3,630 matches
-
bïa"- formulă de adresare frecventă între două persoane de genul feminin, în sensul de fată, fa; "bică" - formulă(mai rară) de adresare către un copil,cu sensul de drăguțule/ drăguțo; "comperativă" pentru magazin sătesc; "lul" pentru leagăn; "glogozenii" (doar la plural), pentru resturi vegetale mărunte de paie, bețe de floarea-soarelui etc., în sensul de murdărie. În portul sătenilor din Plopi intră obiecte de vestimentație și încălțăminte precum: pieptarul, fota, ia, călțunii. În perioada comunistă (anii 70), a fost descoperit în vatra
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
jucat un rol important în Europa central-occidentală la trecerea de la Imperiul Roman la Europa Medievală. Cuvântul românesc "germani" provine din cuvântul latinesc "germani", în timp ce cuvântul "nemți" este de origine romanica . Există diferite etimologii pentru cuvântul "germani". Ca adjectiv, el este pluralul adjectivului "germanus" (de la "germen", ("sămânță")), care are sensul de "înrudit". Ca etnonim, acest cuvânt este atestat pentru prima oară în anul 223 î.Hr., în inscripția "Fasti Capotolini", DE GALLEIS INSVBRIBVS ET GERM, unde ar putea pur și simplu să se
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
este un termen colectiv, defectiv de plural, desemnând toate obiectele ce se pot muta sau care, uneori, sunt fixe (construite în sau între pereți), care susțin atât corpul uman cât și obiecte utile oferind capacități de menținere, păstrare și stocare. Astfel dulapurile, rafturile, scaunele, mesele, birourile, paturile
Mobilier () [Corola-website/Science/299649_a_300978]
-
Denumirea de califat provine din arabă: "khilăfa" respectiv "khalīfatu rasūl Allăh" (arab: خليفة رسول الله, DMG Ḫalīfa, plural Ḫulafăʾ, "urmaș, calif, locțiitor" al Profetului). Conducătorul sau monarhul unui califat în lumea arabă se numea calif. Format prin unirea triburilor arabe, fiind favorizat de răspândirea religiei islamice, el și-a extins dominația în Asia, Africa și Europa. Dar întinderea
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
curs de dezvoltare. Armenia este clasificată ca o țară cu o dezvoltare umană medie și 10,6% din populație trăiește sub pragul de sărăcie internațional de 1,25 dolari SUA pe zi. Numele original al țării în armeană era "Hayq" (pluralul pentru "armeni", ad literam), apoi "Hayastan", sub influența limbii persane, constând din numele vechi Haya/ Hayas plus sufixul persan '-ostan' (provincie). Conform explicației legendare, Haik ar fi fost strănepotul lui Noe și strămoșul poporului armean. Haiq a fost numită Armenia
Armenia () [Corola-website/Science/299842_a_301171]
-
Boii (pluralul în latină, Boius la singular; greacă: Βόϊοι) este numele latin al unui trib situat la începutul istoriei lor (epoca fierului) în Europa centrală, inclusiv în regiunile cu denumiri care păstrează amintirea acestei populații: Bavaria și Boemia (aceasta, în antichitate, Boiohemum
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
făcută însă în anul 1385, când doi cunoscuți călători germani, Peter Sparnau și Urlich von Tennstadt, în drumul de întoarcere de la Ierusalim, au făcut un popas la Russenart și au scris despre acest oraș în jurnalul lor de călătorie. Traducând pluralul de la „Ruși” în limba germană, rezulta cuvântul Russen, la care pelegrinii germani au adăugat sufixul „art”, reprezentând primele litere ale cetătii fortificației Arcinna sau Artina de pe Limes Transalutanus (Valul lui Traian), menită a apăra orașul ce se dezvoltase între dealul
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
ale limbii corsicane, cf. RA Hall. Jr.), în timp ce limba sardiniană însăși ar trebui să fie considerată net o limbă diferită (este foarte diferită de italiană si dialectele sale). De exemplu, toate aceste dialecte corsicane și "non-sardiniene", din Sardinia, au un plural în -i la fel ca în italiană, în timp ce pluralul tipic sardinian este in -s (la fel ca în franceză sau spaniolă). Cu toate acestea, probabil, un substrat comun pentru ambele limbi sardinienă si corsicană, precum și apartenența la "Romania africana", oferă
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]
-
sardiniană însăși ar trebui să fie considerată net o limbă diferită (este foarte diferită de italiană si dialectele sale). De exemplu, toate aceste dialecte corsicane și "non-sardiniene", din Sardinia, au un plural în -i la fel ca în italiană, în timp ce pluralul tipic sardinian este in -s (la fel ca în franceză sau spaniolă). Cu toate acestea, probabil, un substrat comun pentru ambele limbi sardinienă si corsicană, precum și apartenența la "Romania africana", oferă multe caracteristici comune pentru ambele limbi, consolidată prin cea
