3,498 matches
-
mă îndreptam eu, cu un anumit scop, când am văzut venind un licean cu un porumbel în mână... - Era rănit... - Te rog, nu mă întrerupe. Ți-am spus că acum vorbește.... Venea un licean zgribulit, cu obrazul palid, ținând un porumbel în mâna dreaptă și mîngîindu-l la răstimpuri cu palma stângă... - Era rănit și mi-era teamă să nu-l mănânce pisicile... - Așa mi-ai spus și atunci. Dar eu te-am recunoscut imediat, căci duceai un porumbel în mână... Și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
palid, ținând un porumbel în mâna dreaptă și mîngîindu-l la răstimpuri cu palma stângă... - Era rănit și mi-era teamă să nu-l mănânce pisicile... - Așa mi-ai spus și atunci. Dar eu te-am recunoscut imediat, căci duceai un porumbel în mână... Și am știut ce știam de mult: că nu avem dreptul să pierdem speranța... Mai trăiește? întrebă după o clipă. - Avea doar aripa stângă pe jumătate ruptă. Îl lovise vreun derbedeu cu praștia. Dar se vindecă. Se vindecă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Și câte altele, și câte altele, adăugă, și vorbindu-ți te priveam. Dacă ai ști cum te priveam, să ghicesc ce te-ar fi putut atrage sau interesa... Și totuși, din când în când, îmi zvârleam privirile, pe furiș, asupra porumbelului... - Îl găsisem pe maidan. Îl lovise cineva cu o piatră... Ieronim întinse brusc brațul spre întuneric și-i puse mâna pe umăr. - Să nu-ți închipui cumva că voiam să te pun la încercare sau să te ispitesc. Dar pentru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trudea necontenit, și totuși zadarnic, să-l reconstituiesc, dacă înțelegi ce vreau să spun... Își retrase mâna de pe umărul băiatului și continuă, cu un alt glas: - Ascultă: să pot urca cu el, după ce-l văzusem venind dinspre maidan cu un porumbel în mână, să pot urca scările acestui pod, noaptea, pe întuneric, și să-l simt acolo, lângă mine, când am să încerc cheile, una după alta, și apoi, deodată, una din chei se va potrivi și ușa se va deschide
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adăugă după o scurtă pauză, cu un aer aproape solemn, știi să păstrezi un secret. Nu le spui decât asta: uniformele sunt în legătură cu... - Degeaba încerci să mă sperii, îl întrerupse Iconaru, aprinzând brusc lanterna. Pentru că m-ai văzut cu un porumbel rănit în mână, crezi că sunt un biet băiat de la țară incult și prostănac!... Ieronim îl ascultase surprins, mâhnit, cu palma dreaptă acoperindu-și ochii. - Să nu mai vorbești așa, că făptuiești un sacrilegiu, șopti. Nu trebuie să vorbește așa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mână, crezi că sunt un biet băiat de la țară incult și prostănac!... Ieronim îl ascultase surprins, mâhnit, cu palma dreaptă acoperindu-și ochii. - Să nu mai vorbești așa, că făptuiești un sacrilegiu, șopti. Nu trebuie să vorbește așa despre un porumbel rănit... - Atunci, de ce vrei să mă sperii că poate vine cineva și ne prinde aici, în pod, și ne dă pe mâna poliției? Ieronim își retrase încet palma de pe ochi și zâmbi. - Nu m-am gândit o singură clipă să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de praf și funingine, o asculta Iconaru. Din câțiva pași, Ieronim fu lângă el și-i cuprinse umărul cu brațul. - El este Iconaru Vladimir, de care tocmai mă pregăteam să vă vorbesc. L-am întîlnit alaltăieri pe stradă, ducea un porumbel rănit în mână... - Îl rănise vreun derbedeu cu praștia. Mi-a fost teamă să nu-l mănânce pisicile... Continuând să-i cuprindă umărul cu brațul, Ieronim îl aduse încet în salon. - Îl auziți? El nici măcar nu-și dă seama că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
speranța întregului neam omenesc... - Nu mai râde de mine, îl întrerupse Iconaru roșind. Că dacă m-ai văzut că sunt de la țară... - Vladimir Iconaru! exclamă patetic Ieronim. Cum aș fi îndrăznit să râd de tine, când te-am văzut cu porumbelul rănit, și chiar în clipa aceea m-a ispitit îndoiala și mi-am spus: s-ar putea ca totul să nu fie decât o iluzie, o nălucire de-a noastră, s-ar putea să nu fie decât asta: un licean
