5,084 matches
-
Mi-a dat de înțeles astfel că nimic nu se-ntâmpla în casa lui fără ca el să fie informat. Mâncarea mi-a priit și nu prea, stând eu pe jumătate întins pe divan. În ciuda bucatelor aspectuoase și a muzicii, mă plictiseam, căci Giuliano și Calinic, cufundați în sporovăiala lor despre arme și alte incredibile mașini care se mișcau singure, aproape că nu-mi dădeau vreo atenție. La un moment dat Giuliano și-a dat seama și s-a justificat: - Prietene, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un albastru și mă încăpățânez să păstrez cele mai vechi uzanțe ale imperiului. Dacă vei avea ocazia să iei masa în casa unui verde, o să stai pe scaune capitonate. În scurt timp o să cunoști unul, așa că n-o să te mai plictisim cu trăncăneala noastră. L-am asigurat că bucatele oferite făceau suportabil oricare alt disconfort. La drept vorbind, mințeam în mare parte; eram scârbit de mirosul de garum, sos de pește marinat, pus în crăticioare de argint pe lângă orice fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de porticuri de marmură, și în iernile mai geroase eparhii puneau să se închidă spațiile dintre coloane cu tăblii de lemn pentru a oferi adăpost în timpul zilei cetățenilor și loc de dormit celor nevoiași pe timp de noapte. Nedorind să plictisesc, n-am să mai înșir și alte minunății, aproape toate jefuite din orice colț al imperiului, inclusiv de la Roma. Atunci când Callisto m-a întrebat dacă voiam să vizitez Sfânta Sofia și hipodromul, am spus nu, sub pretextul că eram foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să văd ieșind din cortul regelui o fată cam ciufulită, care se uita la toți trufașă, ținând în mână câteva monede. I-am explicat lui Rotari situația, răspunsul lui fiind cel al unui tip somnoros: - Descurcă-te, Stiliano, nu mă plictisi cu bisericile tale! Ți-o fac cadou ție, ca pradă de război. Am dat ordin ca preoții să fie scoși din țarcul unde fuseseră închiși. Le-am spus că, dacă voiau să fie liberi, trebuiau să-i convingă pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu o atenție deosebită visele de peste noapte, Într-un caiet special pe care Îl ținea În sertarul lenjeriei: Cartea Viselor, scria pe copertă. O dată, pe ascuns, Îl citise. Visele Majei, foarte rar erotice și oricum de o banalitate uimitoare, Îl plictisiseră. Însă Maja susținea că avusese darul de a interpreta visele - când era copilă, Înainte de a fi cu el -, iar Elio o credea, de ce nu? Femeile se pricep la lumea cealaltă, la viitor și la moarte. Era ud leoarcă, neliniștit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu mâinile de teamă să nu-i cadă peste ea. Grăunțe mici și luminoase dansau În razele de soare. Era o tăcere copleșitoare. Prin ușile Închise ale aulelor se strecurau vocile Înăbușite ale elevilor care repetau tabla Înmulțirii. Paznicul Guglielmo, plictisit de moarte, Își bătea capul cu niște cuvinte Încrucișate. Camilla Împinse ușa verde de la baia băieților. Era un miros ca de sfârșit de an. Sulf și praf de pușcă. Kevin Buonocore, Îmbrăcat, cu ochelarii pe nas, stătea pe veceu. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tu despre lucrurile astea? Tu trăiești Într-o lume perfectă, Îi promisesem să-l Însoțesc pe șantier, la angajatorul lui, să-și ceară banii ce i se cuvin, căci pe un clandestin, dacă nu vrei să-l plătești, dacă te plictisești, nu-l plătești. Îl dai afară - oricum, mai sunt o sută gata să-i ia locul. În țara asta trăiești tu. Apoi vocea i se sugrumă Într-un icnet și el ar fi vrut să-și muște limba. Nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întrerupea această conversație. Erau Îngrozite să stea față În față, să discute, să-și asculte una alteia laudele, să admire inteligența, priceperea la dans, la echitație sau În limbaj a vreunui copil, lucru care bucură imens un părinte, dar Îi plictisește enorm pe ceilalți. Își doreau să epuizeze problema aceasta până la soluționare: voiau, trebuiau să o ajute, sau măcar să se prefacă, și fiecare voia să-și câștige meritul de a-i găsi femeia de serviciu. Maja Își apăsă tâmplele. Doamne, Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de căldură - și de fiecare dată când Își ridica privirea Înspre tribune se temea că s-ar putea să nu-l mai găsească. Că s-ar putea să vadă o bancă