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]
-
Graffito (din , derivat din "sgraffiare" = a zgâria), la plural graffiti este un termen din arheologie care desemnează o inscripție sau un desen executat fie cu pigmenți de culoare roșie, fie prin zgâriere, descoperite pe monumentele antice. În prezent, graffiti este un termen general referitor la inscripții caligrafiate sau imagini
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
PC numit Graffiti Studio în care faci graffiti pe orice fără a mai "mâzgăli" pereții adevărați. Mai nou s-au făcut locuri speciale pentru graffiti dar aproape nimeni nu vine pentru că nu e ilegal. Cuvântul "graffiti" din limba italiană este pluralul substantivului "graffito", deși forma de singular a devenit obscură și este folosită în istoria artei, cu referire la opere de artă realizate prin zgârierea desenului pe o suprafață. Ambii termenii englezești provin din italiană, cel mai probabil de la "graffiato", participiul
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
genului substantivelor se observă că neutrul ca în română (ambigen) s-a păstrat numai în sud: "un zid" - "do zidure" „un zid - două ziduri”. În Žei̯ân neutrele au trecut la masculin, dar pot avea desinența specifică de neutru plural: "doi̯ zidure". Pe de altă parte, în acest grai sunt împrumutate substantive neutre din croată fără adaptare la sistemul propriu al genurilor (exemplu: "srebro" „argint”). În formarea pluralului există mai multe particularități: Declinarea este mai analitică decât în română
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
au trecut la masculin, dar pot avea desinența specifică de neutru plural: "doi̯ zidure". Pe de altă parte, în acest grai sunt împrumutate substantive neutre din croată fără adaptare la sistemul propriu al genurilor (exemplu: "srebro" „argint”). În formarea pluralului există mai multe particularități: Declinarea este mai analitică decât în română, genitiv-dativul formându-se în general cu "lu" antepus, substantivul putând fi nearticulat sau articulat hotărât: "fil’u lu țesåru" „fiul împăratului”, "spure lu fråț" „le spune fraților”, "cuvintę i
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
Articolul nehotărât are la nominativ-acuzativ forme deosebite de ale numeralului cardinal: Articolul hotărât are aceleași forme ca în română, doar că „-u-”, vocala de legătură a articolului românesc „-l”, a devenit ea însăși articol: "scåndu" vs. „scaunul”, iar la neutrul plural terminat cu "-re" -e-ul cade: "pičore" - "pičorle" „picioarele”, "zidure" - "zidurle" „zidurile”. Substantivele neutre cu desinența "-o" se folosesc fără articol. Opoziția substantiv cu articol hotărât vs. substantiv cu articol nehotărât a slăbit, articolul hotărât fiind folosit și acolo unde în
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
-și sensul originar: "če nú știi̭?" (accentul pe cuvântul de negație) „(oare) nu știi?” Pronumele corespunzător românescului "care" are forme după gen și număr: "cårle/cåre/care" (masc. sg.), "cåra/cårę" (fem. sg.), "cåro" (neutru), "cårlʼi/carlʼi/cåri/cari" (plural). În Žei̯ân sunt și forme de genitiv-dativ: "carvę" „cărui(a)”, "carlʼę" „cărei(a)”, "carorę" „căror(a)”. Exemple în sintagme: "cârstii̭ånu cåre vire" „omul (literal „creștinul”) care vine”, "žensca cåra virit-a" „femeia care a venit”, "våčile cåri
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
la celelalte verbe se exprimă ca în croată, analitic, cu verbul la indicativ precedat de conjuncția "se" sau sinonimul acestuia din croată, "neca". Conjunctivul trecut lipsește. Imperativul este analog cu cel din română, dar are și formă de persoana I plural. Cu desinența excepție "-o", în afară de "viro!" „vino!”, mai este și "ådo!" „adu!” Modurile nepersonale din istroromână sunt infinitivul, gerunziul și participiul. Spre deosebire de română, infinitivul se folosește fără "a", iar forma sa lungă nu se folosește. Are numeroase valori verbale, unele
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
clase de conjugare moștenite, analoge cu cele din română, plus încă una sau trei (în funcție de interpretare) pentru împrumuturi și creații noi: Exemple de conjugare (vocalele accentuate sunt cele cu diacritic deasupra): Infinitiv: Indicativ prezent: În Žei̯ân, persoana I plural are desinența "-m" ("vedém" etc.), iar la verbele de tipul "cuhę́i̭", forma de pers. I sg. și III pl. este "cuhés", cea de pers. II sg. - "cuhéș". Indicativ trecut: De cele mai multe ori, auxiliarul este postpus. La persoana