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în clipa aceea m-a ispitit îndoiala și mi-am spus: s-ar putea ca totul să nu fie decât o iluzie, o nălucire de-a noastră, s-ar putea să nu fie decât asta: un licean milos care adună porumbeii răniți pe maidane... - Îl lovise cineva cu piatra... Antim se ridicase din fotoliu și încerca să-și potrivească mai bine ochelarii. - Acum, explicați-mi și mie ce se întîmplă, spuse. Cine e tînărul? Iconaru făcu câțiva pași spre el, se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dar a rămas invalid din război și a murit acum un an. Vreau să studiez științele naturale... Ieronim îl întrerupse apucîndu-i brațul: - El crede, și spune, că e entomolog, dar, evident, este altceva, și altcineva: este băiatul care ducea un porumbel rănit în mână... V-am spus că trebuie să reinventăm pariul lui Pascal, adăugă căutând pe rând privirile Mariei și ale lui Antim. - Dar de ce l-ai îmbrăcat și pe el în uniformă de general? întrebă Antim. - Pentru că îi era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
exercițiul rațiunii, ca la șah. Dar știi foarte bine că nici arta, nici viața nu pot fi înțelese numai prin rațiune. Orice se întîmplă în jurul nostru ar putea camufla un mister, așadar o revelație decisivă, un adevăr cutremurător. Bunăoară, orice porumbel ar putea camufla... - Vasăzică, iar v-ați apucat de filozofie, îl auzi pe Luchian din prag. Ferice de voi, adăugase îndreptîndu-se agale spre fotoliul Generălesei. Se așeză, oftând adânc. - Nu știu ce am, spuse. Nu mă simt bine... Dar voi vedeți-vă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ginuri și niște bitter, i-am spus. Mai e apă tonică În sticlă. — Despre ce vorbit? Întrebă John. Eu Înțeleg puțin doar. E aici un bărbat pe care-l cunoaștem amîndoi de mai demult. Înainte era un excelent vînĂtor de porumbei și obișnuiam să-l urmăresc cînd trăgea. E fascist, și să apară acum aici, indiferent de ce motive o avea, asta e o tîmpenie foarte mare. Da’ a fost mereu un tip foarte curajos și foarte tîmpit. — Arată-mi-l. — Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Și, oricum, ce cauți aici? Îl mîrÎi și toți ceilalți lei izbucniră-n răgete care de data asta nu mai erau de rîs. — Tatăl meu locuiește Într-un oraș, sub turnul cu ceas, și de-acolo supraveghează o mie de porumbei care sînt, cu toții, supușii săi. CÎnd zboară, parcă auzi un rîu repede. În orașul În care locuiește tata sînt mai multe palate decît În toată Africa, și-n fața tatălui meu stau patru cai măreți din bronz și toți Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Încîntați să-l revadă. Se Înălță pentru o clipă și-și sărută tatăl pe ambii obraji și văzu că picioarele cailor erau Încă ridicate, iar Basilica era mai frumoasă ca un balon de săpun. Campanila era la locul ei și porumbeii se retrăgeau la cuiburile lor. — Cum ți s-a părut Africa? — Foarte sălbatică, tată. — Noi avem iluminare nocturnă acum. — VĂd, răspunse leul cel bun ca un fiu Îndatoritor. — MĂ deranjează puțin la ochi, se confesă tatăl. Și acum unde te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ieșit la vînĂtoare. Trăgea de parcă avea un radar incorporat. N-a tras o dată aiurea, de prea departe, și nici nu lăsa pasărea gonită să vină prea aproape. Împușca fazanii cu eleganță și precizie, iar rațele le Împușca din zbor.“ La porumbei, În concurs, cînd mergea pe rampa de ciment și Învîrtea roata care-i indica locul În care avea să stea, profesioniștii Îl urmăreau În liniște. Dintre toți participanții, doar pentru el se lăsa tăcerea aia deplină. Unii dintre profesioniști zîmbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se baza pe cele două cartușe din Încărcător. — Gata, spunea, cu vocea aia joasă, răgușită, nepotrivită pentru un băiețel. — Gata, răspundea cel care trăgea ușile cuștilor. — Trage, spunea vocea răgușită și din oricare cușcă dintre cele cinci ar fi ieșit porumbelul, indiferent de unghiul pe care Îl lua În zborul jos, pe deasupra firelor de iarbă, Înspre gardul alb și scund, cartușul din prima țeavă Îl lovea, iar cel din a doua era parcă tras cu o sfoară de primul. Numai marii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În aer liber. — Papa, pot să beau o cola? — Mai bine n-ai bea mai mult de jumate. — Bine. Îmi pare rău c-am fost așa de Încet. Nu trebuia să-l fi lăsat să ia viteză. — Stevie, era un porumbel puternic și zbura foarte jos. Nimeni n-ar fi observat asta dacă n-aș fi fost eu prea Încet. — Te descurci bine. O să-mi revin, nu-ți face griji, o să fiu mai rapid. N-am ce să pățesc de la niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
