3,471 matches
-
alergau și nici cu voce tare nu vorbeau. S-ar fi minunat părinții lor să-i vadă cât de cuminți erau, cât de corect foloseau trotuarul și cât de atent s au asigurat înainte de a traversa strada pe trecerea pentru pietoni. Odată ajunși în parc, energiile au fost eliberate și s-au deplasat în fugă spre un pâlc de bănci, ceva mai departe de cele ocupate de pensionari. Deja vorbeau aproape toți și, ca de obicei, și-au dat câțiva ghionți
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
genul meu. Mi-a promis că-mi cumpără o vilă în parcul Fiiipescu. ― Strașnic cadou de nuntă! Face să te măriți cu el, ma parole! ― Te cred, n-o să mor fată mare! Dolly vorbea tare, gesticula și râdea provocator, încît pietonii întorceau capul după noi. I-am atras atenția: fără rezultat. În ea fremăta o bucurie frenetică de viață, tot ce făcea era în plin prezent, direct și simplu, fără reticențe feminine. La cei 20 de ani ai ei avea, după cum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Abia jos, în stradă, m-am întrebat: ― În definitiv, ce trebuie să fac? Încotro s-o apuc? Nehotărât, am rămas deocamdată locului, scurmând cu privirile în dreapta și în stânga, doar-doar voi zări-o apropiindu-se. Nici gând. Mi se părea că pietonii trag cu coada ochiului la mine, și mă miram stupid că unii oameni pot să umble atât de liniștiți pe stradă. Ceasul blestemat arăta unsprezece și Mihaela nicăieri. Dispăruse în neant, unde era, ce făcea, ce gîndea? Am alergat înapoi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Uitasem să mai fumez de două ceasuri.) Fumam și priveam zbuciumul străzii prin geamurile ușilor de la intrare. La un moment dat mi se păru că secretarul meu trecuse pe acolp. M-am luat după el și strecurîndu-mă anevoie prin viermuiala pietonilor l-am ajuns din urmă. Rămase uluit zărindu-mă cu capul gol, făcîndu-i semne disperate și strigîndu-l într-un loc atât de nepotrivit. ― Ce cauți pe aici? ― Mă duceam să comand o coroană. ― Comandă cinci. Ți-am spus să nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
meu gând, egoist. Apoi, mă duc la fereastră și examinez cerul. Nu-mi place deloc când plouă la mare. Plaja, apa, cerul, până și mica grădină a vilei se urâțesc, brusc, atunci. Trupurile bronzate dispar sub haine. Pe faleză, apar "pietoni". Locatarii "Casei scriitorilor" se plimbă, să treacă timpul, sau se trântesc pe fotoliile de plastic de pe terasă, de-a lungul zidului, sub copertină și stau la taclale. Ideile mele despre antici și despre clasicitate suferă, probabil, de toate metehnele romantice
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
noi. Comunismul a produs peste tot cam același tip de mizerie, dar aici mizeria pare intrată mai adânc în ziduri, ca o igrasie istorică. "Timpul sovietic" și-a pus mai vizibil amprenta pe clădiri, le-a îmbătrînit, a standardizat cenușiul. Pietonii sunt prost îmbrăcați. Duc, ca la noi, sacoșe de plastic în mâini și au un aer tern, la fel ca străzile pe care umblă. Cotim pe un bulevard cu platani uriași. Aici, surpriză. Priveliștea se schimbă. Sub mohoreala zidurilor, amestecată
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nici aici apariția. După un plicticos concert de muzică populară bulgărească, renunțăm, Ion Pop, Gabriel Dimisianu și eu, să luăm parte la conferința de presă cu ziariștii bulgari și nr plimbăm prin Varna. Facem o tură pe o stradă rezervată pietonilor, după care ne îndreptăm spre plajă. Marea e foarte liniștită, așa cum arată uneori vara, foșnind pe nisip. Și noi care ne temeam de o Mare Neagră cu valuri de șapte metri înălțime! Trebuie să recunoaștem că am avut noroc. În
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Grecia pentru mine, o țară sau un mod de a fi inactual. Am ieșit, totuși, până la urmă, în oraș. Pe o stradă din Izmir, stăm la o masă, în fața unei cafenele, Țeposu, Marius Ghica și eu. E frig. În jurul nostru, pietoni. Țepo-su zice: "Eu, în orice loc mă duc, mă integrez imediat. Mă simt de-acolo". Marius Ghica adaugă: "Și eu". Ridic din umeri: "Eu, dimpotrivă. Pretutindeni, mă simt străin. Și, din nefericire, inclusiv în București am uneori acest sentiment". Ceilalți
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Los Angeles" la fel de bine cum reprezintă "Niagara" un pahar cu apă de la Niagara. Dincolo de peluza din fața casei, unde se află o cutie poștală alungită, fixată pe suporți de aluminiu, nu se vede nici un trotuar. Nu există trotuare pentru că nu există pietoni! În orice oraș din Europa, dacă te trezești dimineața, poți să ieși să vezi cum arată străzile, oamenii, magazinele și să te plimbi, căutîndu-ți repere ca să nu te rătăcești. Aici nimeni nu se plimbă. Și pentru cea mai măruntă cumpărătură
