3,697 matches
-
vină funcționarul înalt și cam burtos pentru vârsta sa. Da domnule...dați-mi documentul de identitate, vă rog...! Și trimiterea...! Aveți un cupon de pensie, ceva...? Sunteți pensionat, nu? Da...? Buimac și nervos, am răspuns totuși politicos, destul de debusolat... Da, poftim documentele! Cupon... nu mai am, e cel de data trecută...eu...am fost într-o scurtă permisie, de o săptămână... Puneți-l pe cel de la internarea trecută, vă rog, domnule...! Da... Luați loc la măsuța de pe coridor...! Și... așteptați...! Bărbatul
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
interioară!’’ Un pacient în vârstă, înalt și slăbănog, agita ca un disperat mâna dreaptă pe sus în semn că dorește să se înscrie la cuvânt. Directorul l-a văzut imediat și în modul cel mai democratic cu putință l-a poftit ,,să vorbească, să spună cu voce tare ce are de spus’’. Trebuia doar să vorbească ceva mai tare pentru a fi auzit de toată lumea. Domnul, orator îmbrăcat regulamentar, a înaintat câțiva pași din întuneric, pentru a fi văzut. A rostit
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
cocă, amândouă calde, ne culcam. A doua zi făceam același lucru. Campania de lucru a ținut 15 zile. Într-o zi, un prieten de la R. Vâlcea, Costică Vlădescu, cumnatul lui Gri gore Golescu, veni proaspăt din provincie. Bineînțeles, ne-a poftit pe Go lescu, pe Iancovescu și pe Iancu Zografos, un alt camarad din Vâlcea, la o înghețată la cofetăria Rădulescu, sub otel High Life, otel Mano pe atunci. Eram nemâncat de 9 zile și grozav aș fi luat, în schimb
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Ion I.C. Brătianu era înalt, masiv, cu o privire caldă și o figură distinsă, împodobită cu o barbă încărunțită, care-l făcea mai bătrîn decît era. De cum m-am aflat în fața lui, mi-a întins mîna și amabil m-a poftit să iau loc pe un scaun chiar lîngă el, în fața mesei de lucru. Iată de ce v-am deranjat, a început să-mi spună: "Doresc să vizitez în primăvară Basarabia, pe care nu o cunosc, și țineam mult să cunosc personal
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
abia două săptămâni, a fost rechemat în țară de tatăl său, nemulțumit că ziare engleze au reprodus fotografii ale mamei cu fiul ei ! Nu s-a putut obține amânarea plecării decât cu o singură zi, pentru că Sitta și Mihai erau poftiți la ceai de Regele și Regina Angliei. Pe drept cuvânt indignată, Sitta acordă un interviu presei”. Interviul a apărut în „Daily Mail”, la 4 octombrie 1932. Întreaga presă engleză îl atacă pe regele Carol. Cel mai violent articol apare în
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
au deplasat cu automobilul. Au mai participat A. Mocioni și gen Balif. 5 aprilie. Joia Paștilor. Regele Carol al-II-lea „a asistat la liturghia sfințirii Marelui Mir cu voievodul Mihai. După ce i-am cuminecat, pe rege și pe Mihai, i-am poftit la mine la dejun fiind nemâncați”, nota patriarhul Miron Cristea. 6 aprilie. Vinerea Mare. Patriarhul Miron Cristea slujește prohodul la biserica Domnița Bălașa, catedrala fiind în reparație. Au fost prezenți: regele Carol al II-lea și primul ministru Gh. Tătărescu. 7
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
fără Duduia, Mihai și Costache Malaxa. Marți dimineață, 8 august, au mers în orașul Herakleion, după cumpărături. Seara, la ora 1730, au vizitat Muzeul din Herakleion. Miercuri, 9 august. Au vizitat bisericile bizantine din oraș și Primăria. Primarul l-a poftit pe Carol să ia loc pe scaunul prezidențial, în Sala Consiliului Comunal, cu Mihai în dreapta lui. Au fost serviți cu uzo, limonadă și fructe zaharisite. Evenimentele internaționale (primul-ministru A. Călinescu îl informase că Germania concentra trupe spre est), îl determină
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
din Constanța. Carol a adresat un cuvânt Țării la început de an. La ora 1330, Carol și Mihai au plecat cu trenul regal din gara Constanța spre București, unde au sosit la ora 1750. Joi, 4 ianuarie. Mihai a fost poftit la o sindrofie la Puiu Filitti, a cărui fiică, Minuko făcea parte din cercul lui Mihai. Vineri, 5 ianuarie. La ora 1230, a avut loc tradiționala ceremonie a prezentării Sfintelor Icoane monarhului de către patriarhul României. Au fost prezenți: Carol II
