7,887 matches
-
au fost ele Înregistrate de comentatorii și criticii literari, Într-un fel și mai succint: ca bibliografie În note6. Aceasta nu numai pentru că, după atâtea extrase și citate, cititorul intuiește, deja calapodul ci și pentru că, În general, mă conduc după porunca „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Bine, bine, veți zice, atunci de ce tot acest demers? Pentru că cineva trebuia s-o facă, pentru că cei care ar trebui să vorbească tac, pentru că nu pot lăsa lucrul doar pe jumătate
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ca temei, dar niciodată ca efect, numai ceea ce nu servește înclinației mele, ci o domină sau o exclude total din calcul atunci când facem o alegere, prin urmare numai legea pentru sine poate fi obiect al respectului și, în consecință, o poruncă. Acum, dacă o acțiune întreprinsă din datorie trebuie să lase complet la o parte influența înclinației și, odată cu ea, orice obiect al voinței, atunci nu va mai rămâne nimic ce ar putea determina voința decât legea (din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acei oameni care urmează de cele mai multe ori glasul rațiunii fără sforțări extreme, necesare pentru a învinge înclinații contrare, sunt oameni care au o fire fericită. Asta nu îl va împiedica să-i admire cu deosebire pe cei care rămân fideli poruncilor rațiunii la capătul unei lupte grele cu impulsul de a le încălca. Este o temă pe care o exprimă foarte bine exemplele sale din primele două secțiuni ale Imm. Opoziția față de o înțelegere empiristă a datoriei morale și considerarea sentimentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vedere subiectiv, în sinceritatea (puritas moralis) dispoziției față de datorie: anume, fără amestecul intențiilor provenite din sensibilitate, legea este în sine un imbold, iar acțiunile se înfăptuiesc nu numai conform datoriei ci, de asemenea, din datorie. - «Fiți sfinți!Ă este aici porunca. În al doilea rând, din punct de vedere obiectiv, cu privire la scopul moral în totalitatea sa, cel al perfecțiunii, adică al datoriei sale în întregime și al realizării complete a scopului moral cu privire la sine însuși, se menționează «fiți perfecți!Ă; tendința
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
morală, și cu atât mai puțin într-un caz ca acesta. Kant a contestat, așadar, dreptul de a minți și într-o situație ca cea imaginată de Constant. Formularea punctului său de vedere înlătură orice echivoc: „Este, prin urmare, o poruncă sfântă, necondiționată a rațiunii, nelimitată de nici o conveniență, de a fi sincer în toate afirmațiile”20. Sugestia lui Constant că în anumite situații minciuna ar putea să fie nu numai permisă, ci chiar și cerută, este respinsă de Kant pe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de satisfacerea deplină a îndatoririlor ce le revin față de ei înșiși și față de alții, putem să ne dăm seama mai bine cât de mult șubrezesc vitregiile vieții, nenorocirile personale, bolile și sărăcia capacitatea oricum slabă a oamenilor de a urma poruncile rațiunii. Cu prilejul morții unui coleg de la Universitatea din Königsberg, profesorul de drept L’Estag, filosoful și-a exprimat scepticismul prin cuvintele: „A fi în același timp om și înțelept este prea mult pentru muritori”. Kant, care a făcut eforturi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ca ființă care acționează în mod liber, recunoaște rațiunea practică drept autoritate supremă. Iar recunoașterea autorității rațiunii înseamnă aceptarea supremației legii morale, ceea ce conduce inevitabil la religie. Religia, considerată în mod subiectiv, reprezintă pentru Kant „recunoașterea tuturor îndatoririlor noastre ca porunci divine”. Doar câteva cuvinte despre această „trecere” (Übergang) de la moralitate la religie, una dintre temele centrale ale scrierii mai târzii a lui Kant, intitulată în mod semnificativ Religia în limitele rațiunii pure. Țelul sau sensul ultim al acțiunii libere, al
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
voinței lui înseamnă a acționa potrivit prescripțiilor rațiunii practice pure, prescripții pe care le exprimă diferitele formulări ale imperativului categoric. Este tocmai sensul în care religia adevărată, religia rațiunii, va fi caracterizată de Kant drept „recunoașterea tuturor îndatoririlor noastre drept porunci divine”. Înțeleasă în acest fel, religia nu va mai fi fundamentul moralității, ci doar o consecință de neevitat a acceptării dictatului necondiționat al legii morale. Dacă credința religioasă nu are voie să contrazică rațiunea și dacă progresul conștiinței religioase constă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a omului la Dumnezeu va fi comparată de Kant cu purtarea unui curtean care se străduiește să obțină doar grația monarhului său. Prin gesturi exterioare, remarcă el în mod ironic, credinciosul crede că va putea să-și exprime respectul pentru poruncile divine fără a mai fi nevoit să le urmeze. El va lăsa în grija binevoitoare a Providenței să facă din el un om bun în loc să se străduiască să devină virtuos.16 Faptul că filosoful a fost supus pentru această scriere