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
ca în română, dar și "corbu" „corb”, "cămpu" „câmp”. Din cauza închiderii lui [e] neaccentuat la [i], atât la masculin, cât și la feminin, există substantive cu această terminație la singular: "munti" „munte”, "pustińitati" „pustietate”. Celelalte feminine se termină în -ă. Pluralul Forma de masculin plural nu se deosebește de cea de singular la substantivele terminate în vocală accentuată + "p", "b", "f", "v", "ț", "z", "tš", "ș", "j", "l’", "i̯", "ń" sau "r": "lup" „lup” - "lup" „lupi”, "fitšor" „fecior” - "fitšor" „feciori
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
și "corbu" „corb”, "cămpu" „câmp”. Din cauza închiderii lui [e] neaccentuat la [i], atât la masculin, cât și la feminin, există substantive cu această terminație la singular: "munti" „munte”, "pustińitati" „pustietate”. Celelalte feminine se termină în -ă. Pluralul Forma de masculin plural nu se deosebește de cea de singular la substantivele terminate în vocală accentuată + "p", "b", "f", "v", "ț", "z", "tš", "ș", "j", "l’", "i̯", "ń" sau "r": "lup" „lup” - "lup" „lupi”, "fitšor" „fecior” - "fitšor" „feciori”. La substantivele masculine terminate
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
la substantivele terminate în vocală accentuată + "p", "b", "f", "v", "ț", "z", "tš", "ș", "j", "l’", "i̯", "ń" sau "r": "lup" „lup” - "lup" „lupi”, "fitšor" „fecior” - "fitšor" „feciori”. La substantivele masculine terminate în alte consoane sau altă consoană + "i", pluralul are ca marcă schimbarea acesteia: "i̯ed" - "i̯ez", "bărbat" - "bărbaț", "cał" - "cal’/cai̯", "frati" - "fraț". Masculinele terminate la singular în "-i" precedat de "r" îl pierd pe "-i" la plural: "l’epuri" „iepure” - "l’epur" „iepuri
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
alte consoane sau altă consoană + "i", pluralul are ca marcă schimbarea acesteia: "i̯ed" - "i̯ez", "bărbat" - "bărbaț", "cał" - "cal’/cai̯", "frati" - "fraț". Masculinele terminate la singular în "-i" precedat de "r" îl pierd pe "-i" la plural: "l’epuri" „iepure” - "l’epur" „iepuri”. Desinența specifică de neutru plural este tot fără "-i": "loc" - "locur". Substantivele masculine cu singularul în "-u" schimbă această vocală în "-i" la plural, ca în română: "socru" - "socri", "u̯ocl’u" - "u
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
acesteia: "i̯ed" - "i̯ez", "bărbat" - "bărbaț", "cał" - "cal’/cai̯", "frati" - "fraț". Masculinele terminate la singular în "-i" precedat de "r" îl pierd pe "-i" la plural: "l’epuri" „iepure” - "l’epur" „iepuri”. Desinența specifică de neutru plural este tot fără "-i": "loc" - "locur". Substantivele masculine cu singularul în "-u" schimbă această vocală în "-i" la plural, ca în română: "socru" - "socri", "u̯ocl’u" - "u̯ocl’i". Femininele în "-ă" au în general pluralul în
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
în "-i" precedat de "r" îl pierd pe "-i" la plural: "l’epuri" „iepure” - "l’epur" „iepuri”. Desinența specifică de neutru plural este tot fără "-i": "loc" - "locur". Substantivele masculine cu singularul în "-u" schimbă această vocală în "-i" la plural, ca în română: "socru" - "socri", "u̯ocl’u" - "u̯ocl’i". Femininele în "-ă" au în general pluralul în "-i": "casă" - "casi". La unele consoana/consoanele precedentă/precedente se modifică: "furcă" - "furchi", "găscă" - "găști". Consoanele care provoacă căderea
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
neutru plural este tot fără "-i": "loc" - "locur". Substantivele masculine cu singularul în "-u" schimbă această vocală în "-i" la plural, ca în română: "socru" - "socri", "u̯ocl’u" - "u̯ocl’i". Femininele în "-ă" au în general pluralul în "-i": "casă" - "casi". La unele consoana/consoanele precedentă/precedente se modifică: "furcă" - "furchi", "găscă" - "găști". Consoanele care provoacă căderea lui "-i" la masculin plural au același efect și la feminin: "limbă" - "limb". La unele substantive se schimbă și vocala
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
socri", "u̯ocl’u" - "u̯ocl’i". Femininele în "-ă" au în general pluralul în "-i": "casă" - "casi". La unele consoana/consoanele precedentă/precedente se modifică: "furcă" - "furchi", "găscă" - "găști". Consoanele care provoacă căderea lui "-i" la masculin plural au același efect și la feminin: "limbă" - "limb". La unele substantive se schimbă și vocala din rădăcină: "vacă" - "văț". "-i"-ul pluralului reapare la substativele masculine cu articol hotărât: "fitšoril’" „feciorii”, "frațil’" „frații”. Substantivele împrumutate din limba turcă, cu singularul
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]