goală. Îi era teamă că tati avea să se plictisească sau că ar fi trebuit să plece din nou pentru a-i proteja spatele onorabilului Fioravanti și ar fi putut pleca Înainte ca ea să-i poată vorbi. Și cine știe când avea să-l mai revadă. Ea era Înțepenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sărea lângă fileu și trimitea mingea În jumătatea adversă, În timp ce coechipierele o Înconjurau lăudând-o, ea Îl privea pe el. Iar tati aplauda - și se entuziasma chiar dacă nu știa nimic despre volei. Deși nu cunoștea regulile jocului, și chiar Îl plictisea de moarte, Antonio sfârși prin a se distra de minune. Iar bufnetul surd al mingii de piele izbită, maltratată și lovită În mijlocul acelor urlete și incitări În zgomotul asurzitor al sălii de sport Îi aduse În minte o altă minge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și hanurile din marginea cetății și îl dusese în mahalaua Frumoasa, unde cunoscuse niște fete ca niște prințese. Se simțea inferior tuturor celor pe care îi întâlnise și voia din tot sufletul să fie ca ei. Nici spătarul nu se plictisea. Primise o recomandare de la „prinț“ și uzând de ea încerca să pună mâna pe-o fâșie de pământ care stătea în coasta casei lui de la București. Numai Iscru fusese trimis chiar din prima zi la grajduri, împreună cu vizitiul, și trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
invitați de onoare membrii marcanți ai partidului. La una dintre aceste ședințe nimerise și Zogru, strecurat în Vencica. Aceasta tocmai luase cuvântul, după ce aprobase întreaga adunare, prin vot deschis, ca ea să vorbească de la tribună. Și începuse. Inițial Zogru se plictisise, dar apoi începuse să se amuze, căci Vencica spunea cu înverșunare dragi tovarăși, problema demascării dușmanilor de clasă este o datorie pe care trebuie s-o punem mai presus de interesele personale, și atunci Zogru intrase în acțiune, mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
după-amiaza, pe la ora două, și nu avea clienți. A deschis cartea din datorie: să se uite, să citească vreo pagină, ca pe urmă să poată să-i spună colegei de bancă am încercat, am ajuns până acolo și m-am plictisit. Era o carte cu coperte colorate și tocite, pe care scria cu litere inelate și alunecoase: Iluzii pierdute. Și-a citit toată după-amiaza și în zilele următoare și apoi alte cărți, încât pe la începutul lui noiembrie se afla în plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o parte iar de cealaltă parte să-i aibă pe lângă sine pe Andrei și Viteaz, prietenul său lup, scutindu-i în felul acesta de orice pedeapsă. Dar pentru aceasta îl mai puse la o încercare: să caute pe Regina Maria. Plictisit de atâtea neajunsuri, însuși lupul s-a dus după Regina Maria pentru Andrei; pesemne că-l iubea nespus de mult. Trebuia să o dea pe regină în schimbul calului lui Carol al II-lea; acesta să-i dea pasărea lui Andrei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Uriașă, două monumente unice în lume. Chiar și la televizor a văzut Iris o emisiune în care un turist străin vorbea de spre frumusețile orașului. Fetele pornesc spre Câmpia de Jeleu. Pot să stea acolo toată dimineața fără să se plictisească. Pot să guste din licorile dulci, să bea din siropul minunat care curge în voie printre copacii de ciocolată amăruie umpluți cu cireșe negre. Pot asculta în liniște zumzetul albinelor care aleargă fericite printre bucățile de turtă dulce tapetate cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se simțea epuizat și disperat. Anne trebuia să revină dintr-o expediție Nouvelles Frontières În insula Paștelui sau În Benin, nu-și mai amintea; probabil Își făcuse prietene, schimbase adrese - le va mai revedea de două-trei ori Înainte de a se plictisi; dar era improbabil să fi Întâlnit bărbați - Bruno avea impresia că Anne renunțase la absolut orice relație cu bărbații. Câteva minute, vor discuta Între patru ochi, ea va dori să știe „cum a fost”. El Îi va răspunde: „Bine”, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
