundației pentru dezvoltare regională „Transilvania” - Brașov (2004), Crucea Șaguniană din partea Mitropoliei Ardealului (2007), Crucea „Ștefan cel Mare și Sfânt” din partea Radio TRINITAS (2013
Ilarion Urs () [Corola-website/Science/334384_a_335713]
-
compus și din Irineu Popa (mitropolitul Olteniei), Ioan Selejan (mitropolitul Banatului), Irineu Pop (arhiepiscopul Albei Iulia), Sofronie Drincec (episcopul Oradiei), Visarion Bălțat (episcopul Tulcii), Andrei-Nicolae Moldovan (episcopul Covasnei și Harghitei), Gurie Georgiu (episcopul Devei și Hunedoarei) și Ieronim Crețu (episcop-vicar patriarhal). La acest eveniment au asistat prefectul Sibiului, Ovidiu-Ioan Sitterli, și președintele Consiliului Județean Sibiu, Ioan Cindrea.
Ilarion Urs () [Corola-website/Science/334384_a_335713]
-
de a purta cruce pectorală se acordă preoților odată cu rangul de iconom stavrofor (pe viață) sau pentru pentru a semnifica funcția administrativă a acestora. Astfel, pe durata cât ocupă funcția, poartă cruce pectorală protopopii, precum și toți vicarii administrativi (eparhiali și patriarhali), inspectorii și consilieriii eparhiali (patriarhali) cu funcții de conducere. Crucea pectorală purtată de preot este mai puțin elaborată și mai puțin împodobită decât cea a episcopului, dar nu se face distincția între diferitele tipuri de cruci purtate de preoții înșiși
Cruce pectorală () [Corola-website/Science/335064_a_336393]
-
se acordă preoților odată cu rangul de iconom stavrofor (pe viață) sau pentru pentru a semnifica funcția administrativă a acestora. Astfel, pe durata cât ocupă funcția, poartă cruce pectorală protopopii, precum și toți vicarii administrativi (eparhiali și patriarhali), inspectorii și consilieriii eparhiali (patriarhali) cu funcții de conducere. Crucea pectorală purtată de preot este mai puțin elaborată și mai puțin împodobită decât cea a episcopului, dar nu se face distincția între diferitele tipuri de cruci purtate de preoții înșiși. În Biserica Ortodoxă Română, în
Cruce pectorală () [Corola-website/Science/335064_a_336393]
-
și în care are încredere: un prieten, o rudă, soțul. "Violul marital" (denumit și "viol conjugal"), ca formă a violenței sexuale exercitată împotriva femeii, a fost și continuă să fie perceput ca un act aparținând sferei normalității prin prisma tradiției patriarhale ce a influențat și sfera juridică. Violul marital este mai dificil de identificat și legiferat din cauza concepțiilor legate de căsătorie conform cărora este de „datoria“ femeii să întrețină relații sexuale cu soțul ei ei ori de câte ori acesta dorește, dorința ei fiind
Violența împotriva femeilor () [Corola-website/Science/335093_a_336422]
-
ieromonah de către mitropolitul Moscovei, Filaret Drozdov. A fost arhiepiscop de Preslav (din 1861), iar apoi de Vidin (din 1868). După ce a declarat în mod unilateral o biserică națională independentă a bulgarilor pe 11 mai 1872, a fost caterisit de sinodul patriarhal al Patriarhiei Ecumenice, sub a cărui jurisdicție canonică a fost consacrat episcop. Condamnarea a fost mai târziu confirmată de sinodul de la Constantinopol din luna septembrie a aceluiași an. A murit în 1888 la Vidin. Mausoleul său se află în curtea
Antim I () [Corola-website/Science/335269_a_336598]
-
lipitori și șerpi, întreaga faună fără număr, fiica mâlului primordial, se frământa într-o monstruoasă bucurie sub tremurul ploii de primăvară. Era bucuria vieții și a morții, și a transformării necontenite.”" Mihail Sadoveanu descoperea în volumul "Împărăția apelor" farmecul naturii patriarhale, pentru ca în romanul "Nada Florilor" să urmărească modul în care a crescut dragostea sa pentru oamenii umili, care erau siliți de societatea capitalistă să trăiască după legile unei civilizații rudimentare. Romanul a fost considerat de critici ca un episod de
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Alexandria, dar după invazia islamică din scolul al VII-lea când Cairo a devenit noua capitală a Egiptului, patriarhul Christodolos și-a mutat reședința în anul 1047 la . Importanța bisericii nu este dată doar de faptul că a fost catedrală patriarhală, ci și de faptul că deține o colecție importantă de icoane. Ele sunt în număr de 110, iar cea mai veche datează din secolul al VIII-lea. Una dintre cele mai importante icoane este cea a Sfântului Mercurius, care datează
