4,062 matches
-
care vin și-l controlează. Și cărora le dă șpaga. Și? Și, când e la o adică, are cine-i ține partea. Pe când, tu? Tu, apuci, de toate, de pe la toți, pe care ți-i consideri inferiori, și, atunci, când o să pici, no să aibă cine te scoate, cât de cât, la suprafață. Dar, auzi, tu: eu, nu tot dau șpagă? Poate. Nu știu. Dar, șpaga ta, nu e la fel cu șpaga lui Laurențiu. Bine. Te-am Înțeles. Ce să mai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu totul Întâmplător, dintr-o viață! Da, dragii mei. Vorbesc de femeia-iubită, nu de femeia - agățată, ca o ceva scârbos, te miri pe unde, și În ce Împrejurare. A tăcut. Ion și Neculai tăceau și ei. Ion - bucuros, ca și picat din al nouălea cer; Neculai - ca scos dintr-un morman și acoperit cu un alt morman de tristețe. Casandra a mai adăugat: finețea, alintul, drăgălășenia, firescul tuturor clipelor, din ora de dragoste, toate astea-și au partea lor de greutate
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu înfiorătoarele lor mumii, începură lecții din ce în ce mai grele: cu hărți și rezumate, cu reguli de învățat pe dinafară, cu traduceri încurcate și verbe de conjugat, cu examinări severe... Iar pe la începutul lui decembrie, odată cu primii fulgi de zăpadă, începură să pice și tezele, una după alta! Au fost cele mai grele și mai pline de emoții teze din cariera mea școlărească, desigur și pentru că au fost primele lucrări scrise date la liceu. La mai toate materiile am obținut note bunicele: 7
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de Germană! Unul dintre trucuri și cel mai simplu, pentru că nu-ți cerea nici un efori, era "trucul cu sîngele". Îl făceam pe profesorul respectiv să creadă că-mi curge sânge din nas, în modul următor: Sacrificam o batistă, pe care picam din abundență cerneală roșie, amestecată cu foarte puțină cerneală neagră... Mânjeam puțin nările, puneam batista vizibil înroșită la nas, ridicam brusc degetele și, fără să spun o vorbă, ieșeam în fața profesorului, cerîndu-i voie afară; iar el se grăbea să-mi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Dați-mi voie să vă povestesc cum a fost... ― Ce să-mi povestești? Ce, mie de povești îmi arde acum? Eu joc oină în liniște cu a VIl-a reală, și când să fluier un punct, mă trezesc că-mi pică din cer un palton în cap... Cum se cheamă asta, că eu nu știu ce calificativ să-i dau? Dacă-mi sucea gâtul sau mă sufoca? Un bâzâit imperceptibil, însoțit de un surâs ușor, flutură pe buzele lui Noica, amenințând din clipă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mirositoare, Ce sânt foarte-mbătătoare!" Mai departe, era foarte natural să aduc vorba și despre păsările călătoare, care se-napoiază-n țară, vestindu-ne statornicirea primăverii pe plaiurile noastre: "Iată, văd o rândunică, Vine din țări depărtate... De-obosită, parcă pică! Trebuie să-i dăm dreptate!" "În definitiv", îmi spusei eu, cu condeiul ridicat, gata să atac albul hârtiei, "chiar așa de proaste nu sânt și p-ormă astea le-am scris când eram puști... și sânt versuri despre primăvară, flori
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
celălalt! Bine, ți-o fac, numai să te-mpaci cu ea și să mă lași în pace! Nici n-apucai să-ncep să mă gândesc bine la cuvintele meșteșugite pe care să le-mbin întru împăcăciunea celor doi îndrăgostiți, că pică altul. ― Ești ocupat, mă? ― Da, tocmai voiam să... ― Două vorbe, și-am terminat... Vreau să te rog ceva; știu că n-ai să mă refuzi, că tu ești băiat cumsecade și... ― Stai o clipă! Dă-mi voie să-nsemnez ceva, că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
zice că nu mai are timp să ne vedem, și alte mărunțișuri! "Hm! mi-am spus. Nu e lucru curat la mijloc... Trebuie să descopăr neapărat ce-i cu asta". Și când își scotea batista, nu știu cum se face că-i pică o scrisoare roză... ― De amor? ― Exact!... ― Ca-n romanța pe care-o cântă Violetta Ionescu la "Tănase"! ― Nu era de la mine. Mă reped, o ridic și-ntreb (tremuram și mă făcusem tot o apă, deși eram rece ca gheața ― acu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
