14,005 matches
-
pretinde unui scop în sine; b) apoi, fiindcă raționamentele în cauză mijlocesc o relație, aceea dintre nevoia omului de a cunoaște, probată prin existența unei dispoziții sufletești corespunzătoare facultatea de cunoaștere, "intelectul" și un conținut "sensibil" și "logic", el însuși prelucrat prin facultatea în cauză, devenind obiect al cunoașterii; de fapt, ele mijlocesc legătura dintre două ipostaze ale cunoașterii: cea apărută ca simplă posibilitate (prin existența unei dispoziții omenești către cunoaștere) și aceea dată ca formă proprie a sa, adusă, altfel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Cu ea mai suntem în orizontul dictaturii judicativului, de vreme ce condiția strict formală a adevărului este depășită? Potrivit tradiției filosofice, ceea-ce-este (Binele, ființa ca ființă, Primul motor, materia și forma etc.) sau ființa, pur și simplu, nu se confundă cu "lucrul" prelucrat de facultatea de cunoaștere și devenit obiect al acesteia. Între lucru și ființă există o diferență de nivel, de grad "ontologic": lucrul este de condiția ființării date, pe care experiența o modelează și o transformă în element al ei, în vreme ce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fundamental față de cea a analiticii și dialecticii, ce reprezintă judicativul constitutiv. În plus, decurg dintr-o astfel de repoziționare a conștiinței interogative mai multe probleme, pe care filosofia le va pune deschis: natura "obiectului", posibilitatea gândirii de a prelua și prelucra transcendentul, compatibilitatea obiectului-lucru cu actul conștiinței prelucrătoare, formele "sintetice" ale acestei relații, poziția relației: ca unitate originară sau ca sinteză alcătuită din elemente, inițial disparate, autonome. Toate acestea se află și la Aristotel, măcar sugerate, dacă nu cumva, unele dintre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
modele ale rostirii filosofice (scenarii de construcție a discursul filosofic, discipline logice, cum au fost numite anterior) proprii ditaturii judicativului analitica și dialectica la Immanuel Kant în însăși structura "criticii" sale? Un lucru e limpede de la bun început: filosoful german prelucrează și utilizează propriu-zis constitutiv sensul formalului (înțeles într-un mod determinat, ca aspect al facultății de cunoaștere), în conceptul de "formă a priori" și în diferența radicală pe care el o instituie între forma a priori și conținutul sensibil al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
corpusuri normative care vizează orice constituire "logică" se face, în primă instanță, după criterii strict funcționale, iar nu după criterii "obiectuale", referitoare la obiect anume, pe care cele două, diferit una de alta, l-ar avea de preluat și de prelucrat. Intervine însă apoi și un criteriu "obiectualist", foarte important, de altfel, fiindcă, așa cum vom vedea, intră în joc faptul-de-a-fi-formal, atât de semnificativ din punct de vedere judicativ pentru discuția noastră de până aici și atât de important pentru proiectul critic
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
condiția din urmă privind cunoștința veritabilă sporul cunoașterii să fie împlinită. Prin urmare, Kant trebuia sa rezolve problema posibilității judecății sintetice a priori; și o rezolvă, cum știm, susținând că facultatea de cunoaștere posedă "forme a priori" în care este prelucrat materialul sensibil, datele simțurilor despre "obiecte" exterioare lor, pe baza "obiectului transcendental", cum s-a precizat mai sus. Spațiul și timpul sunt astfel de forme a priori ale sensibilității, categoriile sunt ale intelectului, iar Ideile, ale rațiunii. Cercetarea cunoștinței veritabile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
petreacă în conștiință, este dincolo de orice îndoială, date fiind presupozițiile proiectului critic kantian și locul pe care timpul îl are în structura acestuia. Totuși, o conștiință determinată (prin acte multiple, între care cel al percepției ca atare a obiectelor exterioare, prelucrate prin sinteze conștiente, este necesar) poate garanta, pe lângă necesitatea propriei sale existențe în maniera cartesiană și existența exterioară sieși? Descartes făcea un ocol, cum bine știm, pentru a ajunge la certitudinea existenței lumii, prin existența divină, pe care o accepta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
alte sofisme, adică o cunoaștere aparentă. Pe de o parte, în fiecare din aceste instanțe ale teoriei lui Kant despre fenomen și aparență își anunță prezența și anumite sensuri non-judicative, semnalate mai sus. Pe de altă parte, materialul, substanța, "obiectul" prelucrat pe întreaga schemă a "criticii rațiunii pure", substratul reflecțiilor filosofului, în orizontul analiticii (transcendentale) și al dialecticii (transcendentale), este reprezentat de judecată, socotită și de Kant drept purtătoare de adevăr (de fapt, singura formă logică purtătoare de adevăr: asemenea perspectivei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și, în urmare, ale posibilității de a modela gândirea și rostirea filosofică într-un orizont al logos-ului întreg, neredus la aspectul său formal. A treia ipostază a aparenței, nimicul, deși interpretat de Kant modelat, chiar în sensul în care prelucrează și celelalte două ipostaze, noumen-ul și necondiționatul, pare a scăpa, totuși, de încadrarea strict judicativ-constitutivă. Locul în care Kant pune în discuție nimicul se află la sfârșitul "Analiticii transcendentale", așadar în imediata vecinătate a "Dialecticii transcendentale". Este vorba de un