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Învierii, căci peste o săptămână urmau să vină Paștile. Duminică, 21 aprilie. Floriile. Carol, Mihai și Duduia au stat toți trei „făcând mai nimica, plimbându-se prin grădină”. Seara, notează Carol al II-lea „ca să fac plăcere lui Mihăiță, am poftit la cină pe Irina și Costache (Malaxa). Pe urmă au vizionat L’Emigrante cu Edwige Feuillère. Marți, 23 aprilie. La ora 9, Mihai și Carol al II-lea „au asistat la serviciul divin în paraclisul Sfintei Patriarhii, primind sfânta împărtășanie
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
o strachină cu pește, căci omul meu stă numai la baltă toată ziua. După masă, când toți eram strânși în jurul aparatului de radio (cu baterii), am auzit pe cineva strigând la poartă: Sunt eu, Garafina. V-am adus niște pește. Poftiți de-l luați și să aveți poftă bună la el. E încă viu. Ce frumoși sunt! Uite ai aici niște bănuți, să aibă bărbatul tău de o pacică, măcar, zise mama. Dar, nu trebuia să-mi plătiți! Ivan și Doba
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
dulci. Se supăra grozav când ne chema la cules și nu veneam. Știu, că într-o duminică, ne-am trezit cu el, cu căruța-n curte. A așezat un jiț frumos, acoperit cu țol de lână chiuat și ne-a poftit numaidecât să ne urcăm. Ne-a zis: Dacă voi nu veniți după mere, vă iau eu cu de-a sila! A râs, a glumit și ne-a ajutat să ocupăm locul în jițul moale. Eu cu Oltea, eram tare fericite
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la cules, am umplut coșarca și sacul și-am mâncat mere dulci pe săturatele. (În livada noastră nu aveam meri văratici, deși era foarte mare). Ne-am mai jucat prin livadă cu verișoarele noastre și-apoi mătușa Saveta ne-a poftit la pui cu smântână, cu mujdei și mămăliguță caldă. De-abia către seară, uncheșul a înhămat din nou caii și ne-a adus acasă, la Costișa. Mi-aduc aminte că, la trecerea peste Suceava, unul din cai s-a oprit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ne-a zis să ne luăm bagajele, să ne îmbrăcăm și la rând, câte doi. Așa am și făcut. Nu știam ce are de gând cu noi. Când am ajuns la casa sa parohială ne-a oprit și ne-a poftit în livadă. Acolo avea o mulțime de strujeni strânși în popuri. Ne-a spus să ne lăsăm la o pare trăistuțele cu cărți și să ne apucăm de treabă, că-s multe ore de lucru. Rupeți știuleții de păpușoi de pe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
am venit și pe seară treieratul grâului și orzului nostru s-a terminat. Căruțașii ne-au ajutat la urcatul sacilor în podul casei, am împrăștiat grâul și orzul peste tot (să nu se aprindă). În timp ce caii mâncau la căruțe, am poftit gospodarii în casă și i-am servit cu ce aveam mai bun. Ne pregătisem și noi, ca oricare, de hram și de zi aniversară. Le-am plătit cum se cuvine și le am mulțumit că nu ne-au lăsat la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sticlă de țuică, a pus-o la mijloc, urându-ne: Să fie într-un ceas bun și cu mult noroc! Să aveți parte de casă, cu sănătate și bucurie pentru fete! Părinții i-au mulțumit pentru urări și l-au poftit să ia loc la masă. Meșterii și-au reluat lucrul, ocupându-se de dranițit. Așa se face, că numai după câteva săptămâni, am intrat cu voie bună în casă nouă. (Părinții se temeau ca, nu cumva să fie o vară
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fericită! Îmi trecuse și somnul și nu-mi doream decât să văd cine a mai fost norocos. Tata însă m-a luat în cârcă și m-a dus în casă. Le-am urat la toți noapte bună și i-am poftit pentru a doua seară la desfăcat. L-am rugat pe tata ca la primăvară să semene mai multe boabe de porumb roșu, ca la desfăcat să-i putem găsi mai ușor, fiind mulți mai mulți decât acum. El mi-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vărului său Iordachi Râșcanu, pe care l-a botezat. Printr-această scrisoari a me de danii, ci dau la mâna vărului Iordachi Râșcanu camin(ar) Încredințăz că pentru multă dragosti ci avem Între noi și ori pentru ci l-am poftit nu mé au stricat hatârul, și mai ales botezându-i și un copil, anumi Toader, Îi afierosăsc un flăcău de țigan, anumi Costandin herar, ficiorul lui Anton, nepot de ficior lui Dumitru și a Radéi, și nepot de fată a