venea câte o bătrânică să stea la taifas sau să ceară un pumn de mălai - Mașa se obișnuise să lase lucrurile alandala. Canapeaua rămânea nefăcută săptămâni Întregi, farfuriile nespălate și casa nedereticată luni de zile. Dacă se Întâmpla să-i pice vreun oaspete neașteptat, femeia strângea lucrurile aruncate claie-grămadă, iar peste canapea arunca o carpețică cumpărată de la moldoveni. Această delăsare n-o Împovăra, n-o deprima, ci o făcea să se simtă În largul ei... „Ai grijă, Îi arunca din prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
numai oamenii extrem de Înapoiați, care trăiesc În ignoranță și Întuneric, mai cred În astfel de povești și că, În consecință, Anticristul nu există decât În mintea lor Înapoiată. „Vopsește-ți În continuare unghiile și ai să vezi cum ai să pici În gheara lui!“, bodogăni babulea, trântind ușa În urma ei. „Ia uite, mai adăugă ea, coborând pe scări, unde stătea mintea luminată... Trăiți Închiși În cuști și aveți pretenția că sunteți civilizați. Ce diferență există Între voi și maimuțicile ce stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a doua și a treia. Un număr aproape infinit de trepte pe care trebuie să ai răbdarea să le parcurgi, ca să ajungi În vârful piramidei, unde te așteaptă neantul. Dispariția totală. Urcușul acesta e ca un examen. Dacă l-ai picat, iei totul de la Început. Uneori, drept pedeapsă, ești trimis să Încerci pe propria-ți piele alte existențe. Urci sau cobori pe scara evoluției de la a la z și invers. - E un adevărat iad, spuse Mașa, profund impresionată de relatarea oaspetelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În altul, pe care-l pui În mișcare prin intermediul propriului eu... Mașa Își frământa mâinile În poală. Mintea Îi căzuse Într-un fel de letargie. Ar fi vrut să spună ceva, dar cuvintele i se uscau pe cerul gurii și picau mute În gâtlej. Pălăvrăgeala oaspetelui Îi anihila voința. Mașa Încerca să-i țină piept, să-l contrazică, dar puterile o părăseau. Mâinile Îi deveneau tot mai grele, ca niște bucăți de piatră. Pleoapele inerte. Iar buzele parcă se transformaseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
glandă, nu avem nici credință. E simplu ca bună ziua, Înțelegi, Mașenca, Înțelegi!? Extraterestrul o alinta. Umbla cu sentimentalismele. Oare ce urmărea, de fapt? Voia oare s-o seducă? Mașei nu-i plăceau astfel de bărbați, care umblau cu lugu-lugu, până picai În plasa lor. Atunci schimbau foaia... - Înțeleg, spuse ea. De fapt, nu prea Înțelegea această sofistică a Extraterestrului legată de credință, dar, ca să nu-l supere, se gândi că ar fi bine să-l aprobe. „Cine știe ce năravuri mai are și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de fân Înșirate În livadă, timp În care nevastă-sa tremura de frică, rugându-se Îngenuncheată sub icoane. Duminică seară se Îmbăta atât de crunt, Încât din pricina spirtului băut, i se aprindeau mici flăcări albăstrii pe buze. Duminică după vecernie pica lat de oboseală și luni la prânz se scula plin de voioșie, ca un nou-născut. Mestecând bucata de scrumbie, Extraterestrul continuă: - La Stavropol am Întâlnit un anume Fedea Iacuvlovici care fabrica spirt Într-un alambic improvizat dintr-un tranzistor. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o dată sau cel mult de două ori pe zi În halte tot mai prăpădite. Și În tot acest timp n-a căzut un strop de ploaie. Ziua era arșiță cumplită, iar noaptea se mai răcorea un pic - și spre dimineață pica rouă. Ostaticii Își scoteau limbile Înnegrite printre crăpături și-și mai alinau amarul. În primele trei zile, strigătele și gemetele prizonierilor se auzeau ca un vuiet continuu, a patra zi vaietele au Început să se mai stingă. După o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se aplecau spre pulpele sale, rămase Încremenite. Deodată Însă țevile se blegiră, se răsuciră ca niște frânghii, iar clopoțeii cu care erau Împodobite fesele Extraterestrului scoaseră un sunet jalnic, un fel de scheunat neputincios, desprinzându-se de la locul lor și picând ca niște pere mălăiețe la pământ. Mașa Își vedea corpul Întins de data asta nu pe un trunchi de copac, ci direct pe podeaua de scânduri proaspăt vopsită, palpitând de dorință, cu sânii mari ca niște talere ale unei balanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lumea de apoi. Noaptea, luna revărsa peste acoperișuri bobițe de rouă amestecate cu spice de grâu, de orz și de ovăz și de secară, iar seara stătea pitită pe cer, Înotând În nămolul purpuriu, alături de alte astre. Câteodată, carapacea