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
că operele mele merită coperte speciale”. Poate nu cărțile lui, dar cu siguranță Cartea Polițistă Ideală pe care se străduie s-o descrie ca într-un nou Decalog al unei lumi născute pentru a fi populate cu detectivi. Faptul că „poruncile” sunt chiar zece, lor adăugându-li-se încă șase, precum zilele în care a fost zidită lumea, nu e lipsit de importanță pentru cel ce urmărește cu orice preț o simbolistică înaltă. În ce-l privește pe Chandler, sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
îl sărute. De pe margine erau interpretate cântece bisericești cu texte scabroase, în care locurile comune erau insultarea lui Iisus și a Fecioarei Maria, deseori deținuții fiind dezbrăcați la pielea goală. Unii supraviețuitori povestesc chiar că s-a procedat la inversarea poruncilor din decalog ori la interpretarea lor malițioasă. Și alte practici ori momente religioase erau batjocorite. Astfel, agresorii își „botezau” victimele în hârdăul cu fecale și urină, la fel cum „împărtășirea” se făcea tot cu excremente. Simulări cu caracter blasfemic au
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
bun climat educațional, aspecte pe care ar trebui să le aibă în prim-planul atenției orice familie, iar acolo unde este cazul, să fie ajutate să le îndeplinească. Iată concluziile, preceptele pe care autorul le oferă și le propune ca porunci ale părinților-model: - „să dai copilului un sentiment de securitate; - să dai copilului sentimentul că este iubit și dorit; - să eviți amenințarea, frica și pedeapsa; - să-l înveți pe copil cu independența și să-l faci să-și asume responsabilitățile; - să
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
1975). El admite totuși că, fără influența civilizației, care-l obligă pe om să-și transforme tendințele egoiste în tendințe altruiste, societatea ar fi neîntrerupt amenințată cu dispariția, dată fiind violența spontană a oamenilor unii față de alții. În această privință, porunca biblică, oricât de „irealizabilă” ar fi, constituie, potrivit lui Freud, cea mai puternică apărare împotriva agresiunii umane din câte există (1930/1995). Anticiparetc "Anticipare" Definițietc "Definiție" Pe durata unei situații conflictuale, anticiparea constă în a-ți imagina viitorul: - experimentând dinainte propriile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un cutremur de intensitate mică în Transilvania. Între anii 1763 și 1764 a avut loc un puternic cutremur, “când s-a prăbușit bolta clopotniței de la Mănăstirea Mihai Vodă și a îngropat sub ea pe ticălosul de bucătar domnesc, care - din porunca domnului Constantin Cehan Racoviță - a otrăvit pe cei doi frață, boieri de frunte, Ștefan și Barbu Văcărescu, tatăl și unchiul poetului Enăchiță Văcărescu”. Comentând această întâmplare, mulți boieri au pus-o pe seama divinității, care n-a uitat să dea pedeapsa
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
constituirii statelor. Dar ele nu înțeleg să se cedeze o palmă din pământul nostru strămoșesc, frământat cu sângele atâtor generații de viteji, care i-au apărat după ce marele Traian a adus aici legiunile de romani și le-a așezat cu porunca să stăpânească pe vecie ei și urmașii lor patrimoniul sfânt ce le-a lăsat. Femeile române alături de fiii și soții lor, vor apăra dreptatea cauzei noastre sfinte, cu credința că există o justiție imanentă. Să ia aminte marii dictatori; nimic
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
noi, nici nu ne-am încovoiat, nici nu am ridicat stindardurile pe care nu eram gata a le apăra cu ultima dârzenie. A fi un om, adică un caracter ce nimic nu-l înduplecă decât frica lui Dumnezeu și a poruncilor sale, aceasta este năzuința și lozinca noastră. Domnul să fie cu noi, dându-ne înțelepciune, izbăvind neamul nostru și ocrotind Patria, izvorul veșnic de preamărire a românismului. Graiul femeii, anul IV, nr. 11-12, din noiembrie-dec. 1938. 66TC "66" Raportul Grupării
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
multe toasturi, la care a răspuns sărbătoritul spunând între altele că „opera d-sale nu este un merit personal, ci ea se datorește unei voințe mai înalte, care totdeauna i-a poruncit ce să lucreze și cum să lucreze; era porunca neamului”. Atât serbarea de la teatru, programul festiv și cel artistic, cât și balul și banchetul au produs o profundă impresie asupra publicului participant. Reuniunea sărbătorește pe artistul Toni Bulandra de la București, cu ocazia împlinirii a 50 de ani. Organizează sărbătorirea
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