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de ipostazele propriu-zis fenomenale ale "obiectului" și cel propriu cunoștinței. Dar în structura ambelor deși, din sub exigența unei "deducții transcendentale" discriminarea aceasta strictă nu funcționează nu poate lipsi operația constitutivă, aceea care în-ființează. În plus, timpul este cel care prelucrează totul, adică își dă ipostaze operaționale și se încarcă de sensuri "ontologice", obiectuale. Până la urmă, timpul face cu putință constituirea fenomenală și forma de judecată sintetică a priori a cunoștinței veritabile. De aici sensul judicativ al deducției transcendentale kantiene, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe aceasta); iar reflecția transcendentală, așa cum a fost precizată mai sus, devine necesară ea însăși, ca metodă de atingere a acestui scop. În absența acesteia, devine posibilă confuzia între fenomen și noumen, între obiectul unei reprezentări sensibile, care poate fi prelucrată categorial (intelectual) și obiectul intelectului; adică se poate ajunge la "o amfibolie transcendentală". Așadar, este un neajuns pentru cunoaștere desigur, pentru constituirea fenomenală, în genere confuzia dintre conceptele sensibilității și cele ale intelectului; de fapt, amfibolia privește mai cu seamă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
amfiboliei conceptelor reflecției, din care, cumva, face parte. Ne putem da seama, pornind de la aceasta, de o anumită grijă a filosofului pentru constituirea fenomenală, care pare a nu avea sens direct decât pentru ceea ce este dat sensibil (în sensibilitate) și prelucrat categorial (prin intelect). Grija este îndreptată nu către constituirea fenomenală în genere, ci mai cu seamă către aspectul ei obiectual, către fenomen. Ceea ce capătă semnificație aici, sub raport judicativ, este "obiectualizarea" nimicului, în ciuda faptului că discursul despre acesta îl opune
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lui "ceva" ca "nimic". Dar valabilitatea acestor limite ale constituirii ține de înseși regulile demersului critic, care, pe de o parte, înaintează către punerea lor în evidență prin resemnificarea sensului dialecticii, iar pe de alta își arată neputința de a prelucra totul după regulile judicativului căci constituirea fenomenelă urmărită aici se află în limitele dictaturii judicativului când este vorba de obiectualizarea nimicului. Desigur, avem de-a face cu o obiectualizare în sens negativ; dar sunt destul de multe enunțuri ale lui Kant
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
propriul Dasein nu este, totuși, de la sine înțeles, în maniera "filosofiei" cum pare totuși a accepta, pe alte temeiuri, J. P. Sartre, care susține că în cazul omului, existența precede esența, iar viața omului constituie ea însăși dovada acestui adevăr, prelucrat "filosofic" -, ci el trebuie scos la iveală, lămurit, înțeles, recunoscut printr-un demers, numit de Heidegger, cum știm, "analitică existențială", demers care are și rostul de a pregăti punerea întrebării despre ființa ca atare (nu despre ființa unei ființări, fie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
scoatere la iveală a temeiului" o lasă în orizontul tocmai semnalat, propriu, se-nțelege, analiticii existențiale și corespunzător unei "atitudini fenomenologice". Iar calea aceasta nu este, asemenea regulii de metodă în sens cartesian, adică total reformatoare a "lucrurilor" preluate și prelucrate în orizontul său operațional, ci este alcătuită din urme care se suprapun și care, în final, se constituie, e drept, într-o regulă de metodă, anume într-o fenomenologie ca analitică existențială. Dar urmele tocmai amintite au propria lor autonomie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
generații de filosofi (după ionieni sau physiologoi), înmulțirea cunoștințelor observaționale și nevoia sistematizării lor etc. Și prima serie de elemente (cele structurale) și cea de-a doua (cele propriu-zis istorice) constituie fapte de natura evidenței istorice și sunt preluate și prelucrate filosofic. Este suficientă însă evidența istorică pentru a justifica instituirea unui eveniment "ieșit din comun", cum este dictatura judicativului, care, datorită puterii sale de a-și impune regulile, a acoperit întregul orizont al discursului semnificativ, adică orice este spus și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a justifica instituirea unui eveniment "ieșit din comun", cum este dictatura judicativului, care, datorită puterii sale de a-și impune regulile, a acoperit întregul orizont al discursului semnificativ, adică orice este spus și are pretenții de a fi preluat și prelucrat și de altcineva decât "rostitorul"? Desigur, cele câteva elemente (condiții) au un sens; dar de unde vine acest sens? De la ele însele luat fiecare în parte sau luate împreună ori de la altceva din afara lor, care le ordonează și le așează potrivit