te enervezi prea tare. Totul era calm, acum; un chelner singuratic circula printre mese. Singurii clienți erau pentru moment ei doi, dar braseria rămânea deschisă non-stop, era Înscris pe firmă, repetat pe meniuri, practic era o obligație contractuală. „Nu se plictisesc, poponarii ăștia”, observă mașinal Bruno. În societățile contemporane, o viață umană trece obligatoriu prin una sau mai multe perioade de criză, de puternică autocontestare personală. Prin urmare, e normal să ai la dispoziție, În centrul unei mari capitale europene, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
E foarte amabil din partea dumneavoastră că mă ajutați, spun șovăitoare în timp ce ea scoate ceapa și nu știu ce legumă portocalie pe care nu o recunosc. Vă sunt foarte recunoscătoare. — Îmi plac provocările. Mă privește cu ochi strălucitori. Sinceră să fiu, mă cam plictisesc. Nathaniel face totul pentru mine. Câteodată, prea mult. — Dar totuși. Nici măcar nu mă cunoșteați... Mi-a plăcut ce mi-a spus despre tine. Scoate un tocător imens și greu de lemn. Mi-a spus cum te-ai scos din încurcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cade în poală o frunză de dafin și o ridic. Încep s-o frec automat între palme și dinspre frunză vine un miros plăcut. — Și acum ? Ce se întâmplă ? spune Nathaniel. — Nimic. Presa o să-și piardă curând interesul. O să se plictisească. Mă aplec în față și-mi las capul pe umărul lui, și-i simt brațele strânse în jurul meu. Sunt fericită cu serviciul meu. Sunt fericită să mă aflu în satul ăsta. Și sunt fericită cu tine. Vreau pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
place să mă ocup de casă. Îmi place să culeg căpșune din grădină... — Trăiești într-un univers paralel ! strigă. Samantha, toate astea sunt ceva nou pentru tine ! Sunt amuzante doar fiindcă nu le-ai mai făcut niciodată ! Dar o să te plictisești de ele ! Nu-ți dai seama ? Simt o împunsătură de îndoială, pe care o ignor. — Ba nu. Amestec hotărâtă în sparanghel. Îmi place la nebunie viața asta. — Și crezi c-o să-ți placă la fel de mult și după ce-o să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pus În gît. Îmi amintesc de locul ăsta. De parcul În care mergeam, cu leagăne și tobogane. Dar, pentru Kerry, era foarte plicticos, iar eu doream cu disperare să fiu ca ea, așa că am zis că și pe mine mă plictisește, și nu ne-am mai dus niciodată. — Cioc, cioc ! Ridic ochii cu o tresărire și În pragul ușii se află Kerry, cu paharul de vin În mînă. Gata masa ! — Mersi, zic. Venim acum. — Haide, măi tataie, măi ! Kerry Îl ceartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
imaginez locuind acolo cu Connor. Stînd pe canapea. Doar noi doi, seară de seară. Mă Întreb despre ce vom vorbi. Ei ! Vom vorbi... despre lucrurile despre care vorbim mereu. Poate o să jucăm Monopoly. Asta În cazul În care ne vom plictisi sau ceva de genul ăsta. Mai dau o foaie și mă străbate un fior de Încîntare. Ăsta are și parchet și obloane ! De cînd mă știu mi-am dorit o casă cu parchet și obloane ! Și uite ce bucătărie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mea, ochii Îi strălucesc. Știi, lui Pete i-ar fi plăcut la nebunie chestia asta. — Pete Laidler ? zic ezitantă. — Mda. El e cel care a inventat toată treaba asta cu dosarul Leopold. Era genul de chestii pe care nu se plictisea niciodată să le facă. Bate ușor cu degetul În scrisoare. Pot s-o păstrez ? — Sigur că da, spun, ușor mirată. El o Împăturește și o pune În buzunar, iar pentru cîteva clipe e tăcere. — Deci, spune Jack Într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Simt că mi se pune iar un nod În gît și clipesc cît pot de tare, pentru a-mi Înăbuși lacrimile. Tocmai de-asta e atît de umilitor. Știa exact ce-mi doresc. I-am spus În avion că mă plictisesc alături de Connor. Știa că-mi doresc aventură, lucruri palpitante și o dragoste ca-n povești. Și mi-a dat absolut tot ce știa că mi-ar plăcea. Iar eu am crezut că e pe bune - fiindcă Îmi doream din suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
zîmbește cu Înțelegere. CÎnd ajung la birou, Artemis ridică repede ochii spre mine, curioasă. — Bună dimineața, Emma ! RÎnjește spre Catherine. Ai mai citit vreo carte de-aia grea de curînd ? Ha ha. Vai, ce amuzant ! Colegii de serviciu s-au plictisit să mai facă mișto de mine. Singura care continuă să se distreze de mama focului e Artemis. Adevărul e, Artemis, că da, spun veselă, scoțîndu-mi haina. Am citit de curînd o carte super, cu titlul „Ce să faci dacă colega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]