45,800 matches
-
dezmembra sub presiunea piețelor și a jocului democratic vor face să apară entități-pirat, zone incerte, lipsite de legi, state-pirat sau non-state. Ele vor încăpea pe mâinile unor căpetenii războinice aflate în fruntea unor bande supraînarmate, care vor controla regiuni întregi, porturi, conducte de petrol și gaze, drumuri comerciale sau zone bogate în materii prime. încă de pe acum este cazul Somaliei, al Transnistriei îla frontiera dintre Republica Moldova și Ucraina), al unei părți din Etiopia, al statului Sri Lanka, al Afghanistanului și al altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
preamărit, în respectarea castelor sale birocratice, reconstituindu-le la nesfârșit. Pe de altă parte, România a neglijat mereu să-și creeze o forță navală, o marină militară și comercială suficient de puternică. Nu a știut să dea prioritate dezvoltării unui port, deși bazinul agricol și industrial adiacent ar fi putut s-o facă să devină „inima” Mării Negre. Țară agricolă, România nu s-a pregătit îndeajuns pentru întoarcerea la nomadism. în sfârșit, ea nu a reușit să formeze, să suscite și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
va ști să se adapteze acestor legi, de modul în care se va pricepe să urmeze regulile succesului: să-și creeze un ambient relațional, să suscite dorința unui destin comun, să favorizeze libertatea creației, să se doteze cu un mare port și cu o mare piață financiară, să formeze în mod echitabil cetățeni pentru noile orizonturi științifice, să stăpânească tehnologiile viitorului, să elaboreze o geopolitică și să pună bazele alianțelor necesare. Fără îndoială, România este pe cale să realizeze mai bine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
legendele Sf. Graal, își păstra misterul. Nu-mi venea să-mi cred ochilor. Zilele care trecuseră de când plecasem din Wellington, Noua Zeelandă păreau extraordinare și cu totul ieșite din comun. Wellington e un oraș curățel, cochet, englezesc. Îți amintește de un port de pe coasta de sud a Angliei. Iar trei zile mai târziu s-a stârnit o furtună pe mare. Pe cer alergau unul după altul nori cenușii. Apoi vântul s-a mai potolit și apa era domoală și albastră. Pacificul are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
el se descoperă și mai insuportabil de singur. Căci Tahiti e zâmbitoare și prietenoasă. E ca o femeie frumoasă care se dovedește destul de darnică în împărțirea farmecelor și frumuseții ei. Și nimic nu poate fi mai împăciuitor decât intrarea în portul Papeete. Goeletele ancorate la chei sunt curățele și cochete. Orășelul desfășurat pe malurile golfului este alb și civilizat, iar copacii exotici cu flori stacojii își flutură culorile ca un strigăt pasionat pe azurul cerului. Sunt senzuali cu o violență nerușinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
stare să prezint aici tablourile colorate și picante pe care le oferea imaginației povestirea plină de vioiciune a căpitanului Nichols. Relatarea lui cu privire la descoperirile pe care le-au făcut în viața oamenilor de jos și a lumii interlope dintr-un port ar fi putut alcătui o carte încântătoare, și în diferitele personaje pe care le-au întâlnit, un cărturar ar fi putut ușor să găsească materie primă pentru un dicționar complet al ștrengarilor și pezevenghilor descriși în romanele picarești. Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care nu te puteai juca. Avea să aștepte cu viclenie momentul potrivit. N-avea de ce să se grăbească, iar într-o noapte Strickland avea să simtă vârful unui cuțit în spinare și peste vreo două zile din apa murdară a portului avea să fie cules cadavrul unui vagabond fără nume. În seara următoare Nichols se duse până la casa lui Bill și făcu oarecare cercetări. Era încă la spital, dar nevastă-sa care-l văzuse spunea că el jură pe toți Dumnezeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de noroc. Un vas cu destinația Australia se interesase la căminul marinarilor de un fochist care să-l înlocuiască pe cel care se aruncase peste bord la Gibraltar pradă unui acces de delirium tremens. — Ei băiete! Ia, pas alergător până-n port, îi zise căpitanul lui Strickland, și te și angajezi. Să-ți iei actele. Strickland porni imediat și căpitanul Nichols nu-l mai văzu. Vaporul nu stătea în port decât șase ore, și seara căpitanul Nichols urmări cum îi dispare fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pradă unui acces de