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tihnit, care ia tot ce e bun din "patriarhal" și "urban". Practic, fiecare vilă are parcul ei. Gazonul e tuns ireproșabil, udat zilnic și strălucește de curățenie. Florile au culori luminoase, aproape tropicale. Nu auzi nici o larmă. Nu vezi nici un pieton. Rar, trece câte o mașină. Totul pare desprins dintr-un basm cu milionari cumsecade care nu fac toată viața decât să stropească peluzele cu flori și să joace golf. Când se plictisesc, se sinucid. Numele doctorului Miron Costin mi se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
În apropiere, se află două corăbii. Una a "piraților". Alta a unor oameni pașnici. Din oră în oră, are loc atacul. Se trage cu tunul, se adresează somații prin portavoce. Actorii urlă, ca să-i audă spectatorii care asistă gratis, ca pietoni, la luptă. Pirații sunt, bineînțeles, chiori și au peste ochiul pierdut o bandă neagră. Din pricina ghiulelelor, se dezlănțuie și un incendiu. Cu flăcări, cu fum. Dar cum orice dramă e osândită în America la happy-end (americanul obișnuit nu suportă, în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
războiului. De a doua zi, însă, n-a mai existat nici o manifestație. În schimb, în aproape toate vitrinele se vedeau afișe pe care scria: "Suntem alături de trupele noastre". În pomi, erau agățate panglici galbene, care exprimau același mesaj. Și nenumărați pietoni purtau la butonieră o cocardă galbenă. Atunci m-am convins că patriotismul american nu-i o vorbă goală. Diferențele între irlandezi, italieni, portoricani etc, dispăruseră. Cu toții deveniseră "americani". 4 septembrie Bostonul e mai uman decât New York-ul și decât Los
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
americanii, "în mijlocul a nicăieri"... Plouă mai departe. Ploaie putredă. Una din acele ploi de toamnă care-ți răscolesc reumatismele * și care, în Europa, sunt un stimulent pentru "intelectualizarea" oboselii. Ceața s-a îngroșat, a coborât, vâscoasă, acaparatoare, până la jumătatea zgârie-norilor. Pietonii, zgribuliți sub umbrele, au devenit fantomatici... Emerson ne asigura, chiar din Boston, că sufletele americanilor sunt apăsate, de dimineața până seara, de umbra Judecății de Apoi. Oare cum se împacă asta cu siguranța arătată în afaceri? Sau de aceea sunt
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să dea peste mama la întretăierea dintre Bulevardul Magheru și strada Maria Rosetti: genul acela de oameni care parcă înghițiseră un băț și începuseră să se creadă elefanți. Se îndreptau agale, umăr lângă umăr, cu pas sigur, către trecerea de pietoni. Și priveau peste capetele mulțimii. Mama a trebuit să se ferească iute din calea lor: pentru ei, ea și alții ca ea nici nu existau. Mama mi-a aruncat imediat după aceea o privire contrariată. Am citit în ochii ei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înainte ca noi să fi ajuns la bordură și lumea care aștepta acolo a pornit să traverseze. Mama m-a întrebat uimită de unde s-a ivit acea mulțime de oameni i s-a părut ei care a umplut trecerea de pietoni. Era oare un grup de turiști? Mi-a fost ciudă că n-a dus-o mintea să găsească singură explicația: nu era niciun grup de turiști, pur și simplu toți acei oameni se adunaseră acolo așteptând culoarea verde a semaforului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de pe al ei, strivit de salteaua ergonomică de greutatea lui, Allan avea impresia că-i simte izul, un iz neplăcut. Unul dintre pacienții lui Alan avea un bar, o bombă de beton numită Greyhound și plasată pe un refugiu pentru pietoni de pe o arteră aglomerată. În pub se putea ajunge doar prin niște pasaje subterane puțind a urină. Pe încheieturile masive ale degetelor, bărbatul își tatuase la o mână „ură“, iar la cealaltă „indiferență“. De fiecare dată când soția cinicului proprietar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