lunii pica În fântâna lor, făcându-și loc cu labele prin grămada de monede și pietre. O putea scoate la suprafață, dacă scufunda găleata mai adânc. Ajungând la luciul apei, luna se prefăcea când Într-o frunză, când Într-un peștișor. Prinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Nu mai știu dacă era sau nu cârciumă în sat dar era un grec care avea prăvălie mai spre jumătatea drumului dintre centru și marginea satului. Nu știu ce vindea dar ce știu sigur era că avea trei fete care, vorba românului, picau din picioare de frumoase ce erau. Erau toate așa, nici șatene, nici brunete, dar aveau niște ochișori, gurițe și năsucuri, de te trânteau jos. Pe deasupra mai și vorbeau perfect românește. Am intrat eu în vorbă cu ele, dar ele cu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
se privesc pentru o clipă. Fața vinovată a băiatului îi stârnește râsul spulberându-i orice urmă de supărare. Într-adevăr, simțindu-se vinovat, dar în același timp impresionat de frumusețea făpturii din fața sa, băiatul părea foarte plouat. — Parcă ai fi picat din lună. Din cauza dumitale am să pierd acceleratul. —Sub nicio formă, îi răspunde băiatul fascinat de frumusețea ei, scoțând telemobilul pentru a telefona. În cinci minute veți avea mașina cu care să mergeți la gară și eu am să vă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
atitudine a ei. Dacă ar fi fost o altă puștoaică, te-ar fi făcut cu ou și cu oțet, ba ți-ar mai fi tras și vreo palmă, era de părere Gelu. Mai mult, a izbucnit în râs făcându-mă picat din lună. Înseamnă că și-a bătut joc de tine. Nu mi-a spus-o în bătaie de joc, am simțit aceasta, ci situația ca atare i-a stârnit ilaritate. — Nu ați făcut cunoștință? —Măi, Gelule, tu știi în ce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
plăcut, că teii sunt în floare și te îmbată parfumul florilor. Ne-am simțit extraordinar. De când ați plecat, numai acolo ați stat? —Eu am vrut, că sunt sătulă de aglomerație, de stres. Acolo a fost atâta liniște, încât mi-a picat foarte bine. Ce-ați făcut? —Ce să facem? Am discutat fel și fel de lucruri, am povestit, am glumit. —V-ați sărutat? — Sigur că da, curioaso. —Sărută bine Matei? —Ce întrebare? Este foarte tandru. —Te iubește mult. S-a perpelit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fără să țină seama de apa de pe fața și de pe mâinile Ceciliei care au udat-o ca pe-o curcă, învârtindu-se amândouă prin baie. Am văzut că nimeni nu te-a întrebat și m-am gândit că poate ai picat. Crezi că sora-ta e-o proastă?, s-au îmbrățișat ude și au sărit prin baie ca apucatele. Până s-au șters cu prosoapele, până s-au schimbat a trecut ceva vreme, că ceilalți nu știau ce se întâmplă și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Am făcut multe probe. Am sâcâit-o pe prietena mea de la casa de modă din Germania. Ce material frumos! o pipăia Elena. — O mătase dantelată nemaipomenită, o cerceta și Silvia. Vei fi o mireasă frumoasă. Când te-o vedea Matei, pică-n fund de dragul tău, o încredințează Elena. Aveți grijă că Matei poate mai vine pe aici. Să nu cumva să-mi vadă rochia. — Nu te îngrijora că știm noi că nu este bine s-o vadă decât la nuntă. —Spune
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fiecare dintre ele se vedea Întipărit, ca pe-o efigie, „profilul de Împărat roman” al medicului. Cocoloașele ajungeau la dimensiunea unei farfurii, a unui platou, a unei mingi de fotbal, Înălțându-se În aer, după care se spărgeau În bucăți, picând cu zgomot pe parchet. O mulțime de chipuri umflate, cu trăsături schimonosite, se roteau Într-un vârtej În jurul capului lui Noimann, emanând un vuiet Înfundat, care-i punea la grea Încercare timpanele. Nu era prea plăcut să-ți vezi propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
chip strălucitor... Sfârșitul era Întotdeauna un imn apoteotic. După numeroase plecări și Întoarceri, iată că stomatologul ajungea viu și nevătămat (oare totuși cum de nu l-a călcat niciodată un autovehicul, cum de nu s-a rătăcit sau n-a picat În vreo gură de canal deschis?) În patul lui... Sau cum de, hălăduind pe străzi, căzut pradă unor halucinații din ce În ce mai cumplite, În care universul mare se contopea mereu cu cel mic, Învârtindu-se Întruna, Noimann ar fi putut foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]