delirium tremens. — Ei băiete! Ia, pas alergător până-n port, îi zise căpitanul lui Strickland, și te și angajezi. Să-ți iei actele. Strickland porni imediat și căpitanul Nichols nu-l mai văzu. Vaporul nu stătea în port decât șase ore, și seara căpitanul Nichols urmări cum îi dispare fumul coșurilor în timp ce nava despica spre est marea înghețată de apropierea iernii. Am povestit toate acestea cât am putut mai bine întrucât îmi place contrastul acestor episoade cu viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Mi-a relatat povestea lui. Când a pornit în vacanța aceea pe Mediterana avea firește toate intențiile de a reveni la Londra și la postul în care fusese numit la spitalul Sf. Toma. Într-o dimineață vasul a intrat în portul Alexandria și de pe punte s-a uitat la oraș - alb în lumina soarelui - și la mulțimea de pe chei. I-a văzut pe localnici cu caftanele lor zdrențuite - negri din Sudan, grămada gălăgioasă de greci, italieni, turci îmbrăcați în tarbușuri, soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bine, după ce am vorbit cu ea am trimis după Strickland și i-am zis: — Strickland, e timpul să te așezi și tu la casa ta. Un om de vârsta ta n-ar mai trebui să se joace cu fetișcanele din port. Alea sunt niște stricate și cu ele nu ajungi la nimic bun. Tu n-ai bani și nu ești în stare să păstrezi nici o slujbă mai mult de o lună sau două. Acum nimeni n-o să te mai angajeze. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ca Johnson, și părea destul de voinic. Dar totul era numai o chestie de suprafață. Nu bea niciodată, niciodată n-a ridicat mâna asupra mea. Parcă ar fi fost misionar. Mă culcam cu toți ofițerii de pe toate vasele care acostau în porturile insulei și George Rainey nu vedea niciodată nimic. Până la urmă am fost atât de dezgustată de el încât am divorțat. La ce mai e bun un asemenea soț? E îngrozitor cum tratează unii bărbați femeile. Mi-am manifestat compasiunea față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
toate coclaurile și se scălda în râu și ședea pe malul lagunei și o tot privea și la apusul soarelui cobora să privească insula Murea. Ba chiar ieșea la pescuit pe recifurile de corali. Îi plăcea să piardă vremea prin port stând de vorbă cu băștinașii. Era un om drăguț și liniștit. Și în fiecare seară după cină se ducea în camera Atei. Am văzut însă că tânjește să plece în zona tufișurilor, și la sfârșitul lunii l-am întrebat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din străjeri. - Da, nu e nici urmă de viață, confirmă poetul, scrutând pustietatea de la castel prora. Pe Îngustul coridor central nu se zărea nimeni, după cum nimeni nu ținea cârma. Corabia părea În perfectă stare, ca și când abia ar fi tras În port, cu marea velă latină Înfășurată frumos pe catarg. Simți cum un fior Îi străbate șira spinării. Era de neînchipuit ca râul Arno să fi fost navigabil, la câteva mile de la vărsare, pentru nave atât de mari. Acea prezență era... ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gravat în marmura roz a mormântului său. În parcul Castelului, un întreg regiment ar putea fi cantonat fără să se înghesuie. Este înconjurat de apă: în spate e un mic șanț comunal ce servește ca legătură între piața primăriei și portul de îmbarcare, apoi micul canal despre care am vorbit și peste care bătrânul pusese să se construiască un pod japonez văruit grosolan. Oamenii îi spun Caltaboșul, deoarece culoarea lui amintește de cea a sângelui fiert. Pe malul celălalt, se văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
țărm, navigând spre Italia, apendicele i s-a perforat - probabil din cauza prea multor mese luate În pat - și, după o serie de telegrame frenetice expediate În America și Europa, spre uimirea pasagerilor, transatlanticul a cârmit Încet și a revenit În portul New York, ca să-l depună pe Amory pe chei. Recunoașteți că a fost ceva magnific, chiar dacă nu se poate numi viață. După operație, Beatrice a contractat o boală de nervi suspect de asemănătoare cu un delirium tremens, iar Amory a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de noapte Îmi va vedea dorința umbrită Între tăciuni, Înfășurată În flacără, În splendoarea și tristețea lumii. INTERLUDIU mai 1917 - februarie 1919 Scrisoare datată ianuarie 1918, scrisă de către Monsignor Darcy lui Amory, care este sublocotenent În regimentul 171 de infanterie, portul de Îmbarcare Camp Mills, Long Island. Dragul