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
A crezut c-o dă pe mâini bune. Săptă mâni, luni de zile s-a tot gândit cui s-o Încredințeze. și tu! Nici În vis n-aș Îndrăzni să-i spun ce prostii Îți trec prin cap! Fiindcă a poftit să-i aduc la cunoștință tot ce e În legă tură cu Adelheid, tot ce face, cum se poartă, ce cred ceilalți, mă rog, tot. Hildebrand tăcu furios, scărmănându-și bărbia cu degetele, ceea ce era semn de mare nemulțumire. Ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cum să-i orânduiască viața spre binele ei, spre slava Domnului nostru și spre avantajul tuturor celor pe care Îi are sub oblăduire. Pus astfel la punct, Hildebrand nu mai avu ce să zică. Duhovnicul zâmbi cu blândețe și-l pofti la un pahar de vin din viile domnului său, pe care-l Însoți cu nuci, miere și pâine proaspătă. Între timp, Adelheid fu condusă la chilia ei, sub oblă duirea bătrânei doice a ducesei, o cumătră rotofeie cu limbă ascuțită
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cană de vin rece. — Taci, blestematule, numai la lăcomia pântecelui Îți stă gândul, În loc să-ți ostenești trupul cu nevoințe ascetice și să te Îngrijești de mântuirea sufletului. În loc să te rogi umilit și În tăcere, răcnești cât te ține gura și poftești desfătări care te vor duce cu siguranță În iad. Cei doi călugări se Îndepărtară ciondănindu-se, iar ucigașii Își băgară săbiile În teacă. — Grozav pândar mai ești, Hugo, nu poți să deosebești un cal de un măgar, murmură chiorul. Nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cal de un măgar, murmură chiorul. Nu-s mâță să văd pe Întuneric. Dar am doi ochi și cu doi ochi vezi mai bine decât cu unul singur. Oricum, v-am spus că nu cred să fie omul nostru. Ce poftești, Ambrosius? Voiai să ies la ei și să le urez drum bun? Sau ce? Ce-mi tot cauți pricină? Vrei să te potolesc așa cum știu eu? Ți am mai spus să-ți ții gura, altfel o să-ți pară rău. — Ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
niciodată. Conflictul cu starețul Otto din Schaffhausen, unul dintre dușmanii lor cei mai Înverșunați, durase mulți ani În șir. Din cauza pizmei cu care Îl urmărea pe episcopul Gebhard din Konstanz, unchiul celor doi prinți, al cărui tron tare ar fi poftit să-l ocupe, și a certurilor lor fără sfârșit cu mânăstirea Sankt Gallen, Otto devenise un spin chinuitor În carnea nobililor din Breisgau. Încă din timpul lui Bertold II, tatăl celor doi prinți, mânăs tirea acuzase Casa Zähringer că-i
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
toată curtea. Adelheid văzu cu lacrimi În ochi cum slujitoarea ei credincioasă dispare În spatele unei uși grele de lemn, trântită cu violență și-i auzi Îngrozită țipetele, din ce În ce mai depărtate. Ceilalți slujitori, care rânjeau batjocoritor, urmărind groaza de pe chipul prizonierei, o poftiră să-i urmeze. Când Încercă să se Împotrivească, unul dintre ei, desigur căpetenia, se răsti: — Vreți să vă târâm ca pe slujitoare? Nu ne siliți să vă tratăm cu mai puțin respect decât vi se cuvine! Apoi se Înclină scurt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
făurit planuri Îndrăznețe, voiai să ajungi mai sus decât au visat strămoșii tăi vreodată! Unde e Eglord, cel pe care-l cunosc eu? Te Împiedici acum de o fustă? Vrei să ai fata, o vei avea, vei avea câte târfe poftești, o sută! Dar te sfătuiesc să cruți bastarda, atâta vreme cât avem nevoie de ea. și vom avea nevoie de ea până ce vom scăpa de cei doi frați ai Satanei și vei ajunge pe tronul ducal. Fii sigur că, dacă ai pus
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
zdrențe apăru un bărbat foarte Înalt, mai Înalt decât Conrad. Din toată făptura lui murdară respira o forță uriașă, contrastând cu expresia oarecum copilăroasă și naivă de pe fața cu trăsături neregulate și plină de zbârcituri. Cu un semn, gazda Își pofti musafirul să iasă din colibă și, după ce făcură doi pași, se opri sub un alun cu ramuri până la pământ, atât de stufos Încât părea o scorbură. Nu ne aude nimeni? șopti Conrad. Nu, mărite stăpâne, suntem singuri. Poruncește, știu că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]