n-ar fi observat asta dacă n-aș fi fost eu prea Încet. — Te descurci bine. O să-mi revin, nu-ți face griji, o să fiu mai rapid. N-am ce să pățesc de la niște cola. Și-a Împușcat al doilea porumbel imediat ce arcul ușii de la cușca Îngropată a sărit. Toți au văzut cum Îl lovește și al doilea glonț Înainte să atingă pămÎntul. N-apucase să facă mai mult de un metru de la cușcă. În timp ce băiatul se Îndrepta spre pavilion, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nimerit o pasăre din cușca cu numărul doi timp de trei runde. Și cînd l-a nimerit n-a auzit ușa, așa că l-a lovit abia cu al doilea glonț, la o distanță foarte mare, abia lîngă gard, de care porumbelul s-a și lovit, căzÎnd În interior. — Oooff, papa, Îmi pare rău, i-a spus băiatul. Au uns-o Între timp. Mai bine tăceam dracu’ din gură. Abia În noaptea de după ultimul mare concurs internațional la care au mai participat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Mai bine tăceam dracu’ din gură. Abia În noaptea de după ultimul mare concurs internațional la care au mai participat Împreună, abia atunci, stînd de vorbă, băiatul spuse la un moment dat: — Nu Înțeleg cum se poate să nu nimerești un porumbel. — SĂ nu-i mai spui nimănui treaba asta. Nu. Vorbesc serios. N-ai cum să-l ratezi. Ăsta, la care am pierdut - eu l-am nimerit de două ori, atît că a căzut În afara terenului. — PĂi uite așa se pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care am pierdut - eu l-am nimerit de două ori, atît că a căzut În afara terenului. — PĂi uite așa se pierde. — Asta Înțeleg. Așa am pierdut. Ce nu Înțeleg e cum ar putea un pușcaș adevărat să nu nimerească un porumbel. — Poate că În vreo douăzeci de ani o să Înțelegi. N-am vrut să fiu prost-crescut, papa. — Stai liniștit. Doar să nu mai zici nimănui așa ceva. Se gîndise la toate astea cînd Începuse să se Întrebe cum e cu povestirea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ce pricină ne aflăm noi aici. Dumnealui e vărul dumneavoastră? - a întebat hangița, fixându-mă din nou cu țintele albastre ale ochilor. Așa îi spun eu. Totul s-a întâmplat acum câțiva ani buni, în Piața Unirii. Priveam amândoi vânzoleala porumbeilor și atunci eu n-am de lucru și îl întreb așa într-o doară: „Ești ieșean, vere?” Și? - a întrebat hangița curioasă. Și atât... Ne-am despărțit fără ca de fapt să ne cunoaștem. Atunci cum de sunteți astăzi împreună? Asta
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Știe, oare, că „mouse” înseamnă „șoarece”? Din când în când, găsește câte o carte și stă cu burta pe ea, ca un student în sesiunea de examene. Îl atrag ferestrele. Fereastra să nu aibă perdele că le dă jos. Supraveghează porumbeii și vrăbiile care se agită dincolo de geam. Nu e prefăcut, nu minte și nu lingușește pe nimeni. Doar dis-de- dimineață, când mă trezesc din somn, „se pisicește” îndelung. Mai nou se pisicește și după ce face câte o boacănă. ...Dar cel
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ne topeam după ea, era - incredibil! - o bucurie fără sfârșit, zilnică. A fost, pur și simplu, o altă viață. Viața cu Copilul care aducea pentru mine din parc, de câte ori se ducea cu bunicile, câte o pană-păniță (îi spusesem că penele porumbeilor s-ar putea să fie de la îngerașii care se zbenguie noaptea, când nu-i vede nimeni) ; viața cu Copilul care-mi spunea în fiecare seară, înainte de culcare, că sunt un Căluț-de-mare (și de fiecare dată era altul - de la căluț de
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
tramvaiului. Merse pe strada îngustă din fața gării tot înainte, o luă la dreapta urcând o pantă abruptă, până-n dreptul unei clădiri cu adevărat frumoase, pe fațada căreia remarcă înscrisul cu litere aurii: ,,Hotel Traian”. Doi bărbați înalți, eleganți, discutau privind porumbeii care ciuguleau fărmăturile de pâine aruncate de copiii care-i fugăreau, iar și iar. Păsările nu păreau speriate, și parcă intraseră în jocul lor fiindcă, deși alergate, nici gând să-și ia zborul. Se fereau, până când copiii renunțau, plictisiți. Auzi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]