Biserica Sfânta Maria din Cairo () [Corola-website/Science/331691_a_333020]
-
scriitor suedez și diplomat. A scris peste cincizeci de romane polițiste. Tatăl său fiind ofițer superior, în copilăria sa s-a mutat des odată cu garnizoana- astfel a locuit la Halmstad, Boden și Örebro. Ajunge astfel să cunoască stilul de viață patriarhal al Suediei antebelice, lucru care va influența opera sa literară, în numeroase romane ale sale descriind scene și tipuri de oameni care i-au influențat copilăria. Urmează cursurile Facultății de Drept de la Universitatea din Uppsala, pe care le termină în
Jan Mårtenson () [Corola-website/Science/331819_a_333148]
-
proces istoric care a implicat contribuția unor popoare precum perșii, berberii, turcii, nubienii, africanii sub-saharieni, precum și popoare din Europa, India și Asia Centrală. Mâncărurile preparate și servite poartă amprenta unor identități etnice și religioase formate de-a lungul secolelor. În societățile patriarhale ale Orientului Mijlociu, se consideră că locul femeii este în interiorul casei, unde principala sarcină este prepararea mâncării, în timp ce bărbatul se ocupă de munca propriu-zisă și aduce câștiguri materiale. Însă în grupurile nomade și în zonele rurale, femeile și fetele au
Cultura culinară în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331849_a_333178]
-
Cuvente den bătrâni" (1879, 1880): „niciodată o carte nu va deveni poporană, dacă ea nu vorbește în graiul cel necioplit al poporului, dacă nu răsfrânge credințele poporului, speranțele lui, slăbiciunile lui, dacă știe ceva mai mult decât știe poporul în patriarhala sa neștiință...”, pentru ca să completeze astfel într-o serie de „notițe bibliografice”, tipărite în trei numere consecutive ale ziarului "Timpul", referitoare la scrierile lui Ispirescu și Creangă: „O adevărată literatură trainică, care să ne placă nouă și să fie originală pentru
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
Cuvente den bătrâni" (1879, 1880): „niciodată o carte nu va deveni poporană, dacă ea nu vorbește în graiul cel necioplit al poporului, dacă nu răsfrânge credințele poporului, speranțele lui, slăbiciunile lui, dacă știe ceva mai mult decât știe poporul în patriarhala sa neștiință...”, pentru ca să completeze astfel într-o serie de „notițe bibliografice”, tipărite în trei numere consecutive ale ziarului "Timpul", referitoare la scrierile lui Ispirescu și Creangă: „O adevărată literatură trainică, care să ne placă nouă și să fie originală pentru
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
absidei bazilicii, a fost construit în secolul al XVII-lea de către Monopola pentru a găzdui o nouă sala de banchete, destinată recepțiilor Signoriei și a Senatului din Veneția. După desființarea Republicii Venețiene (1797) și transformarea Bazilicii Sân Marco în catedrală patriarhala (1807), această clădire a fost aleasă că noul sediu al curiei. Lucrările de modernizare, inițiate în 1837 după proiectul lui Lorenzo Sânți, au permis transferarea aici în 1840 a birourilor Curiei Patriarhale; lucrările au fost finalizate în 1870, odată cu inaugurarea
Palatul Patriarhal din Veneția () [Corola-website/Science/333570_a_334899]
-
1797) și transformarea Bazilicii Sân Marco în catedrală patriarhala (1807), această clădire a fost aleasă că noul sediu al curiei. Lucrările de modernizare, inițiate în 1837 după proiectul lui Lorenzo Sânți, au permis transferarea aici în 1840 a birourilor Curiei Patriarhale; lucrările au fost finalizate în 1870, odată cu inaugurarea noii fațade. Înainte de mutarea curiei în Sân Marco, "Palatul Patriarhal" se afla lângă catedrală Sân Pietro din Castello, cu vedere la campo-ul omonim. Abandonat în favoarea noului sediu, vechiul palat, odată sediul episcopului
Palatul Patriarhal din Veneția () [Corola-website/Science/333570_a_334899]
-
al curiei. Lucrările de modernizare, inițiate în 1837 după proiectul lui Lorenzo Sânți, au permis transferarea aici în 1840 a birourilor Curiei Patriarhale; lucrările au fost finalizate în 1870, odată cu inaugurarea noii fațade. Înainte de mutarea curiei în Sân Marco, "Palatul Patriarhal" se afla lângă catedrală Sân Pietro din Castello, cu vedere la campo-ul omonim. Abandonat în favoarea noului sediu, vechiul palat, odată sediul episcopului de Castello, a căzut curând în ruină.