meu, Tot ce trebuie să-mi comunici despre tine este că exiști. În rest, mă mulțumesc să-mi scotocesc memoria Îndărătnică, un termometru ce nu Înregistrează decât stările febrile, și să te suprapun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și am descoperit că unica legătură de sânge dintre familiile Darcy și O’Hara este clanul O’Donahue... Numele strămoșului respectiv era, cred, Stephen... Când unul dintre noi este izbit de fulger, suntem izbiți amândoi: abia ai ajuns tu la portul de Îmbarcare, că mi-au și parvenit documentele pentru plecarea la Roma și aștept să mi se indice, dintr-un moment Într-altul, de unde să iau vaporul. Voi pluti pe ocean Înainte ca tu să primești scrisoarea aceasta. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îngăduitor și dependent de parfumuri orientale), mântuit de succes, speranță și sărăcie, În acel lung jgheab al delăsării, care duce, În ultimă instanță, doar la lacul artificial al morții. Doar existau atât de multe locuri unde te puteai dezintegra plăcut: Port Said, Shanghai, părți din Turkestan, Constantinopol, mările Sudului -ținuturi cu muzică tristă, obsedantă, și multe mirosuri, unde patima carnală poate fi un mod de viață și o expresie a ei, unde culorile cerului noptatec și ale amurgurilor ar da impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zis ea povestea cu misiunea, așa am pățit și la bacalaureat, nu m-am concentrat, asta e, și am greșit la Împărat și Proletar, am zis că împăratul e Mircea cel Bătrân, un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port, și așa am ajuns proletar, am învârtit cimentul douăzeci de ani, și nici aici nu m-am concentrat, că-l furam și nu știu cum se făcea că se întărea tot. Da oricum n-aveam ce să fac cu el, furam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
slujbe pe viață și‑și permit în sfârșit să facă ceva care n‑are nici sens, nici scop, și anume: să se cațere pe munți. Pe Sophienalpe, pe Schöpfl, pe Satzberg. Îmbrăcați într‑un costum sportiv ce aduce vag cu portul din Stiria. Dar ei sunt orășeni, iar elementul rural e un semn de belșug, semn că lumea nu mai trăiește la țară și nici în sărăcie. Pălăriuța tiroleză le stă chiar foarte bine. Aruncă resturi de mâncare în toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
intra, ci în a nu ști să ieși; altuia, care-i reproșează că s-a dus la niște curtezane cam trecute, el îi răspunde că de la navele care au efectuat multe călătorii pretinzi un singur lucru: să te ducă în portul dorit; unuia care-i face observația că trăiește cu o prostituată a cărei jucărie a cam devenit, Aristip îi spune că o posedă pe Lais, dar că nu e posedat de ea; în sfârșit, el aduce într-o zi trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de la animale și de a respinge reproșurile legii, ale moralei, ale binelui și răului, ale viciului și virtuții, reproșuri promulgate de ordinea socială și reluate în cor de mulțime. Demonstrația a fost făcută într-o zi cu ajutorul unui pește. în portul Atenei, ori poate din Sinope sau Corint, Diogene a ochit, într-adevăr, un pește - un morun? un calcan? o pisică de mare? un barbun? - care, chinuit de dorință, se freca de o piatră; și s-a simțit de îndată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
răzlețe i se țineau de trunchi. Când vasul fără nume trecu prin dreptul nostru Un fund de vad îi prinse și pântecul, și rostru. Cutreierată, apa jur împrejur undi... Și glăsui un pașe într-astfel: - Efendi, Corăbier și oaspe în porturile mele, Primește-aceste daruri și-aceste temenele: La nava ta se cade pe brânci ca să mă-nchin, Că bănuiam caicul lui Hogea Nastratin. Un zvon ne turburase. Ziceau: e închis subt ape Răsfățul ce nici marea turcească nu-l încape, Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-i seminale În o rouă de poleiuri: Rașelica Nachmansohn. - O! vegheat din Jilțul Naibei al Pământurilor Nalte, De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort, "Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte, Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port. - O! scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride, Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca-ntr-un ochean, Împuind cămara nopții cu oracole stupide, Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian. - Cântec, lebădă străpunsă, sol al harfelor eline, Strămutat pe mândre prapuri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]