locuiește Bull. 3 Seducția Pe înserat, Bull stătea în camera sa înăbușitoare. Din când în când, câte un autobuz cobora pe East Finchley High Road, iar cele două compartimente se zguduiau în contact cu benzile de cauciuc de la trecerile de pietoni. Bull se simțea obosit și amețit. Cam pe la sfârșitul zilei de muncă, își spusese că ar trebui să se întoarcă la Grove și să-l caute iar pe Margoulies. Poate era alergic la antibiotic. Dar se răzgândise. Nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care ducea la cimitir, de când benzina se dădea pe cartelă, circulația se rărise, mergeam pe jos, mama și cu mine, pe lângă noi tot treceau mașini, taxiuri și bicicliști în costume negre, iar când am ajuns pe Kálvária, se înmulțiseră și pietonii, toată lumea care trecea ne saluta, au fost chiar unii care ne-au spus și sincere condoleanțe, mama îi saluta cu o înclinare a capului, răspunzându-le de fiecare dată la fel, că le mulțumește, le mulțumește foarte mult. Uneori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
viața familiilor de negri, cu ligile de frați și adversarii lor de pe terenul de baschet și siluetele mamelor strigând din spatele plasei de țânțari. Avioane fantomatice se izbeau bâzâind de capota limuzinei la neagra întindere de apă de lângă La Guardia. Interzis pietonilor, Parcarea interzisă, Interzisă trecerea Liniei Albe, Respectați Cu Strictețe Regulile De Circulație, respectați-vă Banda, Pantă - Mențineți Viteza. Trebuie Să I Se Spună Șoferului Meu Toate Lucrurile Astea? N-ar trebui ca ȘOFATUL să-l ducă de mână? Am părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
accentuata mea relație homo-erotică pe care o aveam cu Vaughan, m-am întors cu spatele, simțindu-mă vinovat. Catherine veni spre mine în vreme ce polițiștii îl abordară pe Vaughan. - Vor să-l chestioneze pe Vaughan în legătură cu un accident aproape de aeroport. Un pieton - ei cred că a fost călcat intenționat. - Pe Vaughan nu-l interesează pietonii. De parcă m-ar fi auzit, polițiștii se întoarseră la mașina lor. Vaughan îi urmări din priviri, cu capul înălțat ca un periscop parcă încercând să scaneze ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu spatele, simțindu-mă vinovat. Catherine veni spre mine în vreme ce polițiștii îl abordară pe Vaughan. - Vor să-l chestioneze pe Vaughan în legătură cu un accident aproape de aeroport. Un pieton - ei cred că a fost călcat intenționat. - Pe Vaughan nu-l interesează pietonii. De parcă m-ar fi auzit, polițiștii se întoarseră la mașina lor. Vaughan îi urmări din priviri, cu capul înălțat ca un periscop parcă încercând să scaneze ceva la suprafața minților lor. - Ar fi bine să-l duci tu cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
contractasem picioarele și brațele sub efectul drogului. Zile întregi după aceea, fragmente ale acelei experiențe se întorseseră intacte, și puteam vedea mașinile de pe autostradă, purtându-și armurile de paradă, cum planau de-a lungul drumurilor suspendate pe aripi de foc. Pietonii de pe străzile de jos erau îmbrăcați și ei în costumele lor cu paiete, dându-mi astfel impresia că aș fi fost un vizitator singuratic într-un oraș al toreadorilor. Catherine se mișca în spatele meu ca o nimfă electrică, o creatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
putea deplasa cu viteză atât de mare. Zărește peisajul bine cunoscut al șantierelor cu barăci și traversează repede când prinde un moment mai liber pe bulevard. Totul se petrecea în viteză, era aglomerație, claxoanele scoteau zgomote stridente care atenționau distrații pietoni, o atmosferă încărcată până la refuz cu particule de praf, fum și căldură sufocantă se întreba uimit. ,,Aceasta este deci viața adevărată, activitățile productive în care voi pătrunde? Pe ele se bazează întreaga societate pe muncă! De aici pornește tot eșafodajul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mă întorceam la redacție de la barul de pe Third Avenue, mi-am numărat pașii. Ca să-mi ocup mintea cu ceva, am numărat 276 de pași până ce un tip într-o haină de piele neagră m-a împins la o trecere de pietoni și mi-a zis: — Trezește-te, dobitocule. E verde. Cât ai clipi, în timp ce stau cu ochii ațintiți în spinarea tipului în haină de piele, blestemul mi se-nvârte-n cap. Și, traversând strada, tipul în haină neagră ridică piciorul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de-acasă. Tirajul original a fost de 500. Ceea ce înseamnă că s-au dus 306 de exemplare și au mai rămas 194. În ziar zice că bărbatul cu haină de piele negră, cel care m-a împins pe trecerea de pietoni, era donator de sânge. A lucrat în străinătate trei ani, în cadrul organizației Peace Corps, construind adăposturi pentru leproși. I-a donat o bucată din ficatul său unei fete din Botswana care se otrăvise cu ciuperci. A răspuns la telefoane cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]