Palatul Patriarhal din Veneția () [Corola-website/Science/333570_a_334899]
-
nu țin cont de modurile în care structurile sociale și valorile societății le dezavantajează pe femei. Aceștia argumentează că și în cazul în care femeile n-ar mai fi dependente de bărbați individuali, ele ar fi încă dependente de statul patriarhal și că introducerea dreptului la vot pentru femei, de pildă, nu este suficient pentru emanciparea femeilor. Un alt punct de critică este acela că feminismul liberal, ca teorie politică, se bazează mult prea mult pe transformarea femeilor în bărbați, glorificând
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
excesiv că suntem produsul strict al mediului și socializării. Natura nu poate fi total depășită. Ideea că cele mai multe femei vor să fie ca bărbații. Există destule femei care preferă să aibă roluri tradiționale, ca alegere personală, nu neapărat din cauza îndoctrinării patriarhale. Anii investiți în rolul de soție și mamă nu au valoare pentru identitatea personală. Ideea că femeile ar trebui să fie ca bărbații și să aspire la valori masculine, să se arate mai puțin emoționale, mai competitive, mai individualiste: conduce
Feminism liberal contemporan () [Corola-website/Science/333646_a_334975]
-
este singura teorie a istoriei care vede orpimarea ca pe o realitate de bază a vieții femeii. Pentru aceasta „ de a începe de la oprimare definește o abordare materilistă, oprimarea fiind un concept materialist.” Ea spune că munca casnică este modul patriarhal de exploatare și baza materială a oprimării femeilor. Afirmă faptul că mariajul/căsătoria este un contract de muncă ce le oferă bărbaților dreptul de a exploata femeia. Chicago Women’s Liberation Union cunoscută ca CWLU, a fost formată în 1969
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
fost adesea clasificată ca fiind neo-freudiană. Karen Horney a fost născută Karen Danielsen la data 16 septembrie 1885 în Blankenese, Germania, lângă Hamburg. Tatăl său, Berndt Wackels Danielsen (1836-1910), a fost un căpitan norvegian de vas, un tradiționalist devotat gândirii patriarhale, fiind numit de copiii săi „cel care aruncă cu Biblia.” Mama sa, Clotilde, născută van Ronzelen (1853-1911), de origine olandeză, cunoscută ca "Sonni", era foarte diferită, fiind mult mai deschisă decât Berndt. În anul 1904, mama lui Karen l-a
Karen Horney () [Corola-website/Science/333785_a_335114]
-
Premiile Lenin și Premiile de Stat ale URSS în domeniul literaturii, artei și arhitecturii de pe lângă Sovietul Suprem al URSS, în care afirma că "Povara bunătății noastre" este o carte „dăunătoare din punct de vedere politic” pentru că poetizează stilul de viață patriarhal din trecut și respinge modul de organizare a societății socialiste. Primul secretar al Partidului Comunist din Moldova susținea că transformarea socialistă a satului moldovenesc este descrisă într-un mod denaturat, iar lupta de clasă este trecută de scriitor sub tăcere
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
puțin două arii majore de deschidere a studiilor de securitate prin considerarea variabilelor de gen. În primul rând se analizează poziția femeilor și modul în care securitatea lor imediată este violată, și în al doilea rând prin centrarea pe filosofia patriarhală care se află în spatele acestei reificări și violențe descriind modul în care aceasta se relaționează cu studiile de securitate. Se localizează femeile ca grup în cadrul studiilor de securitate și prin conștientizarea politică adusă de feminism se contestă înțelesurile acceptate ale
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
a instituțiilor de presă “de partid”, scandaluri politice și manipulări / dezinformări prin televiziune). La rândul lor, studiile privitoare la situația femeilor din România au făcut doar vagi referiri la modul în care televiziunea “construiește” imaginea acestora, în contextul stereotipurilor culturale (patriarhale) prezente în societate.
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
împreună cu Teoctist Arăpașu și Sofian Boghiu care i-au fost colegi de facultate. De-a lungul întregii sale vieți a legat o strânsă prietenie cu Teoctist Arăpașu care l-a denumit „Patriarhul Cărții”. Grigorie Băbuș a fost slujitor al Catedralei Patriarhale din București ca ierodiacon, cântăreț și ieromonah. Ulterior, a fost directorul fondator al Bibliotecii Sfântului Sinod din București din cadrul Mănăstirii Antim la inițiativa Patriarhului Justinian. Aici a lucrat împreună cu prietenul său, Arhimandritul Bartolomeu Anania. În anul 1950 a fost hirotesit
Grigorie Băbuș () [Corola-website/Science/333410_a_334739]
-
ierodiacon, cântăreț și ieromonah. Ulterior, a fost directorul fondator al Bibliotecii Sfântului Sinod din București din cadrul Mănăstirii Antim la inițiativa Patriarhului Justinian. Aici a lucrat împreună cu prietenul său, Arhimandritul Bartolomeu Anania. În anul 1950 a fost hirotesit protosinghel de către episcopul-vicar patriarhal Teoctist Botoșăneanul. Patriarhul Justinian l-a hirotesit pe Grigorie Băbuș ca arhimandrit la data de 25 martie 1956. Ca urmare a apartenenței sale la Organizația culturală „Rugul Aprins”, alături de mari duhovnici și intelectuali ai României (Dumitru Stăniloaie, Radu Gyr, Teodor
Grigorie Băbuș () [Corola-website/Science/333410_a_334739]