de a provoca noi războaie. Vor lupta neobosite pentru ca fascismul și imperialismul să fie distruse în toate manifestările lor, pentru ca să fie asigurată în lumea întreagă o pace trainică, singura garanție a fericirii familiei, a fericirii copiilor. Veghind la îndeplinirea acestor porunci de omenie, F.D.I.F., care numără astăzi 80 de milioane de femei, combate tendințele de dezbinare ale organizațiilor feminine reacționare, ce tind să slăbească puterea de acțiune a maselor feminine, fărămițându-le. Cu cât vor fi mai solidare femeile din fiecare țară
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
tendințele de dezbinare ale organizațiilor feminine reacționare, ce tind să slăbească puterea de acțiune a maselor feminine, fărămițându-le. Cu cât vor fi mai solidare femeile din fiecare țară, cu atât vor impune mai categoric voința lor de pace. Această înaltă poruncă este cu atât mai realizabilă la noi în țară, cu cât munca dusă de femeile diferitelor organizații în cadrul F.D.F.R. a deschis drumul spre o unire definitivă. Făurirea unității naționale este cu atât mai de dorit, cu cât ne dă prilejul
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
1947, o delegație a Federației noastre a participat la Congresul Femeilor din Bulgaria. De oriunde s-au întors delegatele noastre, ele ne-au adus - pe lângă prețuirea lucrului desfășurat de gazdele respective în propriile lor țări - același cuvânt de ordine, aceeași poruncă a vremurilor: strâns unite în organizații naționale, grupate toate în Federația Internațională, femeile din țările democrate vor lupta și vor munci alături de tovarășii lor de viață pentru apărarea păcii, pentru consolidarea democrației. În sensul acestor comandamente, pe același plan al
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
să publice în „Universul” articole de cruntă obtuzitate politică. În același an, este găzduit de publicațiile de extremă dreapta „Sfarmă-Piatră” și „Linia dreaptă”. O docilitate inadmisibilă și o cecitate politică greu de înțeles îl fac să persevereze, în paginile din „Porunca vremii” (1940-1943). În vara lui 1943, se îmbolnăvește. Atât de grav, încât în septembrie 1944, când este considerat de noul guvern drept unul dintre cei bănuiți că au fost „vinovați de dezastrul țării”, nici nu poate fi transportat la judecată
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
filosofie - românești sau străine -, începând din 1934, în „Vitrina literară”, „Gând românesc”, „Naționalul nou”, „Progres și cultură”, „Viața literară”, „Azi”, „Vremea”, „Gândirea”, „Eu și Europa”, „România literară”. Este greu de spus dacă angajarea sa la revista „Sfarmă-Piatră” (1935-1938), apoi la „Porunca vremii” a fost efectul sau cauza orientării spre ideologia și practicile extremei drepte. Exprimându-se furibund, în numele unui „naționalism integral”, „sănătos”, el crede că vehemența limbajului și negarea generală pot fundamenta o nouă ordine socială. Desființează dintr-un condei pe
BUCUR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285902_a_287231]
-
va mai putea fi întâlnită nicăieri. Cu articole (politice și religioase), versuri și proză, a colaborat la „Vestea nouă”, apoi „Vestea”, „Izvorul”, unde era redactor, „Ramuri”, „Cronica Romanului”, „Neamul românesc literar”, „Drum nou”, „Cuget clar”, „Calendarul”, „Fântâna darurilor”, „Izvorul tămăduirii”, „Porunca vremii” ș.a. În asociere cu preoții Toma Chiriacescu, Grigore Hogea, Aristide Cucu, Claudie Petrovici, redactează publicația „Credința ortodoxă” (1931-1935). A scris povestiri pentru copii (O vorbă de-a bunicului), romane ( Pe drumuri uitate și sfinte..., 1928, Femeia lui Ben-Zohar, 1934
BUTNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
-mă Varahil, 1969, Ochiul alb al visului, 1969, Hoții de vise, 1972, pentru acesta primind Premiul Uniunii Scriitorilor, Aventuri cu Varahil, 1996); romanul polițist (Nuanța albastră a morții, 1971, Nuanța albastră a căderii, 1974, Divertisment cu măști, 1980); povestirea istorică (Porunca cea mare, 1970); romanul-snoavă (Păcală și Tândală, 1973); romanul biografic - avându-l ca erou pe Ion Creangă (Duhul pământului, 1976). Atunci când încearcă să abandoneze rigorile unui anume gen, autorul manifestă o înclinație deosebită către aspectele monotone, terne ale vieții, o
BUZINSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285975_a_287304]
-
de grea cumpănă, provocate de o cumplită calamitate naturală: inundațiile. SCRIERI: Secvențe dintr-o margine de lume, București, 1966; Sfinții se vând cu bucata, București, 1967; Strigătul, București, 1967; Numiți-mă Varahil, București, 1969; Ochiul alb al visului, București, 1969; Porunca cea mare, București, 1970; Nuanța albastră a morții, București, 1971; Hoții de vise, București, 1972; Păcală și Tândală, pref. Ovidiu Papadima, București, 1973; Vina noastră cea de toate zilele, Iași, 1973; Nuanța albastră a căderii, București, 1974; Ulise trece pe
BUZINSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285975_a_287304]