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cosmologiei, ontologiei, metafizicii, iar nu în cea a logicii (judicativizate; de fapt, asemenea cosmologiei, ontologiei și metafizicii, în genere, filosofiei). Este demn de reținut faptul că filosofii care au încercat să schimbe regulile judicativului, atingând limitele acestuia, sesizând, tematizând și prelucrând și ceea ce este non-judicativ totuși, după convențiile "tari" ale judicativului constitutiv, cum am constatat în cele trei cazuri prezentate în capitolul anterior au făcut obiect de reflecție din timp (din noțiunea acestuia), fiecare propunând un sens al său care nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unitatea judecății este instituită în sens operațional și constituită în sens obiectual. Totuși, nu este vorba aici atât despre o constituire la propriu, cât despre o instituire; ar trebui, pentru a vorbi despre o (nouă) constituire, să putem prelua și prelucra un subiect, un predicat, fiecare separat unul de altul, însă o asemenea operație nu este posibilă în orizontul dictaturii judicativului. Este posibilă, totuși, însă după alte reconstrucții ale rostirii decât cea propriu-zis judicativă, ceea ce pretinde un alt orizont de tematizare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândim doar ca timp-agent al în-ființării, ci și în sens propriu-zis ființial, ca fiind, dincolo de orice funcție de constituire judicativă? În plus, fideli ideii după care orice fapt care capătă sens prin reducția judicativă este ceva, adică o ființare, fiindcă judecata prelucrează, prin chiar operațiile de timporizare, constituindu-și astfel obiectul corelativ, timpul însuși, nu trebuie să acceptăm că și timpul este ceva tocmai în acest sens, adică ceva constituit ca atare tocmai în afara timpului ce timporizează judicativ? Așadar, nu este și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
proprie; judicativul însuși și-ar putea slăbi sau chiar retrage convențiile, lăsând un loc în care poate să apară pre-judicativul "ne-format" încă, adică izvorul gândurilor, ceea-ce-este împreună cu ceea ce este: fapte din lumea vieții umane, care nu trebuie preluate și prelucrate în orizontul dictaturii judicativului, chiar dacă le aplicăm anumite reguli judicative. Dar unde trebuie preluate și prelucrate? Unde poate opera judicativul într-un mod doar regulativ, lăsând "lucrul însuși" să fie lucrul însuși? Un răspuns negativ poate fi dat și aici
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorbi despre ceva aflat "în afara" sa, ci numai despre ea și propriul său "obiect": ea însăși. Numai că odată ea apare ca act (act de judecată), apoi ca "obiect" al acestuia; și astfel încât, prin activarea sa, să fie preluată și prelucrată însăși "realitatea"; dar însăși "realitatea" ca obiect al gândirii autonome, altfel spus, ca "realitate" dată în gândire, ca imagine; ca propria imagine. Judicativul constitutiv nu poate înainta dincolo de imagine, ca fenomenalitate mentală proprie judecății, și faptul acesta poate fi recunoscut
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timină), iar pentru fiecare bază azotată a stabilit nota muzicală, iar pentru unele note muzicale a stabilit anumite combinații. Având la dispoziție eșalonarea bazelor azotate a reușit cu ușurință să obțină o partitură muzicală. Desigur că partitura obșinută a fost prelucrată de muzicieni cu experiență și astfel s-a obținut o partitură pentru „muzica genelor”. Având o lucrare a geneticianului japonez, cu partitura genelor, domnul academician a rugat pe un specialist de la Conservatorul „George Enescu” pentru a-i da viață. Astfel
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
subfamilii (Mesochorinae și Mesoleiinae). Trebuie să menționez că familia Ichneumonidae are circa 50 de subfamilii. M-am atașat în special de Mesochorinae. Am acumulat un material științific important, am identificat și un gen nou pentru fauna României (Dolichochorus) și am prelucrat, împreună cu profesorul Mihai Constantineanu tot materialul existent în colecțiile noastre și am scos un volum în seria Fauna României, în 1982. Pentru teza de doctorat n-am dorit să iau o temă de sistematică, așa că am ales ca temă: Biologia
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
zonele stabilite și influența poluării asupra hidrobionților și a biocenozelor. Ca urmare au fost analizați parametrii organoleptici, fizici și chimici. Cu ajutorul antenei G.P.S. s-a stabilit cu exactitate poziția fiecărei stații și itinerariul parcurs, iar materialul biologic prelevat a fost prelucrat la început pe șalupă și pregătit pentru cercetările efectuate în laborator. Cercetările în laborator au fost efectuate în echipă cu specialiștii de la Southampton. Colaborarea între cele două echipe de participanți a fost deosebit de fructuoasă și mai ales benefică pentru partea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]